VIDEO Actorii romani in filmele straine – "Romanian actors can't jump"?

Cum ajunge un actor roman sa joace in filme straine? Care e rolul agentului? Au romanii sanse sa ajunga in productii straine importante? Sau noi venim tot cu caii? Parerile sunt diferite, dar ce e clar e ca exista o competitie dura. Nu e suficient sa ai doar talent. Mai trebuie sa fii rezistent si sa ai rabdare. Citeste experientele fericite sau amare ale Anamariei Marinca, Emil Hostina, Alina Berzunteanu, Clara Voda sau Bogdan Voda cu regizori ca Terry Gilliam, Neil Jordan, Tarsem Singh sau Daniele Luchetti.

Cand il intrebi cum se face ca a jucat in mai multe filme in strainatate decat in tara, Emil Hostina spune ca nu stie. „Agentul din Londra ma trimite la probe. Pe unele le iau, pe altele, nu. Treaba mea e sa ma sui in avion si sa fiu cat mai pregatit.” Lucrurile nu stau la fel in tara. „In Romania nu trebuie sa ai agent ca sa treci din film in film. Sau sa nu ti se ofere nimic. Aceasta poate fi observat foarte usor”, spune pentru HotNews.ro actorul care afara a lucrat cu Terry Gilliam sau Neil Jordan, dar caruia in tara nu i s-au oferit multe roluri in cinema.

Emil Hostina

Foto: youmago.ro

Emil Hostina este unul dintre putinii actori romani care au un agent strain, la Londra (mai au Marcel Iures si Anamaria Marinca). A jucat anul trecut in „The Imaginarium Of Dr. Parnassus”, de Terry Gilliam, alaturi de Heath Ledger, Jude Law si Colin Farrel, in „Ondine”, in regia lui Neil Jordan, unde rolul principal era interpretat tot de Colin Farrell, precum si in Omul-lup/”The Wolfman”, de Joe Johnston, unde protagonist era Benicio Del Toro. A mai jucat in „Anaconda 4: Trail of Blood”, „The Fall” de Tarsem Singh sau „Sex Traffic” de David Yates, serialul britanic distins cu mai multe premii BATFA, printre care si cel pentru interpretare feminina – Anamaria Marinca.

Exista un traseu prestabilit? Emil Hostina crede ca a ajuns aici prin „pasiune, munca si noroc”, spunand ca drumul sau a fost marcat atat de profesoara Sanda Manu cat si de cursurile postuniversitare de cinema si televiziune pe care le-a facut, de intalnirile profesionale cu Lucian Pintilie, Dan Pita, Costa-Gavras, David Yates, Tarsem Singh sau de colegii de la UNATC in ale caror filme a jucat – Gheorghe Preda, Titus Muntean, Radu Muntean si Tudor Lucaciu (de la ultimul afland „cat de important e sa ai o relatie impecabila cu directorul de imagine, de aceea mai tarziu am colaborat excelent cu Nicola Pecorini, Chris Doyle sau Chris Soos”.).

„Asa am strans in CV proiecte, precum si o suma de abilitati ce au permis recomandarea mea unui agent. Nu am jucat in filme de vizibilitate festivaliera, filme novatoare conceptual sau populare pur si simplu. Drumul meu a fost ocolit si anonim. El continua asa”, spune Emil Hostina, admitand ca de cativa ani lucreaza cu o „oarecare regularitate”, permitandu-si si sa regizeze propriile scurtmetraje. Munceste insa incontinuu ca sa se mentina in forma – „emotional, intelectual, fizic – si chiar si spiritual, de aici pasiunea pentru kendo, filosofia martiala orientala, continua imbunatatire a limbii engleze, cercetarea adancita asupra raportului dintre imaginar si putere in teatrul lui William Shakespeare”.

