Comunism pierdut, cinism regasit (de Traian Ungureanu)

Daca as fi avocata lui Traian Basescu, mi-as cauta alt client. Fiind insa avocatul presedintelui, in cauza Constantinescu vs Basescu, fac urmatoarele constatari.

Cea mai bine pazita epoca din istoria Romaniei s-a incheiat de curind, acum 15 ani. Comunismul n-a fost discret sau neglijent. Nu ii statea in fire. A fost un regim de forta si abuz, dar si o orinduire obsedata de stampile si dari de seama. Secera si ciocanul? Demagogie pe drapel. Sedinta si borderoul? Fapte prime, intr-un cult birocratic fara egal.

Comunismul a lasat un continent de amprente arhivistice. Cu toate astea, sistemul politic postcomunist sustine, de 15 ani, ca nu mai poate deslusi cararea inapoi. Comunismul romanesc a devenit o ipoteza fara acte si o fantoma fara continut. Tinerii care nu l-au cunoscut fac mutre plictisite, de la o distanta astronomica, irecuperabila. Restul tine de un palmares politic rusinos si pervers.

Problema unui raport national asupra comunismului a aparut in 1990. A pus-o generatia naivilor: mai intii, Societatea Timisoara, apoi taranistii si Alianta Civica. Ei au descoperit cei trei piloni: legea lustratiei, accesul la dosarele Securitatii si deschiderea generala a arhivelor. Nici unul dintre aceste trei obiective nu a fost atins.

Cauzele sint cunoscute: proiecte de lege ignorate sau castrate, de la Punctul 8, la legea smulsa din miinile lui Ticu Dumitrescu. In perioadele de guvernare PSD, tema a fost izgonita in strada. In perioada de guvernare CDR, tema a fost poftita, din nou, in casa spre a fi lovita, prin surprindere, de un amatorism agresiv si, in acelasi timp, neputincios.

Presedintele Constantinescu a asistat la supliciu un timp, dupa care a anuntat ca vrea sa iasa din istorie. Atunci, fostul presedinte n-a facut precizari. Astazi, intelegem ca a vrut sa iasa din istorie putin si ca pauza a luat sfirsit. Emil Constantinescu s-a intors la locul capitularii, dar figura care a reaparut, cu un vraf de documente in mina, pare sa fi fost imbrincita in ring. E a doua infringere a fostului presedinte, dintr-un singur pumn.

Efectele muteniei cu care Romania a tratat comunismul, odata ce a scapat de el, sint mult mai interesante decit cauzele. Dupa 15 ani, zelul civic pare pacificat. Apar inca proiecte de lege, dar viata lor e stinghera si scurta, ca de copil nedeclarat. Senatorul liberal Adrian Cioroianu a propus un proiect. Ideea a vizitat, prin aprilie, paginile ziarelor.

Cozmin Gusa, lider al unui partid eteric, dar redutabil om de culise, a depus alt proiect. Fara urmari. Dezbaterea parlamentara e defuncta.

Discutia purtata cu presedintele Basescu e mai animata. Organizatii civice au insistat. Presedintele a cerut un proiect clar si argumentat. Un soi de raport- rechizitoriu. Din septembrie, discutia e blocata. Presedintele a facut, totusi, citeva gesturi. A adus fondul CAER si fondul Varsovia in Arhivele Statului.

Istoricii pot despuia si documentele, si pretentiile de prieten protector pe care puterea sovietica le-a afisat, in timp ce ne mulgea imperialist si colonial. Asta reface un pic drumul spre trecut. S-ar parea ca, da, comunismul a existat si a distrus, cu acte, ordinea si fondul natural romanesc. Insa locuitorii si administratorii sistemului ramin, in continuare, nevazuti.

Presedintele Basescu a cerut SRI sa isi taie un pic venele si sa livreze dosare CNSAS-ului. A fost predat un munte de documente, dar primitorii spun ca SRI a descarcat o basculanta de moloz si a plecat.

Presedintele a inaugurat, marti, noul sediu al arhivelor CNSAS. A fost o zi vioaie. In timp ce Basescu taia panglica, Emil Constantinescu il forfeca la CNSAS. Fostul presedinte sustine ca Basescu a avut legaturi cu Securitatea. Prof. dr. Constantinescu innoada, astfel, traditia documentelor-bomba si se asaza in succesiunea dorita de figurile abia scolarizate ale regizorilor cu arhiva la picior.

Aici duce lipsa de solutie, atent gindita, in 15 ani de simulacre. Problema dosarelor se scufunda in comedie. La un loc, produsul final e un zero compromitator. Suma nula a acestei comedii spune tot despre regizorii ei. Romania regimului democratic nu are memorie si justitie, pentru ca ele ar fi dus la eliminarea celor care au mesterit sistemul.

Cazul Romaniei e extrem si, in fond, acelasi cu nemiscarea intunecoasa a Moldovei. Ei au comunisti la putere, noi nu ii mai gasim. Deosebirea vine din umor cinic. La noi a supravietuit. Fostul ocupant comunist l-a gasit in floare, a inteles ca e util si l-a crutat.