Cristian Mungiu denunta  ineficacitatea  sistemului de finantare a filmelor

Singurul cineast roman premiat cu Palme d’Or pentru lungmetraj i-a trimis ministrului Culturii si Cultelor, Theodor Paleologu, o scrisoare insotita de documente prin care analizeaza punctual toate neregulile din desfasurarea concursului de finantare organizat de Centrul National al Cinematografiei. Mungiu, care a facut parte dintr-una din comisiile de evaluare a ultimei sesiuni de concurs, e de parere ca CNC n-ar mai trebui sa se ocupe de organizarea concursului.

Ministerul Culturii raspunde prompt. „Vor fi regandite modalitatile de acordare a finantarii proiectelor de la CNC, dupa o analiza pertinenta a situatiei actuale”, au declarat pentru Newsin surse din MCC.

„Ati declarat recent, cu ocazia galei Gopo ca « Pentru un ministru al Culturii, sa ai un nou val la dispozitie este o pleasca extraordinara. Nu-ti ramane decat sa te lasi purtat de val »”, asa isi incepe Cristian Mungiu scrisoarea catre Theodor Paleologu, scrisoare pe care a postat-o azi si pe site-ul companiei sale de productie, Mobrafilms (www.mobrafilms.ro).

Nu e o captatio benevolentiae, ci o invitatie pentru ministru de a se implica in „schimbarea profunda, structurala si de atitudine” a sistemului public de sustinere a cinematografiei nationale. Cineastul, care la conferinta de presa unde s-au anuntat rezultatele concursului de finantare a promis ca va face public un raport despre experienta sa ca membru al comisiei de evaluare a proiectelor de fictiune, isi structureaza observatiile plecand de la alegerea membrilor comisiei si terminand cu mecanismul de rezolvare a contestatiilor.

Raportul se refera atat la exprimarile vagi din regulamentul de organizare si functionare a concursului, regulament folosit din 2006, cat si la eludarea sau incalcarea unor prevederi ale acestuia de catre CNC.

Iata, mai jos, ideile principale ale acestui raport:

– Nu exista criterii pentru alegerea membrilor comisiilor, iar acestia, propusi fiind de uniunile de creatie (si alesi mai nou de CNC) fac cel mai adesea jocul acestora. De aici cea mai mare problema a concursului. Cristian Mungiu: „Pot aparea situatii cand lectorii sunt supusi rugamintilor, presiunilor, interventiilor, amenintarilor si santajelor. Dupa aprecierea mea, acesta este aspectul cel mai grav si inacceptabil al modului in care se desfasoara in prezent concursul.”

– In evaluarea regizorului (care constituie, alaturi de evaluarea producatorului, un criteriu pe baza caruia se hotaraste finantarea) nu e luat in considerare succesul ultimului film, ci al unuia din ultimele doua (la alegere) si chiar al celui mai bun din cariera.

– Standardele sunt la fel de permisive si in privinta numarului de tari in care a fost distribuit filmul anterior. Punctajul maxim nu se obtine cu 10 tari, ci doar cu doua. Similar, nu achizitionarea filmului de catre 10 televiziuni straine duce la punctaj maxim, ci achizitionarea de catre 10 televiziuni inclusiv romanesti.

– Mungiu mai denunta criteriile aleatorii dupa care s-a alcatuit lista festivalurilor internationale eligibile pentru ca un film sa fie punctat. S-a ajuns astfel nu doar la o lista cu nume de orase, usor de eludat cand ai un festival mic intr-un oras ca, de pilda, Berlin, dar si la situatii ridicole in care un film prezentat la Festivalul de la Cairo sa fie punctat la fel cu un film prezentat la Festivalul de la Cannes. Actualul regulament puncteaza si filme prezentate la festivaluri gen „Zilele Filmului Romanesc” ori „Focus Romania”, care sunt de alta natura decat prezenta in competitie sau, cel putin, participarea in urma invitarii filmului respectiv de catre un festival.

– Si criteriile dupa care este punctat producatorul sunt la fel de amestecate si risca sa favorizeze lipsa de valoare si acordarea aleatorie de credite. De pilda, un producator poate inscrie un film din trei, cate unul (adica ce-i pica mai bine) la categoriile: numar de spectatori, festivaluri internationale si succes comercial.

– Desi cu creditul de la CNC se incepe finantarea, producatorii declara in general pe propria raspundere ca au deja si alte surse de finantare, lucru care nu se poate controla si care ii pune pe acelasi plan cu cei care probeaza prin documente ca au gasit alte surse de finantare.

– Competentele comisiei de evaluare nu sunt exprimate clar nicaieri, iar discutiile din interiorul comisiilor (de fictiune, respectiv de documentar &animatie) cu Directorul General al CNC nu se inregistreaza pe suport audio. Daca s-ar fi inregistrat, s-ar fi putut rezolva usor cazul ultimei sesiuni cand producatorul Ada Solomon a fost descalificat dupa ce proiectele sale fusesera inscrise la concurs si jurizate.

