Parlament unicameral: Cum si-a perfectionat Basescu arma preferata

Traian Basescu a rostogolit tema Parlamentului unicameral inca din 2005. A facut-o mereu in momente de criza politica, dar abia dupa referendumul esuat din mai 2007 s-a dovedit o arma redutabila. Abia atunci o tema arida si fara impact, cum e reformarea legislativului, a capatat potential politic. Adversarului fara chip i-a dat o fata: 322. Roata se intoarce acum iar cel care declanseaza referendum impotriva Parlamentului e seful statului. Ce propune azi? 300 intr-o camera in loc de 471 in doua, simplificare pe care o traduce pe limba poporului: mai putina coruptie. E o mutare de sah-mat, implacabila si, asa cum s-a vazut acum doi ani, o rafuiala cu detestabilii Romaniei il face mai simpatic si scoate alegatorul din amorteala.

Tema s-a inflamat in 2005, cand Traian Basescu anunta ca e nevoie de reformarea Parlamentului: ” Este un prim motiv: 1 ianuarie 2007 va insemna ca pentru Romania se mai creeaza un Parlament, cel al Uniunii Europene. Si atunci noi mai mentinem inca doua Camere aici. Ar fi o cavalcada de abordari parlamentare pentru orice decizie, ceea ce mi se pare putin cam mult, din punctul de vedere al eficientei.”

Cu unicameralul dupa Tariceanu

Basescu anuntase si atunci ca va face referendum. Convocase in septembrie 2005 partidele la consultari, insa intentiile sale erau exprimate tot intr-un context de guerilla politica. Incepuse razboiul rece cu premierul Tariceanu. Liberalii aveau deja intelegeri subterane cu PSD.

Parlamentul era in blocaj total. Proiectele Aliantei si legislatia europeana bateau pasul pe loc intr-un legislativ condus de Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu (PSD). Acesta este contextul in care Basescu ameninta in 2005 cu referendum pe tema renuntarii la bicameralism. Nu l-a mai facut. Si atunci a fost suspectat ca, sub pretextul reformarii clasei politice, pledeaza pentru un parlament unicameral. Adevarata sa intentie parea sa fie alta: limitarea puterilor unei institutii profund ostile presedintelui si antireformiste.

In data de 6 octombrie 2005, dupa consultarile de la Cotroceni, presedintele Traian Basescu face urmatoarele declaratii: „Parte din partide considera necesara reformarea Parlamentului prin mentinerea sistemului bicameral, si aici ma refer la UDMR, Minoritati si PNL, dar toate, fara exceptie, vad necesara diferentierea consistenta a atributiilor celor doua Camere si micsorarea masiva a numarului de parlamentari. De asemenea, exista doua partide, PD si PC care sustin varianta Parlamentului unicameral.” PSD si Mircea Geoana au preluat tema, dar au abandonat-o rapid, nefiind in favoarea lor.

322 dezgroapa securea razboiului

Tema parlamentului unicameral a disparut in 2006 de pe agenda publica si o gasim reluata in forta un an mai tarziu. Conflictul cu premierul Calin Popescu Tariceanu si PNL angaja obligatoriu si un razboi cu Parlamentul. Cu exceptia PD, toate celelalte partide s-au aliat la vedere sau subteran cu liberalii: PSD, PC, UDMR.

PD fusese scos de la putere in aprilie 2007. Doua luni mai tarziu, asa numita coalitie 322 incearca suspendarea lui Traian Basescu. Seful statului agita din nou tema parlamentului unicameral: „Cred ca Romania are nevoie de un Parlament unicameral pentru ca intrarea in vigoare a Tratatului UE, (…) lucru care se va intampla la 1 ianuarie 2009, va creste mult autoritatea Parlamentului European, care functioneaza cu o singura Camera„.

(16 noiembrie 2007)

Nu e clar cata intentie reformista reala si cat calcul politic au stat la baza declansarii dezbaterii despre trecerea de la sistemul bicameral la cel unicameral. E adevarat ca Traian Basescu a avut din aprilie 2005, cand relatiile cu premierul Tariceanu s-au degradat treptat, o relatie tensionata cu un Parlament ostil lui si favorabil sefului Guvernului. La fel cum e adevarat ca noua majoritate s-a opus constant reformelor, a torpilat orice proiect prezidential si a devenit protectorul marilor cercetati penal.

