VIDEO Cronica de film: "Saga Amurg: Eclipsa"

Lansata (mai bine zis varsata) in Statele Unite in 4.416 sali si 193 IMAX -uri, in 30 iunie – cea mai larga premiera din istorie -, a treia parte a francizei „Twilight” spera sa bata recordurile si in Romania, unde are premiera in 2 iulie. Campania de marketing e mai agresiva ca pana acum. Fanii romani sunt chemati pe 1 iulie in Parcul National din Bucuresti la o, pardon de expresie, „conventie” (de la englezescul „convention” – adunare, congres). De fapt, „Eclipsa” e mai conventional decat a doua parte si mai lent decat amandoua la un loc. Dar, probabil, fanii il vor iubi asa cum e.

Ideea schimbarii regizorului Chris Weitz cu David Slade poate nu s-a datorat numai faptului ca „Luna noua” era in postproductie cand „Eclipsa” se pregatea sa intre in filmari, ci si dorintei producatorilor ca fiecare film al seriei sa poarte amprenta unui alt regizor. Dintre cele trei parti cea mai originala ramane tot cea a lui Chris Weitz (desi nu toti fanii i-au apreciat munca), singurul care a sesizat ca o abordare metatextuala mai ironica n-ar fi daunat francizei.

Adevarul e ca niciunul dintre regizorii de pana acum n-a reusit sa exploateze la toate nivelurile romanele lui Stephenie Meyer si sa puna corect ideile in context. Poate ca nu Gus Van Sant, Night M. Shyamalan sau Bill Condon, ci Sofia Coppola (toate numele fiind vehiculate pana acum pentru carma partii a patra) ar pune pe sine o masinarie care risca sa se impotmoleasca in propriile-i angrenaje pentru ca nu a stiut de la bun inceput sa construiasca durabil.

„Eclipsa” e, probabil, cel mai nereusit film al seriei „Twilight”, lucru care se poate datora si vitezei cu care a fost facut. Dupa ce a scris primele doua parti, Melissa Rosenberg ramane in vechile clisee gasind cu greu o deschidere spre partea a patra. Orizontul tematic s-a restrans tot mai mult, desi „Eclipsa” aduce in sfarsit momentul absolvirii liceului, ceea ce e pentru Bella un prag al maturizarii pe care vrea in mod asumat sa-l treaca alaturi de vampirul Edward.

Pana acum – nu cred ca se mai indoieste cineva – iubirea casta dintre Bella si Edward punea un semn de echivalenta intre pulsiunile erotice si instinctul de a ucide. Penduland intre Eros si Thanatos (lucru deloc nou pentru mitologia vampirilor), cei doi aveau de partea lor legiuni intregi de adolescenti cu instincte frematande, pentru care identificarea cu Edward era un ajutor in asumarea propriilor dificultati de integrare, in vreme ce Bella ii consola cu ideea ca nu sunt singurii care se simt straini in propria lume.

Acum, Bella i-o spune verde-n fata lui Edward: „si eu ma simt diferita, de aceea vreau sa fiu de-a voastra”. Lipsa de subtilitate caracterizeaza intreg filmul. In plus, acesta curge cu o bizara lipsa de ritm. Nu e faptul ca secventele de lupta sunt putine, ci ca personajele petrec mult timp vorbind taca-taca, dar repetand de fapt vechi clisee cu o lentoare care te face sa vrei sa intri cu forta in cabina de proiectie si sa tragi de film in jos.

Toate-s vechi si noua toate: Bella vrea sa i se dea lui Edward, acesta nu vrea sa o faca sa sufere, transformand-o in vampir, tatal Bellei nu are incredere in Edward, Jacob varcolacul nu-l sufera nici el pe Edward pentru ca o iubeste pe Bella. Dar o schimbare tot intervine in momentul aparitiei unui dusman comun, ceea ce va reorienta adversarii in ideea protejarii Bellei.

Exista, intr-adevar cateva scene cu cheita comica, dar senzatia ca nu sunt exploatate cum trebuie ti-o da si faptul ca nu intelegi exact pozitia autorilor fata de toate personajele. Jacob e cel mai ciudat: El e ridicol de la natura? Taylor Lautner il joaca intentionat asa ori pur si simplu joaca prost? Aparitiile lui la bustul gol, ca si cum s-ar materializa in fantasma unei adolescente dintr-o comedie de vara, sunt oricum printre cele mai haioase momente ale seriei.

Rivalitatea amoroasa dintre varcolacul Jacob si vampirul Edward ar fi putut da ocazia unor schimburi de sageti mai picante decat ceea ce vedem pe ecran: Jacob, „viclean copil de casa”, umflandu-se ca un cocos in vreme ce glacialul Edward se ariceste in ciuda unor presupuse colici abdominale care il fac mai nou sa strambe si gura cand vorbeste. Daca se socoteste si umorul involuntar, atunci da, „Eclipsa” are umor.

Aceasta a treia parte, prin lipsa de viziune si de fermitate a regizorului David Slade, scoate cel mai mult in evidenta jocul neprofesionist al celor trei staruri. E nedrept ca actori intr-adevar talentati ca Dakota Fanning, Anna Kendricks, Catalina Sandrino Moreno sau Bryce Dallas Howard sunt tinuti in umbra unor figuri transformate in vedete pentru a vinde un produs.

In ciuda succesului de public, „Saga Twilight” e departe de ce ar fi putut fi. E si pacat ca din materialul oferit de romane – sau mai degraba sugerat de ele -, producatorii si regizorii au exploatat atat de putin. Succesul seriei e un semn cel putin ca producatorii au intuit perfect potentialul romanelor si felul cum ele vor fi absorbite de adolescenti. Sa speram ca partea a patra, „Breaking Dawn”, va fi „un nou inceput”.

Dupa premiera de azi-noapte, „Amurg” a batut recordul, strangand deja peste 30 de milioane de dolari si depasind succesul partii precedente a seriei, „Luna noua”, care vanduse bilete de 26,3 milioane de dolari la premiera. Suma include si milionul de dolari strans din salile IMAX, filmul depasind succesul lui „Transformers:Razbunarea celor invinsi”, care facuse 959.000 de dolari in noaptea premierei in salile IMAX.

„Saga Amurg: Eclipsa”/”The Twilight Saga: Eclipse” – regia David Slade, cu Kristenn Stewart, Robert Pattinson, Taylor Lautner, Dakota Fanning, Anna Kendricks, Bryce Dallas Howard, Billy Burke, Catalina Sandrino Moreno. Pe ecranele romanesti din 2 iulie 2010.