Moartea domnului Viehmann: Ca sa auzi cum bate inima pamintului trebuie sa te duci spre ea si sa fii singur

Are 81 de ani si a decis sa faca experimentul vietii sale. Risca sa moara singur intr-o pestera rece, dar vrea sa-i arate Terrei ce grozav e! Isi ia cu el un crucifix, il baga in ranita si pleaca. Se inchide in pestera si da cheia. Ce cauta profesorul Viehnmann in fundul pamintului, prin intunericul si smircurile pesterilor? Ce cautam fiecare dintre noi prin catacombele mintii noastre, prin maruntaiele masinilor, prin miezul cuvintelor sau enigmele geneticii. Intr-o lume in care se stie din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin, Viehmann a vrut sa afle ceva esential despre om.

A plecat spre Pestera Vintului intr-o dimineata de vara. Ziarele si televiziunile au consemnat cu sirguinta „aventura” batrinului profesor. S-a scris despre experienta lui si si-a trait momentul de glorie. Toti au incercat sa afle detalii picante sau concluzii savante ale acestui formidabil experiment: izolarea totala prin incarcerare voluntara. Dar ce nu a aflat inca nimeni sta scris in paginile jurnalului acestui om si-n mintea lui inca preocupata sa stoarca de sens fiecare clipa petrecuta atunci acolo. Singur, in pustietatea pesterii, convins ca va muri ca un elefant care s-a retras simtind ca-i vine sfirsitul.

Amintiri din pestera

„Plec insotit de 9 studenti si de sacii cu lucruri. I-am trimis pe ei sa-mi cumpere mincare si au luat-o pe dos: nu mi-a placut deloc. In sfirsit, ajung la pestera, cunosteam bine locul. Am ales, pentru tinuta stiintifica a experimentului, sa stau inchis in pestera in care mai fusesem cu ani in urma, impreuna cu un coleg, iar atunci am stat 10 zile in izolare. Bun, aleg, din aceleasi motive, sa stau in acelasi loc, pe malul riului, la doar 30 de m de sifonul pesterii. Un loc rau, aspru si fara spectaculozitate. Imi asez lucrurile, se inchide pestera, iar presedintele Clubului speologilor ia cheia. Nu am telefon, nici ceas, nici radio, nici un fel de mijloc de comunicare cu restul lumii. Doar doua sticle de colorant pe care le pot turna in apa in caz de pericol ca sa fiu salvat. Continutul unei sticle, in citeva ore, coloreaza apa pina la Oradea.

La iesire din Pestera Vantului
Foto: Hotnews

Prima zi nu are nimic spectaculos. Doar ca nu prea am pofta de mincare. Ma uit la merinde si nu-mi vine sa inghit nimic. A doua zi, la fel. Intru intr-o usoara panica. Stiu de la un prieten chirurg ca lipsa poftei de mincare asociata cu o constipatie serioasa pot fi semnele unei ocluzii intestinale. Tot de la el stiu ca, daca nu ajungi pe masa de operatie in 12 ore, mori. Imi fac repede calculele. Nu, nu mai este timp sa fiu salvat. Asa, deci, chiar daca torn continutul sticlei in apa, pina anunta studentii care pazesc pestera pe cineva, pina vine salvarea, sint mort. Atunci, Viehmann, ce ai de facut? Poate ca asta era planul lui Dumnezeu cu tine! Doar nu era sa mori in patul tau! Banal!

Pagina cea mai interesanta din jurnalul meu este cea in care scriu ca sint convins ca mor. Ca e gata! A venit sfirsitul. Ce simt? Ca nu regret nimic! Ca mi-a placut tot ce am facut in viata. Am avut o viata splendida, am umblat prin cele mai frumoase pesteri ale lumii, am ascultat muzica, am facut copii, am fost iubit si am iubit, am avut mii de studenti care m-ar fi urmat si la capatul pamintului! Am facut ce mi-a placut! Viehmann, imi zic, ai fii un prost sa regreti ceva! Mi-am cerut iertare de la cei fata de care am gresit. Dar sa ma bata Dumnezeu daca n-am fost fericit sa constat la capatul vietii mele, (pentru ca aveam convingerea clara ca mor!), ca sint un om implinit! Ca nu am lasat sa treaca timpul degeaba pentru mine, iar Maestrul nu va regreta ca mi-a dat atita timp!

