Satul care tricoteaza grau

De cum mijesc zorii pana cand apune soarele, locuitorii unui sat aflat la granita dintre judetele Mures si Harghita se indeletnicesc cu un mestesug mai putin obisnuit: tricotatul paielor de grau.

Toti satenii impletesc de zor: copiii la scoala sau acasa in timp ce invata, femeile in timp ce merg pe strada ori stau la taifas, iar barbatii cand se uita la televizor sau citesc o carte.

Paiele sunt transformate in palarii, ornamente de pom, peretare, presuri, tavite, servetele, suporturi de creioane, vaze ori aranjamente florale. Asa isi castiga existenta tot satul, care atrage turistii ca un magnet. Ţinta miilor de vizitatori este Muzeul Palariilor din Paie,

unic in Romania.

Nimeni nu poate spune cu precizie cand si cum s-a nascut mestesugul impletirii paielor de grau. Legenda povesteste ca arta tricotatului a fost „predata” de o invatatoare din Ungaria care, in urma cu doua secole, si-a gasit aici alesul inimii.

A ramas in sat si le-a invatat pe toate rudele sotului ei sa tricoteze. Astazi, in Criseni nu exista copil, femeie sau barbat care sa nu stie cum se impletesc paiele de grau.

„Pentru noi care ne-am nascut aici este usor, dar pentru cine vrea sa invete e greu. Noi facem asta de mici copii, eram la gradinita cand am invatat sa impletesc. In timp ce fac asta ma uit si la televizor sau citesc. Asa simt ca ma odihnesc.” povesteste o localnica in varsta de 54 de ani.

Iar fiica ei de 26 de ani completeaza: “Aici la noi aproape toti copiii invata sa impleteasca paie, ori de la parinti ori de la bunici. Iarna, cand serile sunt mai lungi, ne strangem in asa-zise coruri si acolo impletim. Dupa ce terminam de impletit un metru, copiii nu fac mai mult, mergem la sanius.”

Şi ca sa transforme indeletnicirea zilnica intr-o joaca, copiii organizeaza uneori concursuri de genul “cat poti impleti intr-un sfert de ora sau intr-o jumatate de ora” si trag din rasputeri ca sa ajunga in frunte. Ştiu ca li se va duce vestea in tot satul.

Reguli stricte

Impletiturile de paie nu se fac oricum. Fiecare mester respecta un regulament nescris care ii ofera garantia ca nu va face lucru de mantuiala. Dupa ce se coace, graul e taiat cu secera sa nu se rupa si legat apoi in snopi. Manunchiurile se lasa la uscat si se curata apoi cu un cutit.

Paiele astfel obtinute se sorteaza dupa grosime. si, in sfarsit, ultima regula: inainte de a fi tricotate, paiele se inmoaie in apa.

Impletiturile sunt de cel putin treizeci de feluri, de la cele cu patru fire pana la cele mai groase, cu unsprezece fire.

Cele mai pricepute femei impletesc zeci de metri pe paie pe zi. Dar nici barbatii nu se lasa mai prejos. Cei mai multi au deprins mestesugul de la o varsta frageda, de buna voie sau de nevoie.

Antal Domokos isi aminteste ca in copilarie, parintii ii stabilisera o norma zilnica: „Dimineata, inainte de scoala, trebuia sa fac patru metri de impletituri. Abia dupa aceea aveam voie sa merg la scoala.”

Pe vremuri, impletiturile din paie de grau se vindeau la metru. Şi astazi se procedeaza la fel, dar nu se mai castiga asa de bine ca pe vremea cand impletiturile se vindeau in cantitati mari. Acum castiga onorabil numai cei care au masini de cusut.

Ei cumpara impletituri de cate 40 de metri, la preturi de nimic, si le transforma apoi in palarii sau obiecte decorative.

Muzeul palariilor de paie

Szocs Lajos a facut avere din comertul cu palarii de paie dar familiei Szocs i s-a dus vestea in tara si in lume din alta pricina. Lui Lajos, capul familiei, i-a venit ideea sa infiinteze un muzeu in care sa expuna palarii de paie de tot soiul. Şi a pus proiectul in practica.

Situat la aproximativ 50 de kilometri de Tg.Mures, aproape de localitatea Bezid,

Muzeul Palariilor de Paie a transformat satucul Criseni intr-un obiectiv turistic,care atrage vizitatorii ca un magnet.

In muzeul amenajat intr-o casa taraneasca veche de mai bine de un secol sunt expuse aproape 200 de palarii, de toate tipurile, purtate de romanii, ungurii sau sasii din toate colturile tarii. Fiecare piesa din muzeu e unicat.

In mainile dibace ale taranilor din Criseni, paiele se transforma si in ornamente de pom, peretare, tavite, vaze, suporturi de creioane, servetele ori aranjamente florale. Iar Lajos nu a scapat din vedere acest lucru.

Asa ca obiectele decorative-unicat si-au gasit si ele loc in Muzeul Palariilor de Paie de la Criseni.

Turistii care viziteaza muzeul nu se multumesc doar sa admire exponatele. Ei sunt curiosi sa afle mai multe despre traditia palariilor in Transilvania. Asa afla, de pilda, ca romanii poarta palariile pe dreapta, iar ungurii pe stanga.

Satenii din Criseni s-au orientat si spre pietele de desfacere din strainatate. Ei au gasit pe Internet cumparatori seriosi in Olanda, Franta sau Elvetia si au dezvoltat o retea de distributie in toata regula.

Dupa ce a descoperit ca mestesugul impletirii paielor ii intereseaza pe straini, Szocs Lajos si-a zis sa profite de pe urma acestora si sa transforme Muzeul Palariilor de Paie intr-o afacere profitabila.

Asa ca a incropit o mini-pensiune unde sa-i poata gazdui pe cei dornici sa deprinda acest mestesug. Mai mult decat atat, a dotat o incapere din incinta Muzeului cu utilaje si masini de cusut, gata sa-si primeasca ucenicii.

„Vin la noi turisti din Franta, Germania, Olanda, Belgia sau Ungaria, dar si din tara. Cand se intorc acasa, le povestesc prietenilor si rudelor ce au invatat aici si le dau adresa muzeului. Asa am ajuns sa atingem cifra record de peste 5000 de vizitatori anual,” a marturisit cu mandrie Szocs Erzsebet, proprietara muzeului.

Turismul rural a prins radacini adanci la Criseni: cateva zeci de familii din sat au urmat exemplul lui Szocs Lajos si sunt pregatite acum sa gazduiasca straini pe care sa-i invete ce au invatat ei de la bunicii lor.