Oda picioarelor pe jos (de Eugen Istodor)

Ne-a dat Dumnezeu picioare. Urite! Si le aratam la o fusta mai scurta si ni le punem la spinare coborind scari repede la masina. Dar de ce sa nu ni le folosim mai tot timpul? Intersectiile sint date dracului si dimineata si seara, cind ve vine sa umblam dus-intors, aiurea pina la – de la serviciu.

Cit ne costa s-o luam pe jos pina la serviciu? Cit? Sa moara mama daca nu ma bizui pe picioarele mele decit pe masina. Tinichiaua nu mai are nici o valoare cind o are toata lumea. De dupa francofonie-mocofanie am observat un trend ascendent in numar de masini pe drumurile publice. O cretinatate de neam prost si-a scos tinicheaua la umblat.

De ce? Ca vrea sa faca o ora jumatate-doua pina la un serviciu de maxim juma de ora. Avantajele mersului pe jos? Transpiratie la subbrat, ciini vagabonzi la glezna gata sa te sfisie, tiganci borite sa-ti ghiceasca in palma, mosi cu barba si hirtie cu inscris: „regizor romin mort de foame”, muieri ce vind chiloti, izmene, ciorapi, capoduri.

In drum spre serviciu iti faci cumparaturile, un covrig cald, trecut prin sare-praf-noroi, dar oferit cu sila de burtosul cu aer de vrabie timpa pe pat de paie trecute si rasucite la al treilea anotimp.

La covrig merge un lapte sau un iaurt, vindute cu atita dragoste de vreo vaca de butic mic, de colt, satula de mahalagii ce cumpara chiupachipsbereladoilitresemintededovleacsifloaresuceuropeandrincs.

E, aaa frumos imbalsamati in realitate traversati lumea tropaind mai vesnic ca niciodata si fericirea va v-a cuprinde brusc vazind copacii gata gata sa cada peste tine, masinile ce maninca din trotuar peste tot, hotii ce asteapta sa ti-o traga, daca esti imbracat mai stylish. O, dar cum pot sa uit, minunata verdeata de care te poti bucura, care lipseste complet.

E arsa, de timpita ce este moare de cum pun aia de la Spatii verzi apa cu tulumba. E, vezi sa nu te calce REBU, ba, pai, ce dracu, ti-am zis sa mergi pe strada, nu pe carosabil, ce, te plingi de doua masini parcate pe trotuar, pai, la energia luata de pe strada, pas cu pas esti mai vioi, frate.Ba, si mai ales uite cit aer curat incasaezi in falci.

Nici un pic de aer din asta nu gasesti in masina ta. Nu, ca mori pe strada de toxe, noxe, ploxe, foxe, asta e! Ca poti sa cazi intr-un canal…ba, da, cind dai cu masina intr-un canal deschis, cum e? Pai, cind cazi cu trupul, mori…cind esti pe patru roti plingi dupa bani. Asa ca muritul e mai simplu decit scosul banilor din buzunar, jenantule.

Asa ca, prostule, care faci un pas pe jos, du-te dracului din calea mea, vreau sa scap de tine, ca sa merg numai eu cu masina. Acest articol este o propaganda la mersul pe jos, in care tu sa-ti prinzi gitul fraier. Iti dai seama… cu cit e un fraier mai putin pe drumurile publice, cu atit eu ating 10 kilometri pe doua ore mai repede. Du-te-n ma-ta pe jos, cititorule! Fa gaura. Trec eu!