Vizibilitate maxima, efect estetic minim

In 2007 va avea loc cea de a 40-a aniversare a galeriei de sculptura in aer liber Chicago Loop, un adevarat muzeu deschis, care a inceput cu o lucrare de Pablo Picasso, pentru a continua seria achizitiilor cu opere de Alexander Calder, Marc Chagall, Miro sau Louise Nevelson.

Nu toate piesele care alcatuiesc aceasta impresionanta expozitie, extinsa practic in intregul oras Chicago, erau de acelasi calibru precum creatia lui Picasso, dar artisti ca Miro sau Chagall au reusit sa ofere opere de arta impresionante.

Ideea care a stat in spatele acestei originale manifestari, marcata de optimismul american tipic anilor ’60, era ca vietile tuturor muncitorilor

dintr-un oras sa fie imbogatite prin contactul direct si zilnic cu arta.

Orasul devenea un muzeu in aer liber.

Chiar daca analizele ulterioare au aratat ca reactia predominanta a fost de fapt de indiferenta in locul unui entuziasm fara margini, este de admirat tenacitatea cu care politicienii si arhitectii au adus in strada sculpturi impresionante, multe deosebit de valoroase.

Dar aceasta perioada de entuziasm a trecut, facand loc unei abordari mult mai practice. Utilitarismul isi spune cuvantul si in domeniul artistic, lucrarile de arta din spatiile publice nemaifiind judecate in functie de criterii estetice, ci dupa numarul de persoane pe care eusesc sa le atraga.

In acest fel o fantana arteziana ar putea fi mai „valoroasa” decat un grup statuar semnat de un nume important.

Ideea de baza este atragerea publicului prin orice mijloace, indiferent de valoarea artistica sau chiar impotriva acesteia. Un exemplu pentru cei din Chicago este si noul monument ivit la adresa 190 N. State St.

unde a fost instalat un monolit gigantic, de inaltimea unui bloc cu patru etaje, cu o forma contorsionata, laturi din metal alb, sclipitor, cu suprafete largi, acoperite cu leduri ce alcatuiesc litere si ecrane de mari dimensiuni.

Aceasta creatie care a suscitat deja protestele trecatorilor este doar primul pas al unui proiect gandit de un post de televiziune care incearca sa aduca in strada studioul de emisie al stirilor. Trecatorii vor afla, chiar daca vor sau nu, ce mai e nou de pe ecrane gigant, montate pe ceea ce ar trebui considerat opera de arta.

Chiar daca initiativa nu a fost primita cu bratele deschise de locuitorii orasului, ea a primit toate aprobarile necesare din partea expertilor in urbanism.

Uriasa suprafata orientata spre strada a „obeliscului”, cum este numit neoficial – pentru ca strania creatie nu a primit inca un nume – este in

fapt un ecran urias, pe care pot rula logouri, imagini, inregistrari video, fiind o imbinare originala intre sculptura si panou publicitar.

Forma ciudata a fost dictata nu doar de dorinta de a oferi o cat mai

buna vizibilitate reclamelor si inregistrarilor care se vor derula pe ecran.

Creatorii sai sustin ca au luat in considerare si puterea culorilor si

luminozitatii, pentru ca imaginile sa fie vizibile de la sute de metri

distanta, chiar daca pentru cei aflati prea aproape imaginile sunt prea

puternice. Singurul element care lipseste momentan este un sistem de

sunet

pe masura, care ar putea fi noua achizitie a postului.

Criticile nu au intarziat. Si au fost vehemente. Potrivit celor care

isi