Sindromul Burnout sau ce patesti cand ti se goleste acumulatorul

Zilnic la 6, trezirea. Spalat, imbracat, facut repede un senvis. De mancat n-am nici timp, nici chef asa de dimineata. Urcat in masina, condus o jumate de ora in trafic de varf. Din spate ma semnalizeaza unul cu farurile, sa-i fac loc. Trec pe dreapta, desi nici el n-are voie mai mult de 120 kmh pe Schnellstrasse. S-o fi grabind, intarzie la serviciu. Atentie la asta din dreapta! Cred ca inca mai doarme, la volan. Dar nu-i nimic, imediat ajung la serviciu si pun de-o cafea, pana nu vine sefu`. La radio se blableste despre boala deceniului: BURNOUT.

Ia sa dau mai tare si sa aud ce se recomanda: „Cand simti ca ti se descarca acumulatorul, ia o pauza, o recreatie, incarca-ti din nou bateriile”. Incep chiar de acum. Ma relaxez, respir adanc si incep sa silabisesc in gand: RE.CRE.A.TI.E. Ma claxoneaza unul din spate. Apas pe acceleratie, sa-i demonstrez ca n-am atipit la volan.

Am ajuns la lucru: Moin, Moin, adica `neata ! Dau sa pun de cafea, suna la usa. E firma de expeditii, asteapta sa incarce marfa. Fug in sectie sa dau comanda de incarcare. La livrari nu-i nimeni, omul e deja in cursa cu alta marfa, care trebuia trimisa de ieri. Asa-i in firmele mici, francezul asta face si control sumar de calitate, si impacheteaza, si livreaza cu furgoneta firmei. Optimizare de costuri se cheama economia de personal.

Ma milogesc de seful de sectie, sa organizeze incarcarea. Dupa doua-trei nazuri, ca „nu-i treaba lui”, se urneste si mobilizeaza doi oameni la incarcat. Intre timp, soferul firmei de expeditii face gura, ca-l tinem prea mult. In birou suna telefonul, fug si preiau o reclamatie. Suna alt telefon, in biroul de langa. Proiectantul tehnic si asistentul lui vin doar la 8.00. De informatii tehnice habar n-am, zic clientului pe tonul cel mai dulce din lume, sa revina.

Suna si seful: „Vin mai tarziu”. In drum, trebuie sa se abata pe la o firma si are nevoie de niste date. Deschid repede calculatorul, iar suna la usa. Pana „urca” PC-ul, intreb la interfon cine e si spun ca azi n-avem nimic de galvanizat. Am fi avut, insa am trimis marfa de ieri, cu alta firma, mai ieftina. Da` le tinem pe amandoua, „für alle Fälle”. Adica de rezerva.

Seful asteapta la telefon datele, i le spun rapid si-i urez zi placuta in continuare. Imi aduc aminte de sfatul pentru Burnout si-mi zic in gand. RE.CRE.A.TI.E. Ba nu! CA.FEA! Fug alaturi sa dau drumul la automat, ma ciocnesc nas in nas cu seful de sectie, caruia ii trebuie nota de livrare pentru marfa incarcata.

Fug in birou, bag datele in computer, printez nota in trei exemplare, completez foaia de expeditie, il chem de-afara pe sofer, sa mi-o semneze. UUF! Pe unul l-am rezolvat. Deschid mailboxul, citesc pe oblica mailurile, sa vad care-i mai urgent. Scheise! Un mail e in spaniola. Ba nu, e si in engleza. Si chiar daca nu era, doar spaniola e sora cu romana.

Aud usa de la intrare. A venit tehnicianul-sef, lucreaza cu mine si seful in acelasi birou. In punga de hartie isi are mic-dejunul invariabil: LKW, adica Leberkäse in chifla, cu mustar. Un fel de burger cu parizer nemtesc, proaspat si tare gustos. Herr Technicus isi haleste tacticos primul LKW, are program doar de la 8. Eu inghit in sec, las sandviciul pe mai tarziu, cand am timp.

Pe langa centrala telefonica, receptie si secretariat, mai am de facut o groaza de livrari, plati si contabilitatea primara de firma. La 10 vine postasul, un maldar de corespondenta de rezolvat pana dupa pranz, cand imi vine schimbul. A, am uitat mailurile. Un fax a ajuns din greseala la noi, trimite-l inapoi la expeditor cu remarca „Irrläufer”, adica „ratacit”. Asa-i normal, oricui i se poate intampla sa faxeze gresit.

Burtosul sef de la tehnic si-a molfait LKW-urile, da pe gat o jumate de sticla de suc de mere si plescaie multumit. Eu fug alaturi sa-mi torn cafeaua. RE.CRE.A.TI.E imi zic, in timpul scurtului interludiu. Pun cafeaua pe birou si continui cu vajaiala intre PC, telefon, sala de primire, fax, facturi, note de livrare, sectie (unde se si stanteaza, e un zgomot infernal), birou CTC, etc., etc. Sa nu uit:„E esentiala stabilirea de prioritati in rezolvarea sarcinilor de serviciu”.

