La IKEA, o bucatarie de 500 RON costa, de fapt, 5.000
Daca ai apucat sa intri, nu poti iesi din magazinul conceput ca un labirint inainte de a trece prin absolut toate raioanele cu marfa expusa, ba chiar si prin depozit. Durerile de cap incep cand vrei sa cumperi un produs ieftin, in aparenta, pe care sa ti-l transporti cu masina personala si sa il asamblezi singur acasa.
Te trezesti ca o polita costa cat un dulap, o balama cat o usa de dulap sau o husa protectoare pentru salteaua de pat cat salteaua in sine.
Cine are curiozitatea sa se aventureze la cumparaturi in IKEA trebuie sa aiba nervi de otel. Odata trecut de usa batanta imensa, clientul este sfatuit sa isi ia o agenduta ce are pe verso harta supermarketului si un creion din lemn natur pentru a nota tot ceea ce doreste sa cumpere.
Apoi, odata aventurat pe scara rulanta, nu mai exista cale de intoarcere: trebuie sa faci turul complet si fara ghid al intregului magazin, care rivalizeaza linistit cu hangarele de la Otopeni in care se repara Boeinguri.
O sageata trasa pe jos te ocoleste pe la fiecare raion si nu ai cum sa scurtezi drumul din cauza dispunerii mobilei expuse si a unor pereti falsi amplasati ingenios fix in calea drumului cel mai scurt.
Bonul de comanda, mai complicat decat algebra
Urmeaza adevaratul calvar: trebuie sa notezi fiecare detaliu al fiecarui subansamblu de la mobila pe care ti-o doresti, fie ea o simpla canapea sau o bucatarie intreaga. Nu ar fi nici o problema cu notatul, numai ca meticulozitatea suedeza de la IKEA depaseste imaginatia celor care au conceput culegerile de probleme la matematica pentru absolventii facultatii de profil.
Trebuie notat fiecare detaliu al produsului: balamale, picioruse, rafturi, polite, surubele, usi etc. Iar in dreptul fiecarui produs trebuie scris citet randul si raftul unde se afla in depozit respectivul subansamblu. Nu trebuie sa lipseasca de pe lista pretul si mai ales numele aproape imposibil de pronuntat pentru romani al ingineriilor suedeze.
O bucatarie «din bucati» poate depasi 15.000 de RON
La raionul de bucatarii, de exemplu, marfa expusa iti ia ochii. Totul este frumos si lucitor, aranjat cu bun gust si randuiala. Si preturile sunt aranjate pe masura. Un dulapior suspendat are o multime de componente si de fiecare dintre acestea este agatata o eticheta explicativa: rand, sectiune (din depozit, n.r.), bucati, produs, pret.
Dulapiorul suspendat este compus dintr-un cadru „Faktum“ care costa 75 RON, o usa de sticla in valoare de 190 RON, o polita de sticla de 55 RON, doua balamale „Integral“, egal 10 RON. Tragem linie si adunam: 520 RON un dulapior mititel cu toate piesele componente.
Altfel, o singura usita „Ulriksdal“ cu dimensiuni 60/125 costa 445 RON, o polita pentru farfurii 60/70 cm, din lemn alb, botezata impropriu „Perfekt“, este expusa la pretul de 365 RON, iar o etajera pentru sticle de vin din acelasi lemn vopsit in alb costa 295 RON.
Cel mai ieftin din toata bucataria pare a fi un cos de gunoi cu pedala si metalic pe deasupra „Knodd“la pretul de 65 RON.
Tot la capitolul bucatarii, „Faktum Applad“, de exemplu, este expusa la un pret destul de prohibitiv de 7.347 RON, care nu include chiuveta, baterie de chiuveta, sifon, butoni, manere si – desigur – electrocasnicele de lux care dau tot farmecul, sau „Faktum Adel“ la 15.408 Ron, de asemenea fara accesorii si electrocasnice.
Un articol de Augustin Andreiu
INTERVIURILE HotNews.ro