Cel mai bun agent electoral: Parlamentul

PSD, flancat de PC si UDMR, si-au utilizat puterea din Parlament pentru a obtine avantaje din partea unui Guvern slab, ceea ce a sporit constant aversiunea presedintelui fata de Legislativ.

Asa cum am mentionat, conflictul a atins apogeul in mai 2007. In aprilie, Parlamentul votase cererea de suspendare presedintelui, cu 322 de voturi pentru, 108 impotriva si 10 abtineri. Rezultatul referendumului organizat o luna mai tarziu, pe 18 mai 2007, este un puternic vot de blam dat Parlamentului: 6.059.315 (74, 48%) voteaza impotriva suspendarii si doar 2.013.099 (24,75%) pentru. Acesta este momentul in care Traian Basescu vede, constata clar ca aversiunea publica impotriva Parlamentului poate fi convertita in voturi. Ca rafuiala cu Parlamentul aduce ii poate aduce mari profituri electorale.

Demonizat pe buna dreptate, pentru ca intre vointa sa si vointa populara s-a cascat in fiecare zi o prapastie tot mai larga, Parlamentul are azi o imagine dezastruosa. Calitatea slaba a senatorilor si deputatilor, ineficienta legislativa, pensiile speciale pe care si le-au votat, blocarea marilor dosare de coruptie au scazut increderea populatiei. Azi, nimeni nu mai crede ca avem de-a face cu institutia de baza a democratiei. Parlamentul Romaniei a facut tot ce i-a stat in putere sa umileasca democratia, fiind criticat inclusiv in rapoartele Comisiei Europene. La asta se adauga si imaginea de anexa a Executivului, de masinarie greoaie de votat ordonante.

Cu doua luni inainte de alegerile parlamentare din 2008, PDL cauta sa capitalizeze voturi dezgropand securea razboiului. PDL propunea revizuirea Constitutiei pentru instituirea unui Parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari la 300, adica exact ce sustine acum seful statului. (Vezi detalii aici.)

De la arma politica la modernizarea statului

In fine, Traian Basescu si-a declarat din nou, in februarie 2009, preferinta pentru un sistem unicameral, cu ocazia lansarii raportului Comisiei prezidentiale pentru modificarea Constitutiei, utilizand exact aceleasi argumente din 2005: „Avem deja o Camera, si anume Parlamentul European. Consider ca existenta Parlamentului european este o garantie suficienta atat pentru o buna reprezentare a intereselor generale ale romanilor, cat si pentru impiedicarea oricarui abuz al puterii legislative autohtone”. Acum insa lucrurile s-au mai schimbat, Traian Basescu modificase arma politica cu care isi tinea in sah adversarii intr-o simpla propunere de modernizare a statului. Parea ca arma s-a tocit.

In mod aproape cinic, cu zece zile inainte de a anunta oficial referendumul, seful statului recurge iarasi la arma sa preferata si le comunica parlamentarilor ca prioritatea sa este trecerea la sistemul unicameral. Le vorbeste pe larg, cu argumente, dar nimeni nu da importanta urmatorului pasaj rostit pe 15 septembrie, intr-un discurs de doua ore tinut dupa asumarea raspunderii: „As enumera cateva dintre prioritatile pe termen mediu pe care eu le voi sustine cu argumente si public, si in relatia cu partidele, dar si in relatia cu Guvernul, pana la incheierea mandatului. 1. Reforma Constitutionala, necesara pentru trecerea la Parlament unicameral ….” (Vezi detalii aici) Nimeni nu banuieste insa ce urmeaza. Somnul care i-a cuprins pe alesi la discursul din 15 septembrie a continuat pana azi.

