Operatiunea Floricel

Serviciile secrete par angajate cu toate fortele intr-o vasta campanie de rebranding, iar filmul cu spionii Floricel Achim – Marinov Zikolov arata ca un spot publicitar SRI. De cate ori traverseaza o criza de imagine sau legile sigurantei revin in actualitate, serviciile simt nevoia sa-si lustruiasca insignele. Ce s-a intamplat in 2006 se repeta in 2009. De ce trebuia sa-si coafeze serviciile imaginea acum trei ani si ce interes ar avea astazi? De ce noul caz de spionaj pare cusut cu ata alba? De ce suna neverosimil scenariile cu Ucraina, Rusia, NATO si alte fantasmagorii geostrategice?

Remarcati intai de toate intensificara activitatii publice a celor doi sefi de servicii secrete, George Maior si Mihai Razvan Ungureanu. In ultimele saptamani, sefii SRI si SIE ies la conferinte publice, dau interviuri in presa sau isi vand marfa cum nu obisnuiesc sa o faca.

Pe George Maior l-am gasit pe la sfarsitul anului intr-o revista glossy, l-am auzit vorbind public pe 10 februarie impreuna cu Razvan Ungureanu despre nevoia de legi noi in domeniul sigurantei nationale, l-am urmarit in aceste zile laudandu-se cu “cazul clasic de spionaj lucrat ca la carte”. Ungureanu vorbeste si el despre transformarea SIE dintr-o Dacie in Rolls Royce, insista pe ideea de innoire si profesionalism. Iese, explica, vorbeste. Total atipic pentru doi oameni renumiti pentru discretia totala.

Voi adauga alte cateva informatii despre cadrul general in care a aparut spionul Floricel si va propun o comparatie cu situatia de acum trei ani, cand SRI a scos din joben teroristul in slapi. De cate ori serviciile traverseaza perioade grele, simt nevoia sa-si curete public scamele de pe rever.

Acum trei ani, sub conducerea lui Radu Timofte, SRI a incasat cateva lovituri din cauza modului catastrofal in care a gestionat problema crizei aviare si din cauza fugii sirianului Omar Hayssam din tara, acuzat de terorism. In plina criza, SRI a detonat instantaneu doua bombe care au deturnat atentia publica: au expulzat un irakian suspectat ca pregatea acte de terorism si l-au prins pe teroristul in slapi Lesh. Vi-l amintiti, teroristul cu butelie.

Si in cazul Lesh, si in cazul Floricel, SRI si parchetul au aratat o disponibilitate suspecta in a furniza presei cu maxima promptitudine imagini video si toate informatiile posibile din dosar. Si atunci au lucrat ca la carte, cum ar zice Maior astazi. Si in 2006, Traian Basescu se straduia sa treaca prin Parlament legile sigurantei.

La bilantul SRI din aprilie 2006, seful statului lauda profesionalismul serviciilor secrete. Tot ce avusese atunci sa le reproseze a fost ca nu stiu sa-si vanda marfa, ca dau dovada de prea multa modestie si le sugera sa fie, din acest punct de vedere, mai ofensive.

Arc peste timp: inceputul lui 2009, serviciile secrete sunt la capatul unei campanii de demonizare in presa. Directiva retinerii datelor s-a transformat in “marea ascultare”. S-a creat si intretinut politic in ultima luna o atmosfera orwelliana, de cetateni supravegheati continuu, prin telefon, calculator, pasapoarte biometrice si alte nerozii.

SRI a pierdut un proces cu Dinu Patriciu pentru ca i-ar fi interceptat ilegal telefonul. La asta se mai adauga un mic esec. Nici SRI, nici SIE n-ar putea spune cu precizie unde au ajuns armele furate din unitatea militara de la Ciorogarla, desi au trecut cateva saptamani bune de la penibilul jaf. Inca un detaliu de context: la fel ca in 2006, si astazi serviciile secrete cer grabirea discutarii legilor sigurantei in Parlament. Inclusiv ministrul Justitiei pregateste un nou serviciu secret si nu e clar de ce ar avea Romania nevoie de o noua garnitura de spioni.

De la aceste legi se asteapta sa clarifice puterea serviciilor secrete din Romania, cat se pot intinde, ce pot si ce nu pot sa faca, se mai asteapta eliminarea unor servicii departamentale care le calca pe bataturi iar SRI si SIE mai spera la mult visatul statut al ofiterilor de informatii.

Acesta este peisajul detaliat in care a rasarit spionul Floricel. El putea sa fie demascat oricand: acum un an, acum doi ani, peste un an sau peste doi. N-avea nici o importanta. Putea sa nu apara niciodata, recomandabil. Distrugerea retelei se putea intampla discret, pe tacute, ca intre jamesbonzi. Nici asta nu avea vreo importanta.

Serviciile au ales insa alta cale: l-au demascat artistic, cu surle si trambite, tocmai astazi, cand increderea in profesionalismul lor este pusa la indoiala. Uitati-va la filmuletele cu spionul bulgar in izmene si cu agentul Foricel prins cu niste hartoage in traista. Imaginile poarta stampila SRI cat mai vizibil, ca in reclamele cu detergenti, sa nu existe vreo indoiala ca e opera lor.

Cazul Floricel pare o conserva tinuta de SRI pentru vremuri grele, ceva utilizabil in momente de criza cand opinia publica isi pune intrebari in legatura cu serviciile secrete iar in Parlament se apropie dezbaterea legilor sigurantei nationale.

Cazul Floricel suna ca o farsa de uz intern iar in plan extern e complet lipsit de sens. Ce interes ar avea Romania sa loveasca in ministerul apararii din Ucraina, subordonat direct presedintelui pro-occidental? Ce sens ar avea ca Romania, stat membru NATO, sa faca in acest fel jocurile Rusiei? Ce interes ar avea presedintele Iuscenco, pro-occidental, sa se expuna cu putin inainte de summit-ul NATO?

N-are sens, evident, pentru ca strategii care au clocit operatiunea Floricel nu s-au gandit atat de departe. S-au gandit doar la efectul local de imagine si atat. Unii imping scenarita mai departe si cred ca Rusia ar fi aplicat de fapt o lovitura fortelor pro-occidentale din Ucraina cu bratul serviciilor secrete din Romania. Delir geostrategic. In acest caz, n-ar mai fi vorba de un succes, ci de un lamentabil esec al serviciilor secrete romanesti.

Sa revenim cu picioarele pe pamant. Cazul Floricel miroase a tumba calculata, a flic-flac pentru impresie artistica. Serviciile romanesti par sa fi pus in practica recomandarea presedintelui de acum trei ani. In vremuri de criza, scotocesc dupa marfa si vand si ei ce gasesc: ieri un terorist in slapi, azi pe spionul Floricel, ma rog, ceva cu poze si cu filmulete ca sa-i aplaude poporul si presedintele ca vegheaza la linistea noastra.