Romanul isi aminteste exact ziua cand l-a cunoscut pe Terry Gilliam. „Viata, misterioasa si mai vasta decat imaginatia mea, m-a trimis pe Long Accre Street sa ma vad la ora 12, intr-o zi de noiembrie, la proba cu Terry Gilliam si Irene Lamb (directorul de casting). Restul – totul – a fost memorabil. I-am vazut lucrand pe Heath Ledger, Cristopher Plummer si Jude Law. L-am vazut lucrand pe Gilliam” La „Imaginariul doctorului Parnassus” a filmat timp de doua saptamani, in Londra si Vancouver.

Emil Hostina spune ca e tratat in productiile straine la care lucreaza „cu respect si atentie” si ca e platit „in functie de proiect si de abilitatea agentului de a-mi vinde serviciile”.

Experienta italiana a Alinei Berzunteanu

Alina Berzunteanu a ajuns cu primul film facut in strainatate direct la Cannes. Actrita care jucase in 2005 in „Moartea domnului Lazarescu”, de Cristi Puiu, a povestit pentru HotNews.ro cum a ajuns sa joace in „La nostra vita”, de Daniele Luchetti, selectionat in acest an in Competitia Oficiala a Festivalului de la Cannes: „Mai intai am dat o proba in Romania, la casa de productie HiFilm, dupa care a urmat inca o proba la Roma cu regizorul si cu actorul principal (n.red.- Elio Germano).

M-am simtit foarte bine la filmari. Atat Elio Germano cat si Raul Bova au fost niste parteneri extraordinari, iar Luchetti e un regizor care iti ofera multa libertate, iar asta te ajuta sa ai si mai multa incredere cand lucrezi, mai ales intr-o tara straina”.

Rolul Alinei Berzunteanu in filmul lui Daniele Luchetti (care anterior semnase apreciatul „Fratele meu este fiu unic”) a fost cel al unei romance, Gabriela, care traieste in Italia, unde are un mic restaurant si care vine pe santierul unde lucreaza eroul filmului ca sa-si caute fostul sot. Gabriela are un fiu adolescent, Andrei (interpretat de neprofesionistul Marius Ignat), cu care personajul jucat de Elio Germano se va imprieteni. „La nostra vita” e centrat pe drama eroului principal care ramane vaduv prea repede, fiind e o pleoarie pentru respect si relatii normale intre oameni.

Trailer „La nostra vita”

Daca filmarile au decurs agreabil, experienta de la Cannes n-a fost insa dintre cele mai fericite. „La conferinta de presa oficiala, doar cu cateva minute inainte de incepere, ni s-a comunicat ca cei doi actori romani nu mai au loc la masa oficiala, lucru care a fost derutant si neasteptat pentru noi. Dupa conferinta, atat actorii cat si regizorul au fost revoltati de aceasta decizie. Al doilea lucru ciudat a fost ca atat eu cat si Marius Ignat nu am fost trecuti pe afisul oficial al peliculei”, spune Alina Berzunteanu care a pasit pe covorul rosu, la premiera oficiala a filmului, fara sa-si auda numele rostit de announcer.

Coincidenta a fost ca in acest an s-au aflat la Cannes cu cate un film toate cele trei actrite romance care au dat proba pentru rolul Gabriela din filmul lui Daniele Luchetti: Alina Berzunteanu, Clara Voda si Mirela Oprisor (ultimele doua prezente cu filmele „Aurora”, respectiv „Marti, dupa Craciun”).

Alina Berzunteanu, care a terminat recent filmarile la lungmetrajul de debut al lui Gabriel Achim, „Visul lui Adalbert”, nu are un agent in strainatate si singura modalitate prin care poate juca din nou intr-un film strain e sa se prezinte in continuare la castinguri. De platit, spune ea, „se plateste mai bine decat in tara. Fata de un actor italian rate-ul este ceva mai scazut, dar nu semnificativ.”

