Victimele incendiului de la Pineta, Cristinel si Dorina, au fost inmormantate la Roma

„Ingerul meu, viata mea!” a strigat, zguduit de durere, Cristian Verbuncu, cuprinzand micul sicriu alb, usor ca un fulg in bratele celor care il purtau, la iesirea din bazilica Santa Maria Regina Pacis din Ostia, langa Roma.

Dincolo de lemnul alb, se afla corpul neinsufletit, mistuit de flacari, al fiului sau de numai trei ani, Daniel Cristinel. Asa au fost inmormantati azi la Roma, Dorina si fiul ei, Cristinel Verbuncu… la 23 de zile de la tragica lor moarte, care a zguduit opinia publica din Italia.

Cei doi si-au pierdut viata arsi de vii intr-o baraca de lemn construita la periferia Romei, in dimineata de 26 decembrie 2008, a doua zi de Craciun.

Ramona Badescu

Un moment nesfarsit de reculegere

Cu numai cateva minute inainte, aproape 150 de persoane, rude, prieteni si simpli cetateni, romani si italieni, preoti, oficialitati, ziaristi au tinut un lung si coplesitor moment de reculegere. Apoi, cei prezenti s-au perindat in fata celor doua sicrie alaturate: o mama si un copil care zambesc cu inocenta din doua fotografii, impreuna in timpul vietii, impreuna pe ultimul drum. Au ingenunchiat, au imbratisat si au sarutat cele doua sicrie, cei mai multi cu ochii plini de lacrimi.

„Au venit in Italia visand la o viata mai buna”

Slujba de inmormantare a fost oficiata de un sobor de 4 preoti, condusi de parintele George Militaru, preotul Parohiei Ortodoxe Romane din Ostia. In cursul slujbei, a fost citit si pasajul din Evanghelia Sfantului Ioan, destinata pruncilor.

„Daniel Cristinel si Dorina au venit aici cu visul unei vieti mai bune”, a spus parintele Militaru. „Viata unui emigrant este asemanatoare drumului crucii infruntat de Mantuitorul Iisus Hristos. Fiecare lasa in urma propria patrie, locurile unde s-a jucat, copil fiind, locurile unde s-a bucurat chiar in saracie. Ajuns pe pamant strain, el infrunta un alt drum al crucii, la fel de dificil, acela al integrarii, uneori cu sacrificii supraomenesti. Unii reusesc sa se integreze, altii, din pacate, nu. Dar fiecare dintre ei poarta in spate o poveste personala extraordinara, cu nimic diferita de cea a emigrantilor italieni sau francezi de acum jumatate de veac”, a continuat parintele Militaru.

Durerea lui Cristian Verbuncu

Predica, tinuta in limba italiana, a continuat cu un apel catre cei prezenti: „Sa nu lasam sa piara din noi dragostea crestineasca pe care o marturisim in Biserica”. Apoi, parintele a povestit, cu vadita emotie in glas, cei 10 ani de misiune ortodoxa printre romanii din Ostia, pe care ii invata sa se integreze, cu respect si mereu cu speranta ca, intr-o zi, sa nu se mai simta straini, ci integrati.

Zeci de italieni prezenti

In primul rand s-au aflat membrii familiei, Cristian Verbuncu – tatal lui Daniel – si Vasile Preda – fratele Dorinei. In jurul lor s-au adunat rude, prieteni, colegi de munca ai lui Cristian. Tot in primul rand a asistat la slujba de inmormantare o delegatie a primariei din Roma, condusa de Giacomo Vizzani, primar al sectorului XIII.

Au participat, de asemenea, reprezentanti ai Consulatului Romaniei, Ramona Badescu – consiliera a Primarului Romei, Gianni Alemanno, precum si exponenti ai asociatiilor de romani din capitala Italiei, ai Comunitatii Sant’Egidio si membri ai parohiei ortodoxe romanesti din Ostia. Numeroasa a fost si prezenta italienilor, multi cu buchete de flori in mana si cu lacrimi in ochi.

„Era un ingeras blond”

„L-am vazut crescand pe Cristinel de la trei zile, pana la un an”, ne-a spus Vasile Preda, fratele Dorinei. „Toti spuneau ca seamana cu un inger, cu parul balai si buclat. Cand avea un an, eu am venit sa muncesc in Italia, iar el deja rostea primele lui cuvinte. Port si durerea mamei noastre, care e in tara, singura. Vom pregati si acolo o inmormantare simbolica, vom face si in Romania doua morminte, pentru Dorina si Cristinel”.

„In fata lui Dumnezeu suntem egali”

„Ajungem fiecare in fata lui Dumnezeu, iar acolo suntem toti egali. Noi, romanii, suntem un popor de crestini si suntem la fel de legati de Biserica ca si voi, italienii”, a declarat, la iesirea din Bazilica, Ramona Badescu.

Parintele Militaru a tinut sa aminteasca atmosfera de solidaritate creata in jurul familiei in urma accidentului: „Azi a fost trist si tragic … o suferinta enorma. Dar am avut ocazia sa vedem si multa solidaritate, atat din partea romanilor, cat si a italienilor institutii si oameni simpli. Este un semn ca impreuna putem face multe lucruri bune. Ma refer in special la autoritatile de aici, din Roma, care nu au stat departe, ci au simtit durearea ca si cum ar fi fost a lor. Ar fi putut veni mai multi romani, dar azi este zi de lucru, iar romanii au liber aici mai ales duminica si joia dupa-amiaza. Insa toti credinciosii din parohie, care nu au putut veni, se roaga pentru sufletele Dorinei si micului Daniel Cristian. Cei care au venit din partea autoritatilor nu au fost prezenti doar formal, ci si cu sufletul. Speram ca asemenea tragedii sa nu se mai intample”.

Dorina si Cristian au fost ingropati dupa slujba in cimitirul Trigoria din capitala Italiei. Toti cei prezenti, romani si italieni, au fost invitati la pomenirea care a avut loc, conform dorintei familiei, dupa traditiile ortodoxe.

Au fost depuse coroane si jerbe de flori din partea primarului Romei, Gianni Alemanno, a Ambasadei Romaniei in Italia, Comunitatea Sant’Egidio, Primaria sectorului XIII al capitalei Italiei, senatorului nou ales al Diasporei in Parlamentul Romaniei, Viorel Badea, si Partidului Romanilor din Italia.