Membrii celor doua comisii sustin ca Eugen Serbanescu, Directorul General al CNC, a afirmat initial ca nu exista niciun conflict de interese intre participarea proiectelor de fictiune ale firmei HiFilm (condusa de Ada Solomon) si prezenta in juriul de documentar &fictiune a sotului Adei Solomon, Alexandru Solomon. Acum, Eugen Serbanescu neaga ca ar fi facut aceasta afirmatie.

– Desi Eugen Serbanescu a mai afirmat ca responsabilitatea pentru rezultatele concursului le revine in totalitate comisiilor de evaluare a proiectelor, comisiilor nu li s-a permis accesul la discutiile comisiei de experti care a hotarat cuantumul sumelor ce vor fi acordate proiectelor castigatoare. Totusi, la final, membrii comisiilor au fost invitati sa semneze, deci sa valideze decizii la care nu au luat parte.

Nici expertii financiari, si nici membrii Consiliului de Administratie al CNC nu citesc scenariile. Asa se face ca de ani buni banii nu se acorda in ordinea ierarhiei stabilite de comisii, ci dupa „criterii care nu exista”. Cristian Mungiu: „Intrucat la fiecare sesiune de concurs CNC aloca fonduri de ordinul sutelor de mii de euro, rezulta, prin urmare, ca s-au repartizat sume de ordinul a milioane de euro fara o verificare riguroasa a datelor prezentate de candidati si dupa criterii aproximative si interpretabile.”

– Ca studiu de caz, Cristian Mungiu vine cu exemplul proiectului „Portrete in padure”, regia Dinu Tanase (care anterior realizase „Damen Tango”, pe scenariul unuia dintre membrii actualei comisii, Radu F. Alexandru) , producator Alexandru Iclozan (care a produs catastrofa „Dincolo de America”, al carui scenarist e Eugen Serbanescu), proiect care a fost ajutat sa obtina finantare gratie descalificarii in extremis a unuia dintre proiectele Adei Solomon, „Toata lumea din familia noastra”.

Filmul, care ar trebui sa fie regizat de Radu Jude, ajunsese dupa jurizare pe locul doi. Printre neclaritatile modului in care „Portrete in padure” a ajuns sa obtina finantare se numara si faptul ca producatorul a fost punctat nu cu un film de fictiune, ci cu un serial de televiziune („Maramures, traditie si credinta”, de Marius Theodor Barna, autorul lui „Dincolo de America”).

– Cristian Mungiu a avut initiativa alcatuirii unei liste cu situatii interpretabile, situatii cu care s-au aratat in majoritate de acord si ceilalti membri ai comisiei de fictiune, adica Dan Nutu, Radu F. Alexandru, Alexa Visarion si Doru Mitran. Lista a fost depusa si la CNC, dar efectele ei se vor resimti in felul in care MCC va gestiona aceasta criza. Cristian Mungiu propune ca urmatoarea sesiune de concurs sa nu aiba loc pana cand aspectele pe care le-a facut publice nu vor fi clarificate.

– Un alt lucru cu cantec tine de rezolvarea contestatiilor, moment in care se pare ca se regleaza alte conturi. Spre exemplificare, Cristian Mungiu da lista de noua proiecte care au castigat finantare ca urmare a contestatiei depuse dupa una din cele doua sesiuni ale lui 2007. „In sesiunea decembrie 2007 au castigat la contestatii un numar de 9 proiecte (atasez ca anexa rezultatele contestatiilor) – alocandu-se acestor proiecte un total suplimentar de 4 178 800 RON (peste un milion de euro). Practic, aproape o intreaga sesiune de finantare s-a rezolvat prin contestatii, si nu prin concurs.”

– Cristian Mungiu crede ca o recalculare corecta a punctajelor proiectelor care au castigat in trecut ar putea duce la cu totul alte clasamente. (E greu de imaginat un audit atat de amplu, mai ales in conditiile in care criterii de acordare a cuantumului nu exista si nimeni nu stie ce s-a discutat in comisiile de evaluare, in cele de experti sau la intalnirile Consiliului de Administratie al CNC.)

Cristian Mungiu e de parere ca nu e suficienta schimbarea conducerii CNC. Nu e primul care o cere, dar e primul care denunta in mod public, argumentat, un sistem care incurajeaza nu doar lipsa valorii, dar si aruncarea banilor statului dupa criterii care tin mai mult de interese decat de interesul pentru cinema.

Exprimandu-si pararea ca CNC-ului ar trebui sa-i fie ridicata sarcina de a organiza concursul de finantare, Cristian Mungiu denunta si alte motive pentru care CNC-ul nu-si justifica existenta.

” – CNC nu are reactie fata de faptul ca Romania are cel mai mic numar de sali de cinema din Europa raportat la populatie – nu exista o strategie in privinta distributiei de film in Romania

– nu exista o strategie in privinta scaderii dramatice a numarului de spectatori in salile din Romania

– pirateria este coplesitoare in privinta produselor video si nu exista niciun plan vizibil de combatere a fenomenului

– majoritatea celor care iau credite pentru productie de la CNC nu returneaza niciodata aceste credite.”