Booon!. Oare ce mai aveam urgent de facut? Am uitat! Caci intre timp, tehnicu` telefoneaza de zor. Imi aduc eu aminte, acum n-am timp. Tocmai s-a anuntat fiscul, in control. Il intampin cu vorbe dulci pe functionarul cu ochelari si aspect cenusiu si-l invit in biroul de-alaturi, unde mai lucreaza doi colegi. Au ghinion, trebuie sa-si ia calabalacul si sa urce pentru o saptamana (cat dureaza controlul) in pod. Acolo mai e un birou, pentru sedinte.

Ii pun tipului de la Finanzamt la dispozitie toata contabilitatea, ii duc o sticla de apa, caci cafea nu vrea. Inchid usa si-l las in plata domnului, caci daca are ceva de intrebat, vine el singur. Iau curba inspre biroul meu, unde tehnicu` iar telefoneaza, respir adanc si-mi zic RE.CRE.A.TI.E. Ca de azi am decis sa nu dau in Burnout.

O ard asa inca cateva ore, la turatie maxima. Cand apare seful, e si mai nasol. E cam nervos, se scarpina in draci. Nervos vine si soferul, francezul de care va vorbeam. A depasit viteza reglementara un pic, l-au amendat. Seful nu-i preia costurile, zice ca e vina soferului. „Da` ma grabeam, marfa trebuia livrata pana la 10.00” turuie soferul, intr-o svabeasca cu accent frantuzesc.

Cei doi nu dau la pace, eu o tulesc in sectie, sa nu-i mai aud certandu-se. RE.CRE.A.TI.E. Pe dracu! In fabrica se taie tabla groasa, o masina de stantat tuna ca un AG cu repetitie. Toti muncitorii au casti de protectie, eu nu. Trag aer in piept, fac stanga imprejur, ma duc la copiator cu un maldar de hartii si un zambet pe buze, caci seful trece in viteza pe langa mine. Dar nu mai e mult.

Gata! Pe azi am terminat. Cu primul serviciu. Musc din senvis si trag o pipa, ca-n timpul programului si in firma, fumatul e interzis. Fac cativa pasi de dezmortire, pana la masina. Incerc sa-mi sterg cu buretele din cap toata vanzoleala, toata informatia de dimineata si sa-mi incarc in creier alt soft.

Dupa masa am de terminat un proiect de marketing pentru alta firma, pentru care lucrez ca si consultant. Bineinteles ca e urgent. Totul se cere in ultima clipa si trebuie livrat „ieri”. In drum spre casa, mai trebuie sa fac si cumparaturi. Suna mobilul. O ruda din Romania si-a rupt un picior. Fuga la banca si la posta, sa-i trimit ceva bani.

Ajung acasa, deschid televizorul la programul de relaxare. RE.CRE.A.TI.E imi zic, incercand sa ma-ncovoi pentru exercitiile de yoga propuse ca reteta la BURNOUT. Nu prea pot, astia de la televizor parca n-au oase. Dar nu-i nimic, o sa perseverez. Dupa cinci minute renunt, ca-mi suna iar mobilul. Proiectul de marketing trebuie trimis pana diseara la 18.00, ma pun pe treaba.

Intre timp intru pe stiri, ca mai am un job, de jurnalist freelance. La weekend am de facut un reportaj, insa ce ma fac daca pe vreunul in Germania il apuca iar amokul si ratez un breaking news? Un vecin repara ceva, zgomotul de burghiu imi sfredeleste creierii. RE.CRE.A.TI.E. Oare n-ajuta mai mult o bere? Nu, ca ingrasa si creste colesterolul. Imi incalzesc o supa, tine de foame pana diseara.

Vine sotul de la serviciu, povestim scurt la o tigara, pe balcon. Apoi mai departe, cu proiectul de marketing. Femeia de serviciu da cu aspiratorul pe hol. Eu o ard mai departe, pana in noapte, la calculator. Preventiv la Burnout, psihoterapeutii zic sa nu-ti uiti familia si prietenii, sa socializezi. Cu familia tocmai am rezolvat-o, la tigara de pe balcon. Socializez scurt pe facebook si twitter, cu un mesaj pertinent: „Salut, ninge si la voi?”

Azi n-am timp de raspunsuri, ca mai trebuia sa fac ceva. Oare ce? Astia zic ca la Burnout te lasa si memoria. Nu-i nimic, de-acum notez. Dar sa nu uit unde am notat. A, mi-am adus iar aminte. Trebuia sa ma duc la dentist. Sun si-mi rapunde robotul, caci orele de consultatie s-au terminat. Intru iar pe stiri si vad ca unei romance de 34 de ani i s-a facut rau la serviciu, a fost internata in coma si sambata a murit.

