Efectul de rotatie a cadrelor in PNL

Alegerea noii garnituri de lideri liberali arata ca o miscare clasica de rotatie a cadrelor. Partidele cu centre unice de comanda isi motiveaza liderii prin mimarea competitiei interne si neutralizarea celor care tind spre autonomie. La congresul extraordinar din 20-21 martie, liberalii au jucat in mod credibil partitura democratiei de partid, au pus in scena destul de convingator piesa concurentei pentru functii si s-au comportat ca o organizatie politica aparent vie. Energia si vointa partidului par sa emane insa dinspre un singur personaj, reperul tutuor liberalilor: Dinu Patriciu. Crin Antonescu este, la fel ca Tariceanu in trecut, o simpla incarnare a viziunii sale politice de astazi.

Tonul l-a dat inca de vineri chiar Dinu Patriciu. “Uite-l pe tata!”, a exclamat un june liberal cand maganatul si-a facut intrarea. A fost, poate, cea mai seminificativa reactie. Simpla sa prezenta la congresul extraordinar a fost interpretata in fel si chip si a devenit subiect central in discursuri si dezbateri publice.

Unii au spus, malitiosi, ca a venit sa-si apere investitia. Altii au comentat prezenta sa ca o nevoie foarte personala de a se hrani din propriul mit. Mitul puterii si al dominatiei absolute, care l-a aureolat si in guverarea Nastase dar si dupa, cu o scurta si traumatizanta experienta in mai 2006, cand si-a petrecut o noapte in arest. Pana la urma, nu stim precis de ce a venit dar putem consemna ce s-a intamplat:

• Antonescu l-a tamaiat in ziua votului pe Dinu Patriciu in discursul sau tinut in fata celor 1500 de delegati: “Sunt in sala aceasta doi oameni, unul e simplu delegat, altul a reusit sa fie invitat, si multi dintre noi se fac ca nu-i cunosc. Unul a fost cea mai puternica, cea mai clara si cea mai hotarata voce a liberalismului la inceputul anilor ’90, il salut si ii multumesc pentru asta fara niciun fel de sfiala, este Dinu Patriciu.”
• Patriciu si-a pus mana pe crestetul viitorul presedinte, cu care s-a intalnit in particular cu cateva ore inainte de anuntarea rezultatelor: „Am discutat despre ceea ce il asteapta pe presedintele PNL, si discutam ipoteza, in atmosfera Congresului se infiripa ipoteza asta, ca voi fi eu, si am discutat despre economie de pilda, despre ceea ce trebuie un om politic sa stie despre problemele economice, despre cum poate fi ajutat un om politic in domeniul acesta, in alte domenii de specialitate„
•  Cu totul alta opinie a exprimat dupa congres Bogdan Olteanu, marele exclus din ecuatia puterii din interiorul PNL: „Dinu Patriciu a fost cea mai mare povara a PNL in acesti ultimi patru ani”, a declarat Olteanu, sambata (…) Prima acuzatie care se aduce PNL-ului este legatura cu Dinu Patriciu. Nu stiu daca o sa crestem peste 20% daca mergem in fata cu Dinu Patriciu.”

Iata-l asadar omniprezent in marea familie liberala, ca orice tatic responsabil. E in mintea tuturor, ceea ce face inutila orice discutie despre sansele sau profilul lui Crin Antonescu. Ar fi o pierdere de timp sa ghicim ce proiecte, planuri si strategii infloresc in capul noului lider PNL. Nu acolo trebuie cautate. Restul comparatiilor cu Obama si al incurajarilor inflacarate sunt fantasme pure, exercitii de imaginatie.

Uitati-va la noua garnitura de lideri. Ce putem spune despre ea? Ca s-a reformat? Ok, au pierdut figuri sinistre ca Ilie Morega, Athanasiu sau Cristian David, dar au castigat functii de vicepresedinti personaje sulfuroase ca Relu Fenechiu, Norica Nicolai sau Dan Radu Rusanu. Nu putem spune nici ca partidul e complet osificat: dovada alegerea unor figuri mai luminoase, din noua generatie: Stejarel Olaru, Daniel Chitoiu, Vlad Moisescu.

S-a intamplat exact genul de alchimie cu substante expirate sau prost alese din start: oricat le-ai amesteca, nu poti obtine aur politic, doar alama coclita.

Noii alesi au fost cu totii, la un moment dat, sustinatorii ferventi ai lui Calin Popescu Tariceanu, dar l-au tradat. Istoria marilor tradari nu incepe si se sfarseste cu PNL, ci o veti gasi in toata istoria politica postdecembrista. Amititi-va de modul in care l-au debarcat pesedistii pe Adrian Nastase in aprilie 2005. Tradarea este unica metoda prin care pseudo-elita politica romaneasca, posesoarea unor expertize incerte si competenta in discursuri goale, reuseste sa se agate de putere din 90 incoace.

Unii liberali mai tineri mi-au reprosat, si la congres dar si in postarile la articolul Patriciu si viitorul PNL, ca am supraestimat rolul omului de afaceri in partid. Ce e rau, pana la urma, ca seful Rompetrol, cel mai bogat din Romania, se implica in politica? Patriciu trebuie asumat pana la capt, laudat si incurajat ca ii pasa de liberali. Asta mi s-a spus. Ce are el si nu gasim in alte partide?

Nimic, in afara de cateva probleme cu justitia. Nimic, in afara cu un mod netransparent si foarte discutabil de a face politica. Nimic, in afara incurajarii unor nulitati de a ocupa functii publice importante, in detrimentul oamenilor competenti. Nimic, in afara de suspiciunea de neinlaturat ca partidul sau este un vehicul spre resurse si ca liderii care-l compun sunt fie fostii sai angajati, fie avocatii viitoarelor sale afaceri. Veti spune: penali si sforari gasim si la PSD si la PDL. Nu asta sunt toate partidele din Romania, vehicule primitive spre resurse?

Cu ce au dovedit Traian Basescu si Mircea Geoana ca au facut altceva din partidele lor? Ce reforma reala s-a produs in PD-L sau PSD? Acolo nu se conduce tot prin metoda rotatiei cadrelor? Ba da, se intampla si acolo cam la fel. Cu diferenta Traian Basescu n-a privatizat inca partidul, a esuat doar in reformarea mecanismelor de selectie.

Taticul PDL se deosebeste radical de taticul PNL prin respectul aratat pana mai ieri unor institutii cheie in stat. De exemplu, Basescu i-a respectat justitiei independenta, Patriciu a chemat-o la ordin in biroul lui Tariceanu. In rest, nici unul, nici altul n-au iesit din patriarhatul politicii romanesti, n-au generat o elita competenta, ci au rotit ani de zile cadre si slugi pentru a-si pastra pozitiile de putere si de influenta.

Marea intrebare ramasa fara raspuns si dupa congresul extraordinar al PNL este directia in care se vor roti noile cadre: spre PSD sau spre PDL? Iliescu si Nastase, aripa dura din PSD, au inceput deja dansul nuptial, coplesindu-i pe noii lideri liberali cu laude. In shimb, PDL s-a manifestat mai rezervat, prin Stolojan si Stoica. Cei doi s-au aratat ceva mai zgarciti in aprecieri, pe alocuri chiar l-au persiflat pe Antonescu, mai putin pe Orban.

In tot cazul, Patriciu pare sa aiba mai multe punti deschise catre PSD, singura garantie reala a rebransarii la resurse. Cu Traian Bsescu, compromisul ar fi prea mare de ambele parti. Desi, am vazut ca in politica e posibil orice: criza asta le impaca pe toate.