Intamplator sau nu, tema reducerii numarului de parlamentari se strecurase deja in spatiul public inca de pe 12 septembrie sub forma unei petitii on-line care gaseste rapid multi sustinatori. (Vezi detalii aici)

Seful statului reia tema si in alte iesiri publice. Nici o reactie. Joi, 24 septembrie, anunta referendum exact in ziua alegerilor. Lovitura imparabila. Populista, desigur. Discutabil gestul de a-l suprapune peste ziua alegerilor. Chiar imoral, veti zice. Politic vorbind, Basescu trage numai foloase. A investit ani de zile intr-o tema din care, iata, are numai de castigat, nimic de pierdut.

Sah mat si reactii stupide

De acum, toti politicienii care ii vor contesta decizia ii vor face campanie electorala gratuita lui Traian Basescu. Ostilitatea fata de Parlament, perceptia ca e o institutie corupta si ineficienta e prea inradacinata ca sa poata fi combatuta.

In mod previzibil, toti parlamentarii care au investit sume uriase de bani in campania din noiembrie 2008 se vor repezi la seful statului. Si ei vor lucra insa tot in beneficiul sau.

Practic, nu are nici cea mai mica importanta daca referendumul va fi validat sau nu (e nevoie totusi de prezenta a peste 9 milioane de alegatori). Traian Basescu a gasit cheia mobilizarii la vot: jos Parlamentul corupt. Un mesaj simplu. Poporul nu va rata ocazia sa se racoreasca, mai ales in vremuri de criza.

Energiile mobilizate in 2007 ar putea lucra peste doua luni din nou in favoarea lui.

Cat de uzata ar parea, tema parlamentului unicameral apare iata, proaspata, pe neasteptate, cu fix doua luni inainte de alegeri. A fost un secret bine pazit la Cotroceni. Strategia n-a transpirat si i-a luat prin suprindere pe toti liderii politici, inclusiv pe cei din PDL. Insa modul in care se raporteaza ceilalti la ea arata ca Traian Basescu nu prea are adversari pe masura abilitatii sale politice. Acuzatiile lansate de Nastase, Tariceanu, Iliescu, Antonescu si alti lideri politici intaresc convingerea populatiei ca acesti lideri au ceva de ascuns, ca se bizuie pe un Parlament suspectat de coruptie. Unui proiect seducator i se vor opune aceleasi vaicareli sterpe.

Vom vedea pe 22 daca recursul la arma sa preferata va face iarasi victime printre adversari.

De ce 300 si nu 456?

Dezbaterea de substanta despre avantajele sau dezavantajele unei singure camere se pierde deja intr-un vacarm electoral. Nimeni nu discuta, dincolo de argumentul destul de stupid al economiei si eficientei, ce alte avantaje ar aduce trecerea la o singura camera. Mai putina coruptie? De ce nu mai multa? E adevarat ca 300 sunt mai usor de controlat decat 471. Dar la fel de bine putem spune ca 300 pot fi mai usor influentati in rau decat 471.

O calitate sporita a legilor? Uninominalul romanesc n-a dovedit inca mari virtuti, n-a probat ca selecteaza profesionisti, specialisti, oameni bine pregatiti capabili sa faca legi mai bune.

Ce garantii avem ca 300 de senatori si deputati de o calitate indoielnica vor croi legi mai bune, trecute printr-un singur filtru, decat 471 care tarasc legi strambe sau cu dedicatie prin doua camere iar sansele indreptarii lor sunt totusi mai mari? A atins Romania gradul de maturitate si responsabilitate politica pentru a trece de la doua la o singura camera? Ne putem asuma riscul asta? Bulgarii si ungurii, ca sa ne oprim doar la vecini, si-l asuma si n-a murit democratia.

Desigur, din punct de vedere emotional, decapitarea parlamentarilor suna seducator. Dar din punct de vedere practic, vom functiona mai bine ca societate? Poate ca da, poate ca nu. Inca nu stim precis. Acesta este fondul discutiei. Dar nu vom ajunge aici. Vom rata iarasi esenta dezbaterii. Ca de obicei, vor urla isteric unii care au un singur mare proiect: anti-Basescu.

Ce sistem este mai bun, cel unicameral sau cel bicameral? Argumenteaza pe Forum.