Penibil sau ridicol? Sa intrebam Parlamentul! (de Horia Pana)

Ceea ce ne-a fost dat sa vedem joi in Camera Deputatilor este, la prima vedere, de haz si aici il inteleg intru totul pe Miron Mitrea.

Propunerile legislative privind pomii fructiferi de pe marginea soselelor, trotuarele satesti, gratuitatile la teatre si muzee, uniforme scolare, premii pentru „nunta de aur” si barci cu motor pentru sinistratii zonelor inundate anul trecut provoaca mai degraba nauceala.

Oare de cate ori au rasarit pe ordinea de zi a Parlamentului asemenea „glume” legislative si nu am aflat de ele doar datorita lipsei de simt al ridicolului din partea diferitilor presedinti de sedinta?

Iata inca o explicatie, de data asta puternic mediatizata, a locului pe care il ocupa Parlamentul Romaniei in increderea populatiei: ultimul!

Aceasta lipsa de incredere este intemeiata nu atat pe un deficit de simt democratic a unei bune parti a corpului cetatenilor, cat pe imaginea pe care o lasa alesii natiei prin prestatiile lor.

Parlamentul este definit, din punct de vedere constitutional, ca fiind „organul reprezentativ suprem al poporului roman”, iar „in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului.”

Reprezentarea politica a corpului social se realizeaza, in prima instanta, prin intermediul „vehiculelor” cunoscute drept partide politice.

Partidele articuleaza interesele specifice ale diferitelor segmente ale populatiei in programe politice supuse mai apoi scrutinelor electorale care, la randu-le, determina reprezentarea politica la nivelul institutiilor statului: Parlament, Presedintie, Guvern.

Democratia functionala, in cel mai actual sens, include consensul dintre reprezentanti si reprezentati asupra subiectelor esentiale ale societatii: bunastare, sanatate, educatie, justitie, egalitate de sanse, securitate sociala si economica, acces egal la servicii publice de calitate etc.

Cheia politicii active, cea din dezbaterile publice transparente, este in Parlament, institutia reprezentativa suprema. Aici se afla semaforul care da lumina verde, galbena sau rosie Guvernelui si celorlalte institutii publice cu rol de gestiune, control si decizie asupra treburilor tarii.

Parlamentarismul romanesc de dupa decembrie 1989 insa, nu are aproape nimic de a face cu ceea ce am exprimat mai sus.

Faptul ca nu exista un numitor comun legat de strategiile si tacticile de implementare a politicilor eficiente, cu finalitate in cresterea reala a bunastarii la nivelul intregii societati, se vede in stilul luptei politice dintre partidele reprezentate in forul legislativ, dar si de la nivelul coalitiei de guvernare, stil

asemanator confruntarilor dintre gastile de pe maidane. Indiferent de subiectul aflat in dezbatere, Ghita – Contra e prezent. Indiferent de ce anume se propune, cineva contra-propune. In ciuda consensului realizat in vreuna dintre comisiile de specialitate ale camerelor parlamentului, plenul acestora il va demonta.

Temele luate in discutie provin de cele mai multe ori din interesele, angoasele si frustrarile unor personaje ce nu dispun de simtul si viziunea lucrului public ci doar de o oglinda fermecata in care se vad frumosi, destepti si pe nedrept ignorati de la „partea leului”.

Acum e vremea lor, averile facute peste noapte prin afaceri cu statul le permit cumpararea fotoliilor parlamentare sau ministeriale, ca sa-i vada neamurile ce mari „este” ei.

Din acest ghiveci de irationalitate , incultura si incompetenta, caracteristici recognoscibile in aparitiile publice ale multor demnitari de stat, isi extrage seva ura, intoleranta, agresivitatea si marlania cu care acestia ne-au obisnuit de mai bine de saisprezece ani.

Absenteismul din ce in ce mai ridicat la scrutinele electoale romanesti se origineaza in nedisimulatul dezgust al cetateanului fata de imaginea publica a reprezentantilor alesi pe niste niste liste aflate la discretia liderilor de partid.

Aceste liste exclud interventia pur rationala a alegatorului asupra calitatii candidatilor propusi de partide.

Asta spre deosebire de absenteismul intalnit in cazul scrutinelor occidentale europene, la care alesii nostri fac uneori un apel justificativ, absenteism datorat in special faptului ca acolo democratia functioneaza, bazata fiind pe valori adanc internalizate, in conditiile unui control permanent venit atat din partea institutiilor statului cat si din partea societatii civile.

Penibilul creat ieri in Camera Deputatilor de catre pseudo-preocupatii pseudo-parlamentari privind pseudo-problemele stringente cu care s-ar confrunta societatea romaneasca dovedeste inca o data, daca mai trebuia, ca actualul sistem de validare a candidatilor in organismele interne ale artidelor, precum si sistemul electoral se cer

eficientizate pentru o mai corecta si responsabila reprezentare a cetatenilor, acest corp social aflat mereu in bataia stihiilor declansate de dezamagitoarea politichie romaneasca.

Dar schimbarile pe care societatea le asteapta, asa cum rezulta din sondajele de opinie ce au investigat ba parerile poulatiei privind votul uninominal, ba pe cele privind alegerile anticipate sau reforma clasei politice, trebuie sa vina din directia partidelor politice, vectorii intereselor populare.

Si tocmai la nivelul partidelor observam cea mai puternica rezistenta la schimbare. Apetenta pentru privilegii transcende apetenta pentru binele public.

Poate doar exacerbarea fenomenului descris de absenteism pana la boicotarea alegerilor printr-o forma, nedorita intr-o democratie, de nesupunere civica ar mai putea trezi la realitate pretinsa clasa politica.

articol de drd. Horia Pana

Facultatea de Stiinte Politice/SNSPA