La moartea presei cu etaj

Imperiul lui Sorin Ovidiu Vantu a inceput sa se clatine in primele zile dupa alegeri, insa prabusirea trustului Realitatea inseamna falimentul unui soi de FNI jurnalistic dependent de resursele publice si puterea politica. Nu moare ceva sanatos, crapa o afacere putreda. SOV a cumparat titluri care nu erau afaceri de presa profitabile, ci instrumente de stors bani. Gardianul si Ziua, ultimele titluri inchise pe 5 ianurie, raportau oficial de cel putin cinci ani pe pierderi, si totusi erau in piata. Nimeni nu se intreaba prin ce miracol, la ce foloseau cele doua ziare daca ele consumau resurse de ani de zile si, teoretic, nu produceau bani.

SOV a investit in titluri curate, cum era Cotidianul pana prin 2008, dar a cumparat si instrumente de presiune, nu afaceri viabile, ca Ziua sau Gardianul. Eficienta lor se masura altfel in economia trustului. Sorin Rosca Stanescu, omul care a condus ani de zile ziarul Ziua, a crescut si perfectionat o specie mutant de gazetar – om de afaceri. El a infiintat „alta liga” de presa, liga gazetarului agresiv, vesnic infipt in gatul puterii, insa despre care nu stii niciodata cand investigheaza, cand santajeaza, cand ameninta, cand ancheteaza in interes public, cand vaneaza un contract.

Asa fiind, unii dintre fostii sai colaboratori, crescuti sub brandul Ziua, au ajuns inevitabil sa practice pe scara larga santajul de presa: ancheta jurnalistului venea la pachet cu contractul de publicitate. Platesti, oprim ancheta. Nu platesti, te distrugem. Erau vremuri cand oameni de afaceri din Cluj, Iasi sau Bucuresti erau terorizati de santajisti locali deghizati in gazetari. Multi acceptau sa plateasca taxa de protectie, pentru ca nici ei nu erau curati ca lacrima. Au fost procese cu acuzatii de santaj la Cluj, la Iasi si la Bucuresti, nedovedite insa in justitie.

Acest model primitiv, brutal, de a stoarce bani s-a imbunatatit si sofisticat in ultimii ani in interiorul trustului Realitatea: contracte de consultanta cu politicieni, stiri cumparate de la diverse ministere, campanii publicitare mascate, emisuni electorale pe bani nemarcate ca atare. Trustul lui SOV a insemnat in ultimii doi ani un vehicul de presiune politica, un instrument de propaganda pus la dispozitie partidelor iar unii reprezentanti ai fiscului l-au descris ca pe un urias mecanism de evaziune fiscala.

Problemele financiare ale trustului au inceput sa razbata public cam din vara lui 2009, cand Fiscul a inceput sa investigheze presupusa returnare ilegala de TVA, in valoare de 60 de milioane de euro, de care ar fi beneficiat PSV Company, unul dintre actionarii trustului Realitatea. Potrivit unor surse ANAF, inspectorii fiscali suspecteaza ca trustul incasa zeci de milioane de euro din publicitate, insa banii ieseau din trust prin contracte fictive pentru servicii fictive incheiate cu firme fantoma sau firme off-shore. Trustului i-au fost blocate conturi iar investigatiile, fiscale si penale, sunt in curs.

In timp ce raporta pierderi pe linie, trustul practica un management aiuritor: jurnalisti platiti cu lefuri nejustificat de mari, fara nici o legatura cu piata, costuri de redactie exorbitante, investitii masive in produse moarte. Supraofertarea gazetarilor le-a deschis apetitul pentru credite si un standard de viata ridicat, dar i-a inrobit pe termen lung.

Cei mai multi au inteles singuri ca prosperitatea personala depinde in mod fatal de succesul unor politicieni capabili sa mentina trustul la resurse publice. Ar putea fi o explicatie pentru care SOV a tinut artificial in viata toate titlurile sale importante – Cotidianul, Gardianul, Ziua, Business Standard – pe care le-a inchis insa a doua zi dupa alegeri. Criza economica le-a grabit falimentul, nu l-a provocat.

Trustul a murit in clipa cand a decis sa ignore regulile meseriei, regulile pietei si propriul public. A murit si din cauza ca nu a inteles ca vechea organizare de presa de tip piramidal, cu o groaza de sefi si bagatori de seama, ii umfla costurile de productie inutil si ineficient. A murit din cauza ca si presa, ca si statul, s-a birocratizat excesiv, iar pretul pe cap de jurnalist a ajuns prea mare in raport cu slaba performanta: prea multi angajati, prea mult parerism si tocat nimicul, prea putina informatie, prea putin continut de calitate.

Cotidianul s-a prabusit in viteza cand Cornel Nistorescu l-a transformat intr-o Romania Mare zilnica. Nistorescu insusi a reclamat ca a preluat de la catavenci un dezastru contabil, insa fostul mare gazetar a reusit performanta de a ucide in cateva luni si brand-ul Cotidianul, slefuit in cativa ani.

Putine produse din trust au livrat continut jurnalistic de calitate, nealterat de FNI-ul jurnalistic in care se scufunda trustul. Printre exceptii se numara agentia Newsin si Realitatea FM.

In schimb, numerosi jurnalisti de la Realitatea TV s-au afundat, dupa alegeri, si mai rau intr-un discurs apocaliptic de stanga, ultrapopulist, programatic anti-Guvern, pentru ca o putere sub care propria lor existenta e pusa sub semnul intrebarii nu poate fi decat foarte incompetenta. Problema acestor gazetari este ca propriul lor management a probat incompetenta si un comportament incorect fata de partenerii de afaceri. Mai multe companii au declansat procedura insolventei impotriva trustului Realitatea in speranta ca-si vor recupera datoriile, care variaza de la caz la caz intre cateva zeci si cateva sute de mii de euro.

Din toate motivele de mai sus, falimentul trustului Realitatea, cu exceptia unor titluri care meritau salvate, se cere salutat, nu deplans.

• Din acest motiv, reformarea presei se va intampla atunci cand Guvernul, ministrii, politicienii, oamenii de afaceri nu vor mai finanta sub presiune si santaj trusturi de presa. Presa se va reforma sub presiunea publiciului si atunci cand agentiile de publicitate vor juca si ele corect pe piata.

• Elanul reformist nu se va naste din vointa gazetarilor angajati in trusturi sau sub presiunea colegilor de breasla. Presa se va reforma sub presiunea constanta a publicului, a unui comportament economic corect, se va reforma intr-o piata de publicitate transparenta si eliberata de orice forma de control politic.

• Cand banii din care sunt platiti gazetarii sunt curati, presa se curata si ea. Cand sursa banilor e murdara, presa joaca si ea murdar. Cand banii negri se imputineaza, unele ziare se inchid. Cand banii albi se imputineaza, presa sanatoasa sufera cumplit. In rest, discutiile despre reforma presei sunt bune de tinut la cursurile de jurnalism.

• Toata durerea si compasiunea pentru ziarele oneste care se tarasc prin desertul crizei, sperand sa supravietuiasca. Toata solidaritatea cu jurnalistii de buna credinta, atatia cati sunt, de la ziarele care au tras obloanele. Nici un regret pentru hoitarii, vidanjorii si ciomagarii de presa care dispar astazi in neant, aerisind putin locul. Parca se respira mai usor fara ei, fara toxinele lor.