Eurom Bank vs.Banca Dacia FelixBanditul Mania, liber si bogat

Unul dintre fostii actionari ai Bancii Dacia Felix (BDF), actualmente Eurom Bank, Ioan Ilie Mania, impreuna cu amicul sau, Ioan Sima, presedintele fostei banci, au pus la punct un mecanism perfid, prin care Mania a sustras milioane de dolari. Anii sai de „glorie” au fost 1993 si 199

In cele din urma, in 1999, Mania a fost trimis in judecata. Sentinta, prin care s-a dovedit ca acesta este vinovat de inselaciune, a venit abia in 2004, cand fapta fusese prescrisa, astfel ca nu a mai putut fi tras la raspundere. Urmasa BDF, Eurom Bank, a incercat sa recupereze banii, 25,7 milioane de dolari, insa fara reusita.

Procurorii Parchetului Curtii de Apel Cluj l-au trimis in judecata pe Ilie Mania pentru inselaciune si uz de fals, ambele in forma continuata. Mania are cetatenie italiana si locuieste in provincia Castellone din Italia. Dupa un proces ce a durat patru ani, in martie 2004 Judecatoria s-a pronuntat cu privire la acest caz, dar a fost prea tarziu.

„Italianul” a fost gasit vinovat si ar fi trebui sa raspunda penal pentru faptele sale, dar acestea se prescrisesera. Adica, de cand s-au comis infractiunile s-a scurs perioada in care Mania putea fi condamnat, astfel ca judecatorii, „legati de maini” chiar de legislatia romaneasca, au dispus incetarea procesului penal impotriva fostului actionar al BDF.

Desi risca o pedeapsa dura, Mania nici macar nu a fost prezent in sala de judecata la pronuntarea sentintei. Pe tot parcursul cercetarilor, Mania a negat toate acuzele.

Traseul banilor, via Timisoara

In perioada aprilie 1993 – decembrie 1994, Mania, in calitate de director la societatea Lirom din Timisoara, a indus in eroare functionarii BDF, cu complicitatea presedintelui bancii, Ioan Sima.

„Italianul” a obtinut fraudulos parafarea unui contract, in 1993, pentru o linie de credit de 2,4 miliarde lei, in favoarea Lirom, iar apoi, prin acte false, a mai beneficiat de majorarea liniei de credit, pana la 20 de miliarde, si de un alt credit, de 11,5 milioane de dolari.

Firma Lirom a fost infiintata in 1991 de Ana Brad si Leontina Coroiu Mania, sotia inculpatului, avand ca obiect de activitate operatiuni comerciale de import-export. Mania era administratorul unei societati din Italia, Stima Engineering, prin intermediul careia Lirom exporta produse metalurgice.

In 1993, omul de afaceri a devenit director la Lirom, obtinand drept de semnatura la toate bancile cu care lucra firma. Intre noiembrie 1993 si noiembrie 1995, Mania a fost si membru in Consiliul de Administratie al BDF. Astfel, societatii sale i-au fost acordate cu usurinta credite in lei si valuta.

Prima cerere a lui Mania, din 1993, a fost aprobata de conducerea BDF in aceeasi zi in care a fost depusa. Linia de credit a fost garantata de societatea Lirom cu un depozit valutar de 1 milion de dolari si cu o scrisoare de garantie, pentru 3 milioane de dolari, eliberata de Banco di Napoli, filiala Brescia. Scrisoarea a facut obiectul inselaciunii.

In ce priveste modalitatea in care aceasta scrisoare a ajuns la BDF, Mania a incercat diverse explicatii pe parcursul cercetarilor, de unde judecatorii au dedus ca-i duce cu zaharelul. Trei martori, angajati ai bancii, audiati la Judecatorie, au aratat ca actul respectiv nu putea constitui o scrisoare de garantie si ca acesta a insotit contractul de credit.

Prim-vicepresedintele BDF, Mircea Hossu, a declarat ca Mania, Sima si vicepresedintele Alexandru Oltean s-au intors impreuna din Italia cu putin timp inainte de semnarea contractului. Atunci, Hossu a vazut scrisoarea de garantie in biroul lui Sima, in care se afla si amicul acestuia, Mania.