Clara Voda: „Romanian actors can’t jump”

Clara Voda

Foto: Agerpres

Daca pentru copilul Vlad Voda, fiul cuplului de actori Clara si Bogdan Voda, lucrul cu regizorul Joel Schumacher a fost impresionant mai ales pentru „conditiile de pe platou”, pentru faptul ca „ne-a adus bomboane din America si ca am avut un partener de joaca (Albert Gherasim) care s-a purtat cu mine ca si cu un adult”, Clara Voda a ratat ocazia unui rol principal in „7 Seconds”, alaturi de Wesley Snipes, pentru ca s-a opus Sindicatul Actorilor Americani de Film.

Iata ce a declarat ea pentru HotNews.ro: „Experienta mea ratata cu Wesley Snipes a inceput acum sase ani cu o proba la Castel Film. Am fost chemata la casting de regizorul american Simon Fellows deoarece mai filmasem la el si tot la Castel intr-un film in care juca David Hemmings (actorul din „Blow-up” -ul lui Antonioni care din pacate a si murit a doua zi dupa ce l-am cunoscut.)

Deci am fost chemata pentru rolul principal din acest film cu Wesley si, in mintea mea, aveam sanse sa joc pentru ca personajul era o emigranta romanca. Am primit textul (mult si in engleza), l-am invatat si am fost chemata de trei ori la casting. La sfarsitul celei de-a treia probe, regizorul mi-a zis: „E ok, ne vedem la filmare”. Dupa asta am asteptat si asteptat pana cand mi s-a comunicat ca trebuie sa joace o actrita din sindicatul american. Pentru ca Simon vroia sa joc oricum in film, m-a chemat pentru alt rol.

Am invatat alt text, am dat proba pentru alt personaj, iar mi s-a spus „e ok, ne vedem la filmare” si iar am asteptat, dar de data asta mi s-a comunicat pe un ton mai suav ca nu pot sa joc deoarece trebuie sa joace iubita producatorului american!! Atunci mi-am dat seama ca pentru mine nu „White men can’t jump” (celebrul film cu Wesley Snipes), ci „Romanian actors can’t jump”. Dar lucrurile s-au mai schimbat de atunci, nu?”

Bogdan Voda: „Noi, romanii, suntem prostii aia”

Bogdan Voda are o poveste si mai ampla despre colaborarile la productii straine, mai ales ca s-a „perfectionat” in personaje clare – batausul sau politistul. Povestea lui nu e este insa si foarte vesela: „Din 1993, cam de cand Vlad Paunescu a adus prin Castel Film foarte multe filme americane, am inceput sa fiu ales in urma probelor sa joc in aceste filme. Nu pot spune ca era vorba de mare actorie, ci de secvente de lupta. Americanii sau, ma rog, strainii, nu au incredintat niciodata un rol adevarat romanilor. Desi in unele filme am filmat si 18 zile (de pilda, la „Blood&Chocolate”) apar in film mai putin de cinci minute si e vorba tot de secvente de lupta.

Trailer „Blood&Chocolate”

Nu cred ca rolurile se iau pe pile, dar e vorba de altceva: daca agentia de casting te cheama numai pe anumite roluri, adica te incadreaza la o anumita categorie – in cazul meu, politisti si batausi -, atunci nici nu poti juca altceva. La castinguri vin multi actori (si neprofesionisti), si e destul de greu sa iei o proba, aproape imposibil. Colegul meu Gheorghe Ifrim asa se si recomanda – Gheorghe Ifrim, actor de probe.”

„De castigat”, spune Bogdan Voda, „se castiga la limita subzistentei, la preturi de figuratie in Occident, si asta te descurajaza total, iar dupa ce ti se intampla asta 20 de ani la rand, ajungi sa crezi si tu despre tine ca nu valorezi nimic si ca totul nu are nici un rost…”

Cat priveste perspectiva lansarii unei cariere internationale, actorul roman e sceptic: „N-am sa cred niciodata ca ceea ce am facut in Romania in filmele straine va putea fi o trambulina pentru roluri mai importante in strainatate. Singura sansa e sa faci un rol intr-un film romanesc si de acolo sa te vada un impresar strain si sa te vrea pentru ca in general filmele care se fac in Romania sunt de serie B, daca nu chiar C sau D, si nu prea se uita impresarii la asa ceva.”

