"The History of Aviation", o bijuterie de film, a castigat Trofeul NexT

Cineastul maghiar Kenyeres Balint (33 de ani) face filme scurte pe care le piguleste cativa ani impreuna cu o echipa de peste o suta de oameni, in vreme ce altii viseaza la filme cat mai lungi si mai multe, asa cum viseaza la masini tot mai mari. „The History of Aviation”/”A repules tortenete” ascunde in 15 minute unul dintre cele mai frumoase omagii aduse de cinema aviatiei – intr-un film a la Belle Epoque de o eleganta cum rar vezi pe ecran. Festivalul NexT, ajuns la a patra editie, si-a anuntat castigatorii sambata seara, la cinema Scala, dar se incheie duminica.

Kenyeres Balint este cunoscut pentru scurtmetrajul „Before Dawn” cu care a fost premiat, printre altele, la Sundance si la Premiile Academiei Europene de Film (participand la 130 de festivaluri!). Personajele – imbracate in costume de epoca – vorbesc in ungureste, dar povestea e filmata pe coasta Normandiei. Filmul a avut, de altfel, premiera anul trecut la Cannes, in sectiunea Semaine de la Critique.

Ca si in „Before Dawn”, aparatul de filmat executa miscari ample – cabrandu-se, coborand printre stanci sau inaintand in travelinguri lente. El dezvaluie treptat personajele, dar mentine suspansul asupra unei disparitii. Nu aflam din prima ca a disparut o fetita, dar ii vedem rudele elegante agitandu-se fara sa faca mare lucru si incepem sa ne punem intrebari: Cum a disparut? S-a inecat sau a fugit de aceasta familie, se pare, destul de conformista si de plicticoasa?

La un moment dat, in acest peisaj infatisat in regim de 1:2.35 (pe ecran lat), ingalbenit si orbit de soare, aparatul de filmat o descopera pe disparuta. E o fetita care inainteaza decisa, insensibila la strigatele celor care cred ca au pierdut-o, spre ceva. Spre ce? La un moment dat, se opreste pe marginea falezei. Aparatul de filmat se apropie de ea din spate, o depaseste si … decoleaza, adica se ridica foarte incet si ramane suspendat.

Spectatorul aproape ca isi tine respiratia vreme de cateva zeci de secunde, pentru ca ochiul aparatului ramane fixat pe o faleza din fata, care e putin mai ridicata si care da si ea catre mare. Cand ai impresia ca nimic nu se mai poate intampla – dar nu te poti indura sa-ti iei ochii de la peisajul din fata – un avion biplan incepe sa alerge pe faleza si-si ia zborul ca o libelula grabita. Dar, dupa ce face cateva volute pe care si noi le urmarim cu incintare, intra in vrie si cade in mare.

La scurt timp dupa aceasta tragedie muta la care fetita priveste fara sa faca nimic, sosesc rudele. Fetita nu le spune nimic. Se face pe urma o poza de familie, in timp ce in spate marea devine albicioasa si neteda ca un lintoliu. Asta e tot.

Filmul dureaza 15 minute, dar continutul lui e mai dens si mai intens decat o gramada de lungmetraje inspide care se fac azi, cand cu totii avem nevoie de mai mult, nu neaparat si de mai bun. Pe aceasta preferinta pentru calitate in defavoarea cantitatii se bazeaza si Festivalul NexT, care programeaza numai scurtmetraje si filme de mediu metraj de calitate si care in acest an – in buna lui traditie – a adus nu doar filme, dar si invitati care au vandut ponturi despre meseria lor in cadrul unor ateliere gazduite de mansarda Librariei Carturesti. Printre acestia s-au numarat Jim Stark (unul dintre producatorii lui Jim Jarmusch), criticul britanic Ronald Bergan, Razvan Radulescu sau Florin Serban.

Contactat telefonic la Budapesta, Kenyeres Balint a declarat pentru HotNews.ro ca, paradoxal, se teme de zbor si ca prefera sa-l admire de la distanta. Cineastul – care isi pregateste primul lungmetraj – a mai spus ca uraste toate capitolele realizarii unui film, dar ca totusi continua sa vrea sa faca cinema datorita unor momente foarte scurte – de cateva secunde, dar foarte intense, cand pe platou fiind, sau dupa terminarea filmarilor, il cuprinde o fericire indescriptibila.

Festivalul e organizat de Fundatia NexT si a aparut din dorinta de a nu-i uita pe Cristian Nemescu si Andrei Toncu, si de a-i ajuta pe tinerii cineasti sa faca filme. Festivitatea de premiere a avut loc loc sambata seara, dar festivalul se incheie duminica, dupa o saptamana plina. Mai multe informatii pe site-ul festivalului, www.nextproject.ro.

Palmaresul festivalului NexT:

• Trofeul NexT – „The History of Aviation”/”A Repules Tostenete” de Kenyeres Balint, Ungaria
• Premiul „Cristian Nemescu” pentru cea mai buna regie – Laszlo Nemes- „With a Little Patience”/”Turelem” (Ungaria)
• Premiul „Andrei Toncu” pentru cea mai buna coloana sonora – „Geamandura”/”La Buoya” de Mariano Salvador (Spania)
• Cel mai bun scurtmetraj romanesc- „Muzica in sange” de Alexandru Mavrodineanu
• Mentiune speciala a juriului – „Un autre monde” de Romain Delange (Franta)
• Premiul Publicului – „L’Armoire”  de Jamie Travis (Canada)
• Premiul de dezvolare NexT – Nicolae Constantin Tanase

„Muzica in sange”, un film de o simplitate frapanta

„Muzica in sange”, de Alexandru Mavrodineanu, recompensat cu Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj romanesc din competitie, este un film de o simplitate frapanta care ne arata cum un tata mai fara posibilitati (Andi Vasluianu) se prezinta cu fiul sau (Robert Drumus aka LeLe) la scoala de manele tinuta de un impresar cunoscut (Dan Bursuc). Toti copii vin cu lectia invatata de-acasa. Cand sunt intrebati de impresarul in capot de ce vor sa participe, raspund automat: „Pentru ca am muzica in sange”.

Copilul din film, desi poate ca are voce, nu spune replica-minune. Nu e ales („nu ai muzica in sange; poate la anul…”) – dar filmul nici nu trateaza despre manele, ci despre muzica vazuta ca armonie – asa cum e armonia dintre baiat si tatal care ar face orice ca sa-l stie fericit, sau armonia care infloreste intr-o secunda, cand tatal si copilul care a facut bani cantand in autobuz ajung seara cu sacose cu mancare acasa si mama (Dorotheea Petre) incepe sa cante impreuna cu ei. Chestii mici.