Seara, (seara era cind hotaram eu!), in loc de cina beau un pahar cu ceai de crusin. Constipatia nu cedeaza. Nu maninc nimic, zi dupa zi, scriu in jurnal si rememorez toata viata mea. Traiesc un sfirsit picatura cu picatura. Nu inteleg de ce nu mor mai repede, dar nu eu dictez aici. Doar El! Dar daca tot nu se intimpla, imi fixez ca tinta sa rezist macar zece zile, cit am mai stat izolat in pestera cind aveam 77 de ani. Imi propusesem ca de data aceasta sa stau 15. Dar am cu cinci ani mai mult, iar la batrinete degradarea e abrupta. Fir-ar sa fie!

Ce caut in pesteri? Le iubesc ca un nebun, imi plac, sint frumuseti extraordinare ascunse ochiului zburdalnic, le vezi doar daca le cauti, doar daca te straduiesti. Trebuie sa ai curaj sa lasi soarele in spate si iarba verde si sa intri acolo. Este o lume frumoasa care ti se arata doar in singuratate. Ca sa auzi cum bate inima pamintului trebuie sa te duci spre ea si sa fii singur!

…Nu am fost in afara timpului. Aceasta este una dintre concluziile experimentului. Avem un ceas al nostru, unul biologic. Am stiut cu o eroare de doar opt ore ce zi e si ce ora, mi-am dat seama ulterior. Am apreciat asadar, cam cind sa dau drumul la vopseaua din sticla in apa riului, ca sa fiu salvat dupa ce trec pragul celor zece zile de incarcerare voluntara. Cind am incercat sa-mi string lucrurile, nu mai puteam sa ma ridic, in patru labe m-am deplasat citiva metri. Eram sfirsit.

Dar aud voci si-mi zic: Viehmann, vin baietii sa te scoata! Vad luminile de pe castile lor reflectate in luciul apei si stiu ca vin. Cind ma scot in fata pesterii vad intreg platoul plin de oameni. Erau colegii, prietenii, studentii, toti salvamontistii din tara, oameni indragostiti de speologie sau care aflasera de mine. S-au anuntat unii pe altii si au venit. Sa-l salveze pe Viehmann din pestera! Aha, mi-am zis, de fapt asta era planul Lui! De aceea nu s-a terminat! Ca sa vad asta!”

Pesteri si jazz

Seara, la ora 10, profesorul Viehmann a intrat in spital. Peste o ora analizele computerizate aratau ca nu avea ocluzie intestinala. Panica ii blocase miscarile intestinale. Profesorul e bine, arata minunat, a implinit de curind 83 de ani, ocazie cu care a dat o petrecere… in pestera! Acum se retrage, se va izola in casa unui prieten si nu va mai vorbi despre el inainte sa-si publice propriile carti: una autobiografica si una profesionala.

“Pot sa va spun ce am inteles inca o data despre masinaria complicata care este omul: ca totul e in creierul lui! Si viata si moartea ii sint in creier. Dar mai mult decit atit, pot sa va spun, ca si creierul lui sta in palma Cuiva!”

Iosif Viehmann s-a nascut in 1925, la Cluj, din tata german si mama romanca. In studentie, imediat dupa razboi, formeaza, impreuna cu alti colegi, un Big Band de jazz, cu 19 membri, care canta swing-ul anilor ’30. A participat, alaturi de viitorul mitropolit Bartolomeu Anania, la greva studenteasca din 1946, soldata cu devastarea caminului Avram Iancu. Timp de doi ani si jumatate, a fost asistentul savantului Emil Racovita. Viehmann este speolog din pasiune si preda la Institutul de Speologie din Cluj. De asemenea, tine cursuri de istoria jazz-ului la Conservatorul clujean si de ecologie la Universitatea Bogdan Voda.

Moartea domnului Viehmann: Ca sa auzi cum bate inima pamintului trebuie sa te duci spre ea si sa fii singur

MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, schimbă percepția românilor asupra spitalelor prin lansarea unei serii de evenimente culturale sub titlul: „Cultură și medicină: O alchimie a binelui”

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”