HotFilm: „Mamma mia! – Filmul”

Montat pana acum in opt limbi, jucat in 170 de orase si vazut de 30 de milioane de spectatori, inclusiv de cei de pe Broadway, musicalul „Mamma Mia!”, inspirat de muzica trupei ABBA, ajunge, inevitabil, si pe marile ecrane. Faptul ca nu revarsa prea multa bucurie asupra noastra- cum ar dori reclamele -, se datoreaza faptului ca e realizat nu de un regizor de film, ci de unul de teatru si opera (chiar respectat)– Phyllida Lloyd.

Din aceasta pricina, actorii joaca cu doua octave mai sus decat cum ar trebui sa joace niste actori de cinema, aplecandu-se periculos spre caricatura. Cel mai prost pica Julie Walters, care aproape ca-si distruge personajul din pricina indicatiilor de regie. Si ce actrita nemaipomenita e!

Meryl Streep are mai mult noroc, poate pentru ca are mai mult instinct, dar si pentru ca personajul ei este mai amplu. Dar si ea are momentele ei de dezolare.

Dar ce „zugraveste” Phyllida Lloyd? O poveste comica si romantica, petrecuta in decorul albastru al unei insule grecesti, unde fiica unei englezoaice singure se pregateste de nunta si-i invita pe ascuns pe cei trei potentiali tati la ceremonie, sperand sa afle in sfarsit care ii e adevaratul genitor.

Fireste, fiecare din cei trei barbati va sfarsi prin a crede ca el e tatal, iar finalul va fi, cum altfel, fericit pentru toata lumea.

Melodiile cele mai succes ale trupei ABBA, interpretate chiar de actori, condimenteaza momentele, ilustrand à la lettre fiecare capitol. (Printre coproducatori nu se numara doar Tom Hanks si sotia sa, Rita Wilson, dar si cei doi membri barbati ai trupei ABBA, Benny Andersson si Björn Ulvaeus.).

Cooptand actori foarte cunoscuti – Meryl Streep, Pierce Brosnan, Colin Firth, Stellan Skarsgard -, regizoarea trage o carte buna. Meryl Streep e in stare sa joace si o masa – spuneam zilele trecute discutand cu o prietena, dar dupa ce am vazut-o azi, parca m-as mai gandi.

In mod cert, nu prea are voce, si s-o pui sa cante „The Winner Takes It All”, basca s-o mai pui si sa topaie in pat ca o adolescenta, inseamna ori ca nu stii ce sa-i ceri, ori ca vrei s-o lasi sa se faca de minune.

Cand sta sa inceapa refrenul lui „The Winner Takes It All”, care e oricum dificil, si Meryl Streep isi framanta voalul in fata lui Pierce Brosnan, aproape ca ti se strange inima de teama ca ar putea s-o ia pe aratura. E o inregistrare, sigur cea mai buna, dar tot suna aproape penibil. Meryl Streep e o actrita fantastica si are multe momente bune in film, dar si cateva in care n-avea ce cauta.

Cel mai reusit lucru in acest musical ramane coregrafia. Uitati-va printre figuranti dupa o localnica in varsta, cu batic si care face playback plina de fericire. E de departe cea mai simpatica figura din intreg filmul!

„Mamma Mia!” merita vazut si pentru ca iti face pofta de toate melodiile trupei ABBA, si pentru ca iti face in general pofta de dans. Bucuria incepe intr-adevar sa se reverse (sic) in unele momente muzical-coregrafice, foarte bine gandite si indelung exersate, dar in pasajele vorbite bucuria nu se mai revarsa si e de multe ori greu sa treci peste felul teatral, exagerat in care sunt pusi actorii sa joace.

Imaginea lui Haris Zambarloukos decupeaza frumusetea pitoresca a Greciei in cadre mai putin obisnuite, incercand sa iasa din decorul de carte postala. Filmul te trimite fara sa vrei cu gandul la „Across the Universe”/”Un cantec strabate lumea”, dar – chiar daca diferit ca intentie -, e departe de ce facea Julie Taymor cu muzica trupei Beatles.

„Mamma Mia! – Filmul” – regia Phyllida Lloyd, scenariul Catherine Johnson, muzica Benny Andersson, Björn Ulvaeus, cu: Meryl Streep, Pierce Brosnan, Colin Firth, Stellan Skarsgard, Julie Walters, Rachel McDowall, Amanda Seyfried. Pe ecranele romanesti din 29 august.