Initial, Sima a sustinut in instanta ca nu a adus scrisoarea din Italia, pentru ca apoi sa revina asupra declaratiilor, sprijinindu-l pe acuzat.

Mania smenurilor in Italia

A urmat, in 1994, alt „tun”, mult mai consistent. Mania a recunoscut datoriile Lirom fata de BDF si a purtat niste discutii cu reprezentantii bancii. In urma discutiilor, partile au stabilit sa transforme datoriile in valuta, stabilind suma de 11,5 milioane de dolari. Ingenios, Mania a incercat stingerea datoriilor printr-un credit, pentru aceeasi suma, luat chiar de la BDF.

Pentru aceasta, el a prezentat o alta scrisoare de garantie, emisa de firma Stima, alaturi de o scrisoare de referinta bancara, in favoarea Stima, de la Banco di Napoli, prin care aceasta garanta creditul pana la concurenta sumei de 20 milioane de dolari.

Directorul Directiei Relatii Externe de la BDF, Emilia Ciobanu, a avut suspiciuni cu privire la veridicitatea scrisorii, suma de 20 de milioane parandu-i-se cam mare in raport cu posibilitatile filialei din Brescia a bancii italiene, si a solicitat informatii de la Banco di Napoli.

La inceputul anului 1995, neprimind raspuns de la Napoli, Ciobanu i-a cerut lui Mania sa ii aduca lista semnaturilor angajatilor de la filiala din Brescia a bancii, pentru a verifica semnaturile de pe scrisoarea de garantie si limitele de suma la care se putea angaja filiala. Directorul Lirom a adus lista, insa aceasta era plina de stersaturi.

Cand functionara a ridicat obiectii, Mania a reactionat nervos. In cele din urma, in noiembrie 1995, pe adresa BDF a venit un raspuns de la Banco di Napoli, in care se arata ca italienii au emis o scrisoare de referinta, nu o scrisoare de garantie, al carei text nu coincide cu cel prezentat de Mania la Cluj.

Toata smecheria a fost dovedita pe deplin in 1999, cand anchetatorii clujeni au primit raspuns de la Parchetul Tribunalului Brescia, ca scrisorile utilizate de Mania pentru a incheia contractele cu BDF sunt false. Lirom nu era clientul bancii, iar Stima Engineering, care avea aceasta calitate, nu avea dreptul la o garantie de 20 de milioane de dolari.

Pe langa acestea, garantiile emise tertilor de Banco di Napoli trebuiau semnate de reprezentantii legali ai bancii.

Happy-end, pentru unii!

In cursul procesului penal al lui Mania, Eurom Bank, succesoarea in drepturi a BDF, dupa ce aceasta din urma a falimentat, a cerut daune civile de 25,7 milioane de dolari (11,5 milioane credit restant si 14,2 milioane reprezentand dobanzi si penalitati).

Fara succes, insa, deoarece judecatorii au apreciat ca este vorba despre o raspundere contractuala nerespectata, Mania nu a fost condamnat pe partea civila in urma infractiunilor la care a fost incadrat.

Eurom Bank a atacat sentinta din 2004 a Judecatoriei, prin apel la Tribunalul Cluj, iar apoi prin recurs la Curtea de Apel, care a decis, in 27 iunie 2005, respingerea actiunii Eurom Bank, institutie care mai incearca, printr-un proces comercial cu Lirom, la Curtea de Apel Brasov, sa recupereze banii. Sefa Directiei Juridice a Eurom Bank, Liana Brendea, ne-a comunicat ca procesul este pe rol.

ZIUA de Cluj a mai prezentat, intr-o editie trecuta, un caz in care Eurom Bank a fost obligata de instanta sa plateasca 5,2 miliarde de lei unei firme-fantoma din Cluj, Naposimex. Prejudiciul a fost, de asemenea, rezultatul unei manarii a lui Sima in vremurile „Dacia Felix”, el fiind asociat la Naposimex, firma condusa de cumnatul sau, Horvath Francisc.