Cronica de film: "Star Trek – Un nou inceput"

„Am fost un fan al serialului original, dar niciodata un trekker”, spune J.J. Abrams, care dupa serialele „Alias” si „Lost” , si un prim lungmetraj („Misiune Imposibila III”) se incumeta la a revitaliza seria „Star Trek” (tot el spunand ca mereu a avut senzatia ca ceva lipsea serialului.). Ei bine, ii iese.

Iar eu spun asa: Nu am fost niciodata un fan al serialului, dar filmul lui J.J. Abrams ma face sa inteleg si de ce.

Incepe mai mult decat previzibil, cu o confruntare intergalactica, realizata dupa reteta. Agresor malefic, vopsit pe fata si care aduce cu un skinhead (ce daca e Eric Bana?), pericol iminent (unde am mai vazut asta de la „Al cincilea element” incoace?), comandantul care se sacrifica pentru ca membrii echipajului, printre care sotia si proaspat nascutul lor fiu, sa aiba timp sa se indeparteze.

Un inceput deloc promitator pentru ca peste reteta prafuita se suprapune o manopera care pare ieftina. Aoleu, ce film o fi asta?!

Dar coperta se inchide curand. Salt peste timp. Iowa, unde fiul comandantului, Jimmy Kirk, goneste cu o masina super-vintage pe un drum prafuit. Cand baiatul e urmarit de un politist pe o motocicleta zburatoare, care umfla praful galben in timp ce Jimmy da bice cailor putere (iar noi simtim adrenalina o data cu el), ei bine, uf, incepe in sfarsit filmul.

In acea scurta secventa reusesti cumva sa intuiesti ce vrea sa faca J.J. Abrams, pe baza textului scris de cei care au facut si scenariul la „Misiune imposibila III”, Alex Kurtzman si Roberto Orci. Un SF inteligent pentru ca e construit peste realitatea in care traim si care nu e o chestie pretentioasa si nefamiliara.

Dar ce s-o mai lalai? Imi place noul „Star Trek” mai ales pentru ca te trimite de foarte multe ori la „Razboiul stelelor”. Cel vechi. J.J. Abrams avea 11 ani cand a iesit „Star Wars: A New Hope” (1977), avand deci varsta ideala pentru a fi imbibat pentru totdeauna – sa nu se supere fanii „Star Trek” -, cu cea mai fascinanta serie SF din istoria cinematografului.

De aceea J.J. Abrams n-a fost niciodata un trekker. Pentru ca „Star Trek”, in ciuda varstei sale aproape venerabile, nu avea acel lucru care facea sarea si piperul seriei lui George Lucas: umorul.

De la flirtul in interiorul triunghiului alcatuit din Spock, Uhura si Kirk pana la esuarea in plin inghet si decorarea de la final, ca sa nu dam decat cateva exemple, noul „Star Trek” e un omagiu adus lui insusi de cineva care pare mai mult un fan „Razboiul stelelor”.

Dar nu poti nega maniera inteligenta prin care povestea cu eroii la tinerete face nod cu trecutul (care e, dramaturgic vorbind, viitorul) . Kirk si Spock au fost, se stie, lansati de William Shatner si Leonard Nimoy.

Ei bine, Leonard Nimoy apare la un moment dat in chip de Spock venit din viitor. Asemanarea lui cu tanarul Zachary Quinto nu se opreste la forma urechilor si la taietura bretonului. Felul prin care „Star Trek” isi musca coada este unul dintre cele mai interesante trucuri dramaturgice ale unei serii care se reinventeaza din mers.

Filmul e foarte placut, incepand cu prospetimea interpretilor, scenariul nu foarte complicat, dar mizand pe calitati umane apreciate de publicul tanar (curajul, camaraderia), dorinta de a izola cateva personaje simpatice, efectele speciale credibile (realizate de Industrial Light and Magic) si terminand cu dorinta de a arata niste oameni ai spatiului intergalactic cu un picior pe pamant.

E limpede ca va urma o continuare. Sa vina o data!

„Star Trek: Un nou inceput”/”Star Trek: The Future Begins”/”Star Trek XI”- regia J.J. Abrams, cu: Chris Pine, Zachary Quinto, Eric Bana, Zoe Saldana, Bruce Greenwood, Leonard Nimoy, Winona Ryder. Premiera romaneasca: 8 mai.