Basescu, mogulii si topoarele lor de sticla

Traian Basescu a reluat un atac mai vechi impotriva mogulilor, formulat cu alte cuvinte: televiziunile lor se ocupa cu discreditarea deliberata a statului ca sa castige ei respect. Seful statului trage pe langa. Mogulii ataca si discrediteaza la comanda, in momente cheie, ca sa castige bani, nu respect. Agresiunile impotriva statului urmaresc, de regula, profituri masurabile in euro. Desigur, toti viseaza sa-si repare onoarea pierduta, daca plecam de la premisa ca ar fi avut-o candva. Dar problemele mogulilor sunt: degradarea mediului jurnalistic, falsificarea continua a realitatii, santajul si furtul de presa exercitat continuu de unele posturi TV.

• Televiziunile de stiri au abdicat de la standardele jurnalistice. Au coborat nepermis stacheta. Moderatorii nu mai au curiozitati, nu mai intreaba, nu vor sa afle. In schimb acuza, explica, dau sfaturi, exagereaza, dramatizeaza, se isterizeaza. Se pricep la toate si la nimic, isi elimina pe sticla propriile frustrari si toxine politice, scuipa si fluiera ca la meci.
• Mai ingrozitoare e siguranta cu care se pronunta pe orice subiect, fara teama de propria impostura sau de ridicol. Oamenii care nu se indoiesc niciodata de ei sunt  prosti, foarte prosti sau, cu ingaduinta, ticalosi. 
• De ce procedeaza asa? Sunt toti prosti sau foarte prosti? Sunt chiar toti ticalosi? Nu, desigur. Dar cum ar putea sa mai faca presa adevarata cand stiu ca politicienii din platou, unii si aceiasi, nu vin acolo pentru ca mor de grija concetatenilor? Cum sa faca presa cand in casca telefonului aud: la banii pe care ti-i platesc, s… p… fara batista?
• Unii jurnalisti isi bat joc de meseria lor de buna voie. Inainte sa le calce pragul studioului, trimit politicienii sa semneze intai un asa numit contract de PR sau de consultanta politica. Altfel spus, prostitutie jurnalistitica in toata regula. Nu pare sa fie un fenomen, dar aud tot mai des ca asa se intampla.  
• Apoi: cei mai multi jurnalisti TV isi dispretuiesc proprii telespectatori si, inevitabil, pe ei insisi: au decretat ei ca poporul needucat vrea circ, nu dezbateri rationale cu argumente. Asa se explica toate actiunile ultra-populiste, lacrimogene, predilectia pentru tema care se adreseaza simturilor primare, nu ratiunii. 
• S-a raspandit in televiziuini ideea, falsa dupa parerea mea, ca dialogul civilizat nu aduce rating, doar circul, scandalul, zgomotul si furia. Este din pacate modelul OTV, cel mai facil si mai lenes gen de televiziune. Moderatorul nu investeste nici un gram de inteligenta, de imaginatie, nu face nici un efort de documentare si intelegere ci lasa totul pe seama ignorantei spectaculoase, pe seama prostiei plenare si a certurilor explozive dar sterpe. 
• Modelul autentic de televiziune, bazat pe rigoare, documentare temeinica, echilibru si specializare intensa costa mult, presupune investitii masive in resurse umane ceea ce mogulii n-au chef sa faca. Ei vor topoare de sticla, pe care sa le manevreze in momente cheie, nu produse jurnalistice de excelenta. 
• Genul jurnalistic practicat pe scara industriala in industria televiziunilor asa zis de stiri din Romania nu-l veti gasi la BBC, CNN, EuroNews sau alte canale de stiri serioase: dezbaterea continua intre jurnalisti. Nicaieri nu veti vedea atatia gazetari, pareristi si opinaci la televizor, vorbind intre ei, ca sa explice ceea ce nici ei nu inteleg, de cele mai multe ori: lumea din jurul lor.
• Cand n-ai argumente, urli, dai din maini, gesticulezi artistic din sprancene, scuipi flacari pe ochi si dai cu invitatul de pamant ca sa mai ridici un punct audienta. Jurnalistul-maimuta castiga teren si face pui vii. 
