Experimentul Paleologu

INCEPUTUL

Imediat dupa ce l-am cunoscut pe Theodor Paleologu i-am facut o propunere riscanta. Era in toamna anului trecut, cu o saptamana inaintea debutului campaniei electorale pentru Parlamentul Romaniei. Paleologu tocmai se intorsese de la Copenhaga, unde inca era ambasador, pentru a candida in colegiul 9 Bucuresti.

L-am intrebat daca ar fi de acord sa-l insotesc in momentele importante ale campaniei si sa scriu un reportaj despre el. I-am spus de la inceput ca nu-l voi menaja si ca voi scrie ceea ce vad. Mergeam pe trotuarul ingust de pe Batistei si, oprindu-se pentru a-mi face loc sa ocolesc inaintea lui o masina parcata, mi-a spus: “E ok. Dar ma ajutati sa-mi gasesc oameni care sa ma ajute in campanie? Sunt cam singur”.

Am petrecut multe zile alaturi de candidatul PDL. I-am cunoscut familia, prietenii din copilarie, amicii politici si admiratorii de conjunctura. Am vazut ca se enerveaza usor si ca e incapatanat, dar i-am admirat cultura prodigioasa si corectitudinea. Insa ce m-a frapat a fost firescul cu care a acceptat propunerea mea. Si nu am fost singurul uimit.

Iata ce scria Andrei Pungovschi, fotograful alaturi de care am lucrat la acel reportaj: “Lejeritatea cu care m-a acceptat in casa dumnealui si eleganta cu care mi-a facilitat accesul la intalnirile pe care le-a avut imi trezeste nostalgii catre tari civilizate” („Batalie pentru Colegiul 9”, Esquire, ianuarie 2009). Civilizatie! Da, in sfarsit parea ca a aparut liderul acela la care multi visam: un tanar cultivat, vorbitor fluent a trei limbi straine, elegant fara sa fie pretios, inteligent si onest. Tipul de politician de care Romania are atat de mare nevoie.

Apoi, cand a fost numit ministru al Culturii, Cultelor si Patrimoniului am fost surprins. Stiam ca nu are un “spate” prea puternic in partid si aceasta numire imi parea un act de normalitate de care nu-i credeam in stare pe politicienii nostri. M-am bucurat dar m-am si ingrijorat. Cum se va descurca acest politician tanar venit dintr-un mediu complet diferit de mlastina politicii dambovitene?

CATALIZATORUL

Au trecut de atunci 6 luni, timp in care am mai vorbit cu ministrul Paleologu doar de trei ori. Dar i-am urmarit cu atentie aparitiile publice. Paleologu conduce un minister aparent neimportant, dar de varful pixului sau depinde caimacul afacerilor imobiliare. In Bucuresti sunt multe case vechi (unele chiar monument istoric) situate pe terenuri cu preturi astronomice. Mecanismul smecheriei nu este complicat: vechea casa este cumparata de catre un “investitor” care o lasa sa se degradeze.

Cand cladirea este pe jumatate o ruina se solicita declasarea de urgenta din categoria de monument istoric, se obtin autorizatiile necesare si, dupa demolare, pe locul cu pricina apare un bloc inalt plin de birouri. Profitul este sigur si are multe zerouri. Dar pentru ca acest mecanism sa functioneze este nevoie de un ministru al Culturii docil, care sa semneze si sa taca. Paleologu insa dorea sa se afirme si a eliminat posibilitatea declasarii de urgenta. A fost prima lovitura din razboi.

Dar ministrul nu i-a zgandarit doar pe baronii imobiliari, ci si pe mai-marii Bisericii. Parlamentul a atribuit din bugetul de criza cateva milioane bune de lei construirii de biserici noi. Paleologu a cerut public parlamentarilor, preotilor si episcopilor sa fie moderati si precauti. Fara niciun rezultat, intrucat parlamentarii aveau aici ultimul cuvant. Singurul efect al declaratiilor ministrului a fost ca acesta si-a atras si antipatia oamenilor bisericii.

In discursurile sale publice ca si in discutiile private, Theodor Paleologu foloseste cuvinte plastice si neobisnuite pentru lemnul limbajului politic. Vorbind despre Traian Basescu ca despre o pleasca pentru PDL, Paleologu nu a facut altceva decat sa spuna adevarul. Din nou a deranjat: pe colegii din partid, dar si pe dedicatii anti-basescieni care l-au suspectat de lingusire.

Reactia politicianului educat la Sorbona a fost sa organizeze la Institutul Cultural Roman, de Ziua Pacalelilor, o conferinta intitulata: “Ce este aceea o pleasca?”. O anumita parte a presei nu a ratat ocazia si i-a pus imediat stampila de “Ministrul-pleasca”.

REACTIA

Daca la sfarsitul lui 2008, Theodor Paleologu era un favorit al televiziunilor si presei scrise, dupa primele 6 luni de mandat el a devenit vanatul preferat. Iulian Comanescu a enumerat cele sase criterii prin care un atac de presa interesat poate fi deosebit de unul intemeiat (“Cum sa devii un nimeni”, ed.Humanitas, 2009). In cazul lui Paleologu, 5 din cele 6 criterii se verifica.

1. Dimensiunile: un atac trebuie sa fie extins, macar o pagina de ziar. De-a lungul a doua luni ministrul Theodor Paleologu a avut parte de 8 articole extinse si 4 editoriale publicate in ziarele “Cotidianul”, “Adevarul” si “Gandul”, in care este aspru criticat.

2. Pozitia in ziar: atacul se pozitioneaza de regula “in fata”: pe prima pagina a ziarului sau in deschiderea unei pagini.