Medicii care au tratat-o pe Ramona Ciciu au afirmat ca „nu avem niciun rezultat care sa indice faptul ca suferinta i-a fost cauzata de surmenaj, insa mai asteptam si alte rezultate de laborator” scrie Hotnews. A mai fost un caz de deces provocat probabil de surmenaj, al Ralucai Stroescu, acum trei ani. Oare firmele la care erau angajate si medicii din Romania n-au auzit de sindromul BURNOUT si de urmarile lui?

In Germania, e o boala la moda. Nu ca si-ar dori-o cineva, ca sa fie „pe val”, ci fiindca solicitarile profesionale devin, pentru tot mai multi, insuportabile. „Presiunea pentru performanta, stress-ul „de calendar” si teama de pierdere a locului de munca obosesc, imbolnavesc si creeaza depresii – dupa cum dovedesc studiile stiintifice” scrie publicatia germana Focus.

Reducerile de costuri ale firmelor, prin concediere de personal, combinate cu scumpirea crescanda a costului vietii de zi cu zi, creeaza angajatilor teama de pierderea locului de munca, mai crede jurnalistul de la Focus. Angajatii isi simt existenta amenintata si incearca sa-si depaseasca din ce in ce mai mult limitele fizice si psihice, muncind „pana cad jos”.

BURN OUT i se spune procesului prin care omul arde cu flacara mare si apoi se stinge, ca un chibrit. Exista cateva profesii in care sindromul cu nume omonim s-ar manifesta, in timpul din urma in Germania, cu predilectie: medici, profesori, angajati in banci, sectorul marketing si IT. O alta categorie profesionala expusa la risc sporit sunt jurnalistii.

Procentul „candidatilor la burnout” din mass-media din Germania a fost evaluat pe baza unui sondaj initiat de Institutul de jurnalistica din Dortmund. Din 66 de jurnalisti de radio, presa scrisa si TV -care au fost subiecti ai acestui sondaj-, un sfert se simt „surmenati” si acuza cresterea stresului din cauza „ierarhiilor incremenite, a lipsei de participare la decizii, a fricii de pierdere a locului de munca si lipsei de perspective.” La femei, procentul este chiar mai ridicat (18%), datorita dublei solicitari, la serviciu si in cadrul domestic.

Experta mass-media Miriam Meckel (44 de ani) a scris o carte in care isi descrie propriul Burnout. „Scrisoare catre viata mea” (Brief an mein Leben, Rohwolt Verlag Reinbeck, 224 pag.) a aparut pe piata de carte germana vineri,12 martie 2010. Autoarea a lucrat concomitent ca sefa de catedra la facultatea de jurnalism, purtatoare de cuvant a guvernului regional din Nordrhein-Westfalen si consultanta de firme. In plus, ea isi avea la televiziune propriul talkshow saptamanal. In anul 2008, pe cand isi facea bagajul pentru o noua calatorie cu avionul, ea a cedat fizic si nervos, a cazut jos si a fost internata intr-o clinica de specialitate.

Mai exista insa, indiferent de bransa, o categorie de angajati predispusi la Burnout. Este vorba, din ce in ce mai frecvent, de angajatii pe „posturi sandwich”. Acestia indeplinesc in firme si institutii „o functie de tampon, sunt cei care fac munca de fapt”, spune Volker Faust, profesor la Centrul de Psihiatrie al Universitatii Ulm din Weißenau. „De la sefi ei primesc dispozitii, pe care trebuie apoi sa le impuna colegilor din etajul inferior” mai zice specialistul german. Iar aceasta se realizeaza adesea cu mult stress.

Gezeiten Haus Klinik (GHK) functioneaza in Bonn, se defineste ca spital de specialitate pentru medicina psihosomatica si medicina traditionala chineza si promite „noi drumuri spre sanatate“. In Internet, GHK ofera un test gratuit pentru cei interesati daca au sau nu simptome de Burnout. Intrebarile sunt:

Aveti impresia ca sunteti suprasolicitat? 2) Sunteti mai iritabil ca inainte? 3) Va place munca pe care o faceti? 4) Sunteti continuu surmenat? 5) Va simtiti prea obosit pentru activitati recreative? 6) Inregistrati, in timpul din urma, in mod repetat simptome fizice? 7) Va retrageti din ce in ce mai mult din cercul de prieteni? 8) Recurgeti din ce in ce mai des la alcool? 9) Aveti vreo speranta ca puteti schimba ceva? 10) Aveti planuri noi? 11) Dormiti bine? 12) Aveti timp pentru partener? 13) Va inchideti celularul pentru a fi doar cu partenerul, sau pentru o alta ocupatie interesanta? 14) Va simtiti gol pe dinauntru? 15) Aveti stari de angoasa pe care nu le aveati inainte? 16) Vi se pare totul lipsit de sens? 17) Sunteti permanent in priza? 18) Aveti impresia ca partenerul sau prietenii va evita? 19) Luati sedative sau pastile de dormit? 20) Vi se pare ca pauzele sunt timp pierdut?

Ultimei intrebari i-am venit de hac. RE.CRE.A.TI.E. Cu vorba asta magica, rostita pe silabe si inhaland puternic aer in piept, simt ca sunt pe calea cea buna.