Cei Care V`au Eliberat Cardul (o discutie de ieri de la pranz)

Buna ziua, am card la banca dumneavoastra si as dori sa`mi fac un descoperit de 2-3000 de euro. „Aveti card la noi?” Da, doamna. Va mira atat de tare? „Ce fel de card aveti?” Bleu. „Nu, din ce tip – Visa, Mastercard?” Are importanta? „Sigur ca are. Dati-mi buletinul… A… pai in calculatorul meu apare ca sunteti arondat sucursalei sector X”. Asa e, doamna. Ei mi`au eliberat plasticul. „Suna urat plastic”. Imi prezint scuzele. Ei mi-au eliberat cardul. „Asa mai merge. Oricum, nu putem.”

Ce nu puteti? „Sa va facem descoperitul. E blocata aplicatia”. Si eu ce trebuie sa fac? „Sa mergeti la sucursala sa le cereti sa o deblocheze!”.Nu e mai simplu sa-i sunati dvs pe interior? „Nu” De ce? „Nu avem voie sa dam telefoane”. Pai de ce nu le scoateti cu totul, daca sunt inutile? „Sunteti obraznic.” Nu sunt, doamna, dar nu e normal sa tai Bucurestiul dintr`o parte in alta numai ca sa transmit un mesaj. Chiar, prin email nu se poate da mesajul asta? Le dati un email, si…”Nu”. Nu aveti voie nici sa dati emailuri? „Avem voie, dar nu se poate”. De ce? „Nu e treaba dumneavoastra asta”. Doamna, uitati cum stau lucrurile,din punctul meu de vedere. Am cont la dumneavoastra, vreau sa imi fac un descoperit, intamplarea face ca dvs chiar cu asta va ocupati, am actele necesare la mine, toata lumea ramane fericita. Dumneavoastra imi taxati orice operatiune, eu inghit in sec si multumesc pentru ca eu va cer de fapt sa`mi faceti asta. Corect? „Ce doriti de fapt?” Un descoperit, doamna. Asa cum spuneam si acum zece minute. „Nu se poate. Trebuie deblocata aplicatia. Mergeti la cei care v`au eliberat cardul si spuneti`le sa deblocheze aplicatia”. Nu am nicio sansa cu Dvs, este? „Nu”. Doamna, haideti sa facem altceva. „Ce?” Eu renunt la serviciile bancii. Uitati cardul, dati delete unde vedeti numele meu in evidentele dvs. Nu mai vreau sa lucrez cu o asemenea banca. „Faceti o cerere. Dar nu la mine”. Dar unde? „La cei care v`au eliberat cardul”. Doamna, am sa fac cererea si am s`o trimit prin email si am sa il pun in BCC si pe dl. Presedinte al bancii. „Pai ce treaba are domnul presedinte?” Are, ca probabil ca ar lua masuri daca ar vedea cata imbecilitate i se aduna la cate un birou. „Ce vreti sa spuneti?” Nimic, doamna. Poate doar ca ati putea sa va dati mai mult interes cand vine vorba de clienti. Mi`ati spus ca nu aveti voie sa folositi telefonul, dar am asteptat peste cinci minute ca sa incheiati o discutie care nu avea treaba cu banca, ci mai degraba era o barfa cu vreo prietena. In interes profesional vad ca nu se poate sa sunati. „Nu e treaba dumneavoastra cu cine discut si cu cine nu. Cu ce altceva va pot ajuta?” Cu nimic. „La revedere”. La revedere.

Citeste si comenteaza pe Dan Popa’s Weblog.