* Titlu pe prima pagina in Cotidianul din 15 aprilie: “Paleologu, ministrul Cultelor, da atacul la cutia milei”. Desi continutul articolului relateaza corect declaratiile ministrului referitoare la fondurile destinate construirii de biserici noi, titlul este nefericit si manipuleaza. De altfel, sub poza de pe prima pagina, poate fi citit un comentariu total nejustificat: “fiul lui Conu Alecu confunda Cultura si Cultele”.

* In “Adevarul” din 5 mai 2009, pe prima pagina apare titlul: “Paleologu, ministrul papa-lapte, nu-si aminteste de furtul BPT”. Este vorba despre un conflict dintre trusturile media detinute de Patriciu si de Voiculescu, in care ministrul este vinovat pentru ca nu a luat suficient de prompt masurile dorite de cei de la “Adevarul”. Exista insa un proces juridic pe care Ministerul Culturii l-a urmat si de a carui viteza nu este responsabil. In zilele urmatoare apar alte doua editoriale semnate de redactorul-sef si intitulate: “O comedie: Paleologu” si “Patapievici, adevaratul ministru al Culturii”.

* Tot in 5 mai, cotidianul Gandul isi deschide editia cu titlul: “Ministrul Culturii face un ziarist de la Gandul cretin si mincinos”. Este singurul titlu de prima pagina care reflecta realitatea.

3. Repetitivitatea: aceleasi fapte si conjecturi imbracate in mai multe feluri, in zile succesive, dar fara elemente noi de la o aparitie la alta. Pe parcursul a doua luni in ziarele “Cotidianul”, “Adevarul” si “Gandul” apar 7 articole in care este atacat limbajul ministrului Paleologu. Totul se invarte desigur in jurul cuvantului “pleasca” si astfel se bifeaza si urmatorul criteriu,

4. Supa reincalzita: de regula atacurile nu contin nimic nou sau contin prea putine lucruri noi.

5. Retorica: de regula “atacurile” sunt violente sau macar muscatoare, satirice, ironice. Cateva exemple extrase din articolele invocate mai sus: “Paleologu pare a fi arivistul perfect”, “este un ins confuz, fricos, ratacit”, “nu exista fraier mai mare peste care sa fi dat asa o pleasca”, “functia de ministru e o pleasca prea mare pentru fiul lui Alexandru Paleologu”. Formularile de mai sus nu au acelasi autor.

Iata cum se contureaza o noua imagine a lui Theodor Paleologu. Din tanara speranta a polticii romanesti, dupa mai putin de 6 luni de ministeriat, Paleologu devine fiul incapabil si neputincios al marelui sau parinte. Noua imagine se potriveste foarte bine in stereotipul odraslei nereusite a unui ilustru neam, azi cu sangele subtiat.

EROAREA

Este evident ca actualul ministru al Culturii a facut si greseli in aceste 6 luni. Insultandu-l pe unul dintre ziaristii cotidianului “Gandul”, Paleologu a gresit omeneste. Dar evitand sa-si ceara public scuze pentru scaparea sa, greseala a devenit impardonabila.

Venirea sa la minister a fost insotita de multe sperante. Intreaga suflare culturala era convinsa ca sub bagheta fiului lui Conu Alecu totul se va rezolva ca prin minune. Minunile sunt facute doar de profeti, iar Theodor Paleologu nu este profet, insa o mai mare fermitate in cazuri precum noul regulament al Centrului National al Cinematografiei ar fi fost salutara.

Insa cea mai mare greseala a lui Theodor Paleologu este ca incearca prea mult sa se transforme in acel tip de politician care castiga alegerile intr-o Romanie cu doar 30% participare la vot. Astfel ca limbajul sau plastic capata conotatii dure de strada (precum folosirea in public a termenului “cacarisire”) care il aduc prea aproape de colegii Vanghelie sau Becali.

Aparitiile sale televizate sunt din ce in ce mai pline de gesturi voit-smecheresti iar plimbarile pe malul marii alaturi de personaje ca Elena Udrea, intaresc impresia de dezamagire pe care o imprastie deja asupra multora dintre cei care l-au privit la inceput cu simpatie. Stie ca este atacat din multe parti si reactia lui este sa se replieze alaturi de o haita puternica. Trebuie insa sa invete sa aleaga haita care i se potriveste.

REZULTATUL INTERMEDIAR

La finalul celor 6 luni de activitate ale ministrului Paleologu raman faptele sale. In privinta afacerilor imobiliare cu cladiri de patrimoniu, Ministerul Culturii a deschis procese in doua cazuri: demolarea a patru case de langa Scoala Centrala si demolarea ilegala a cladirii din str. Maria Rosetti, nr.38. Ministerul Culturii desfasoara o ampla campanie impotriva acestui fenomen numita “Omul darama locul” si a publicat “Cartea Neagra a Patrimoniului”.

Acestea sunt faptele. Pentru 6 luni este mult? Este putin? Raspunsul trebuie sa il dam noi, alegatorii.

IMPORTANTA EXPERIMENTULUI

Cert este ca “Experimentul Paleologu” continua. Intr-o tara mancata de cariile coruptiei politice si infestata pana la varf de structuri mafiote apare un politician tanar, cu studii extrem de solide si provenind dintr-o familie prestigioasa. Printr-un concurs de imprejurari acest tanar politician ajunge ministru.

Unii se grabesc sa-si puna sperantele in el, altii se grabesc sa fie dezamagiti. Dar “Experimentul Paleologu” este cu siguranta unul dintre cele mai importante prin care a trecut scena politica romaneasca in ultimii ani. Theodor Paleologu are o vorba favorita: “crocodilul nu se adapteaza la mediu, ci adapteaza mediul la el”. Cine pe cine va transforma? Vom afla doar la finalul “Experimentului Paleologu”.