• Un semnal de alarma bine argumentat pe tema discursului jurnalistic a tras in urma cu vreo doua saptamani Horia Roman Patapievici in Evenimentul Zilei, vezi articolul Jurnalisti, opriti degradarea din mediul jurnalistic.
• Excesele televiziunilor au fost corect sesizate si de colega mea, Anne Marie Blajan, in textul Televiziunile de stiri scarbesc tot mai multi oameni 
• Derapajele jurnalistice semnalate mai sus tin de profesie si altereaza increderea in presa pe termen lung. Dar derapajele de ordin profesional nu se explica doar prin goana dupa audienta. Mogulii TV au perfectionat veritabile mecanisme ale santajului ca mod de business.
• Cel santajat este in ultima vreme statul, ministerele si autoritatile publice care gestioneaza bugete importante sau care au putere de decizie in afacerile mogulilor. In vremuri de criza, statul este colac de salvare si pentru ei. Cel mai bun partener de afaceri al mogulilor a fost, dintotdeauna, statul.
• Daca te intereseaza terenurile de pe aeroportul Baneasa, incepi o campanie impotriva Autoritatii Aeronautice Civile, impotriva ministerului Transportului sau impotriva celui care are decizia. Daca vrei concesiuni in Marea Neagra, iti ucizi adversarii de pe piata si iti pui om la Agentia de Resurse Minerale. Daca vrei contracte de la Primaria Capitalei, il lauzi si il umpli de bale pe Sorin Oprescu. Etc, etc. 
• Dar televiziunile mogulilor nu s-au oprit la santajarea metodica a statului, principala sursa de profit. Mai nou fura la cantar, isi inseala prin diferite metode potentialii clienti privati de publicitate umflandu-si artificial datele de audienta. Mecanismul a fost descris in detaliu si pe intelesul tuturor de colegul Dragos Manac pe blogul sau.  
• Furtul la cantar imbraca si alte forme, mai putin subtile. Trusturile mogulilor mai recurg si la smecherii primitive, dar eficiente: isi umfla tirajele tiparite, bat palma cu lideri de partid ca fiecare din cele 40 de filiale sa incheie o mie de abonamente lunar (40 de filiale x 1000 = 40.000 in plus la tiraj). Mogulii obtin astfel falsa audienta, cu care isi mint clientii de publicitate. Trucand datele afacerii, joaca incorect fata de adversarii din piata, distorsionand competitia. 
• Din acest motiv spun ca Traian Basescu a tras pe langa subiect: nu dupa onoare si respect fug acum mogulii cu limba scoasa. Ii roade o cumplita foame de bani. Din cauza asta santajeaza, fura, inseala, joaca politic si mint artistic in momente cheie sau cand interesele lor o cer. In restul timpului, se imbatoseaza ca fac presa pe bune. 
• Din pacate, unii colegi onorabili au ales cea mai josnica metoda pentru a acoperi mizeria din care isi iau leafa: ridiculizarea presedintelui pe motiv ca e obsedat de moguli. Mimeaza cu falsa inocenta nedumerirea: cum, adica, discrediteaza mogulii statul? Nu cumva tot ei sunt vinovati si de venirea primaverii?
• Imi cer scuze fata de colegii onesti din televiziuni, multi, putini, cati ori fi ramas, care cauta sa-si faca meseria cinstit si profesionist. Stiu ca n-au de ales, ca nu mai ai unde sa fugi in ziua de azi si ca trebuie sa inghita multe. Insa nu lor le sunt adresate randurile de mai sus. 
• Din pacate, televiziunile, presa cu putine exceptii, arata la fel ca partidele, la fel ca institutiile publice: corupte, populate cu impostori, cu personaje de rea credinta si cu oportunisti, sub dictatura carora o mana de oameni cumsecade se zbat sa supravietuiasca.

PS: Da, statul se autodiscrediteaza, la fel si presa. Dar competitia autodiscreditarii nationale are antrenorii ei.