Sa joace insa alaturi de actori straini cunoscuti e o ocazie pentru actorii romani sa descopere niste oameni foarte draguti . „Cu Peter Coyote am petrecut multe clipe frumoase, am fost si la Pucioasa la parintii Clarei, l-am dus la Targoviste unde a vazut Turnul Chindiei. E un om normal fara niciun fel de fite sau pretentii. La fel e Olivier Martinez cu care am filmat, dupa cum am spus mai devreme, 18 zile si cu care m-am inteles extraordinar”, declara Bogdan Voda pentru HotNews.ro

„Pe Kevin McKidd, cu care am fost partener in ultimul film pe care l-am facut, Bunraku, l-am invitat la un gratar la noi in curte; s-a comportat de parca ne cunosteam de zeci de ani. Morala e aceeasi: noi, actorii ne intelegem perfect, problema e ca datorita sistemului, noi romanii suntem – artistic spus – Cenusareasa sau neartistic spus paria, sau vulgar spus, sclavii sau de-a-dreptul prostii aia.

Anamaria Marinca: „In cazul meu, agentul e unul dintre cei mai buni prieteni”

Anamaria Marinca

Foto: Arhiva personala

Cazul Anamariei Marinca e unul fericit. Nu prezenta in „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” a lansat-o si a facut-o sa se stabileasca la Londra. Ea se stabilise in capitala Marii Britanii dupa ce jucase in „Sex Traffic”, de David Yates, serialul britanic ce-i adusese un Premiu BAFTA de interpretare. De fapt, norocul tinerei actrite a venit dinspre teatru. Si azi, intrebata fiind despre cele mai placute intalnirii cu regizorii straini, ea se refera la cea mai importanta, cea cu Christian Benedetti, regizor francez de teatru cu care colaboreaza de 10 ani si pe care l-a cunoscut la un workshop in Piatra Neamt. Film insa, a inceput sa faca in Anglia, nu in Romania.

E mai usor sa obtina roluri daca locuieste la Londra?, am intrebat-o. „Nu stiu, nu vreau sa generalizez. Din cate observ, insa, lucrez mai mult decat colegii mei de generatie din Romania.” Numai in 2008 a avut cinci proiecte cinematografice, lucrand cu Liam Neeson (la „Five Minutes of Heaven”), Julie Delpy (in „The Countess”), Hans-Christian Schmid, Ineke Smits („The Aviatrix”) sau Oliver Hirschbiegel. Actrita locuieste intr-o casa langa Hampstead Heath, intr-una din cele mai frumoase zone din Londra, alaturi de alti prieteni si de doua pisici pe care le-a invatat romaneste.

Intr-un interviu pe care ni l-a acordat in 2008, actrita marturisea ca nu intentioneaza sa se stabileasca pentru totdeauna in Occident si ca isi doreste sa lucreze si in Romania de cate ori are ocazia. Ceea ce s-a intamplat cu „Boogie”, in regia lui Radu Muntean.

Pentru HotNews.ro Anamaria Marinca spune ca experienta lucrului cu echipe straine a format-o dar ca nu a schimbat-o in vreun fel. Faptul ca are un agent ii permite sa delege responsabilitatea cautarii rolurilor. „Un agent cunoaste si are incredere in actorul pe care il reprezinta, e informat si se ocupa mai ales de latura practica, legala si financiara, a proiectelor. In cazul de fata, e si unul din cei mai buni prieteni ai mei”, declara de la Londra Anamaria Marinca, al carei proiect urmator e sa apara din nou pe scena, in regia lui Christian Benedetti, in „Pescarusul”.