Penultima tigara. In Germania
Voi petrece iar seara acasa, intre patru pereti, la o partida de table. Fac si economie, ca berea de la magazin e mai ieftina ca la carciuma din colt, unde nici macar o tigara nu-ti mai poti aprinde. Iar daca tot am pornit-o pe economii si sanatate curata, las berea si inghit o apa plata, cand adversarul da sase-sase. Dar mai bine inghit in sec, ca asta nu costa nimic.
Un hap de aer curat
Sunt un fumator absolut moderat: in casa nu, doar pe balcon, in masina nu, ca se ingalbenesc geamurile de nicotina si se imbacsesc husele, la serviciu nu, ca in toata firma fumatul e interzis. In pauza, cu colegii, sudam doua-trei afara, ca sa tina inca patru ore. Cu timpul, te inveti sa te dezveti, reduci din ratia de nicotina zilnica.
E bine asa, asta nu inseamna ca, la un paharel de vorba, ideile nu curg si nu se infrunta mai bine, invaluite in fumul albastru. Dar asta e istorie. De la 1 august, in Baden-W?rttemberg s-a interzis fumatul in localuri, de la 1 septembrie, si in trenurile din Germania.
In trenuri, si pana acum, era un singur vagon de fumatori, la capatul trenului, acum a fost si acesta purificat de fum. Pe o ruta lunga, gen Berlin-Munchen, multi impatimiti au inceput sa renunte la serviciile feroviare, sporind emisiile CO2 si ambuteiajele pe autostrazi.
In renumitele berarii germane, adio discutii febrile si dezbateri politice la „masa veteranilor“. Veteranii s-au risipit cu totii la domiciliu si neveste, intrand in randul lumii, la sportul nocturn preferat: tembelizorul.
Carciumioara de vizavi de gara a mai agonizat, cata vreme a fost caldut si terasa deschisa. Acum, inauntru se bucura de aerul pur doar o chelnerita noua, care in curand n-o sa mai aiba servici. Pentru crenvursti cu mustar, nu-i intra nimeni pe usa.
In hotelul de 4 stele, cu bar si pianist, la sfarsit de saptamana era plin, atmosfera in toi. Acum, in loc de 100 de viciosi, stau la mese 3-4 sanatosi, la aer curat si plicticos de moarte. Cu asa clientela, patronul hotelului da si el in curand, de ceasul mortii.
Dura lex, sed lex
Legea pentru protectia nefumatorilor se aplica in noua ei forma, mai intai in landurile Baden-Wurttemberg si Niedersachsen. In Mecklemburg-Vorpommern, ea urmeaza sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2008. Politicienii germani, aliniati la politica UE in domeniu, par a face mai intai experimente regionale, pentru a nu polariza prea mult electoratul, caci o parte din el se simte discriminat.
Interdictia de fumat, in cele trei landuri germane, se refera la toate locurile publice, la institutii, spitale si scoli.
Dar ea se refera si la restaurante, baruri, cafenele, berarii, bistrouri si discoteci. Mai poti fuma doar in cort, caci imensele corturi cu bere si crenvursti, la serbarile campenesti, sunt mediu electoral.
In discoteci, fumatul nu mai e permis nici macar in spatii separate, deoarece acolo merg multi tineri si elevi, care trebuie sa fie protejati in mod special. In buzunare, dupa pastile aducatoare de extaze, legea nu-i cauta asa abitir.
S-a ezitat mult, la nivel de politica, in a face o exceptie pentru baruri si carciumile neprofilate pe servirea mesei. Pana la urma, legea se aplica tuturor si astfel s-a semnat condamnarea la faliment a micilor localuri.
Si, de parca restrictiile n-ar fi suficiente, PR-ul antifumat incearca sa convinga la nivel inalt, adoptarea unei legislatii si mai dure, referitoare la marcajul pachetelor de tigari. Ne asteptam, in scurt timp, la poze grotesti cu tumori gretoase si plamani putrezi, care sa ilustreze pericolul fumatului pe pachetele de tigari, alaturi de avertismentele deja prezente ale Ministerului Sanatatii.
Fumatul – atitudine si cult de cinema
A existat o vreme, cand fumatul era pentru unii un cult, o atitudine, un gest al spiritului de fronda.
Vi-l puteti imagina pe Humphrey Bogart fara palarie, parpalac si tigara-n coltul gurii? In peste 75 de filme, multe devenite mit, zambetul sau ironic si buza lasata in jos, sub tigara, compun imaginea lupului singuratic, care in ciuda circumstantelor dramatice, isi pastreaza principiile si nu se abate de la drumul cel drept.
La fel sunt si alti americani celebri ai scenei secolului trecut: Dean Martin, Sammy Davis Jr. si Frank Sinatra canta invaluiti de fum, insa si de admiratia unei lumi intregi. Li se alatura doi renumiti francezi, Gilbert Becaud si Charles Aznavour, sansonetistii unor vremuri tulburi, decadente, pline de placeri.
Nemtoaica Marlene Dietrich e o Lili Marlene a miilor de soldati americani departe de familii, dar si amorezati de „Ingerul albastru“, inseparabil de poza cu tigareta, lasciva si seducatoare in acelasi timp. Josephine Baker e o havana arzanda, pe marile scene de varietati, ale lumii.
In „La dolce Vita“ a lui Fellini se fumeaza chiar si pe afis, Audrey Hepburn isi incheie micul dejun la Tiffany`s cu o tigareta sprijinita elegant in sipca lunga si subtire, iar Uma Thurman ii reia poza in celebrul „Pulp Fiction“, al lui Tarantino. Clint Eastwod scoate pistolul molfaind tot timpul un chistoc, pentru eroii de western fumatul e
nonsalanta, bravura in fata mortii.
Mai toti actorii hollywoodieni ai secolului trecut fac reclama pentru marci de tigari sau havane. Insa si azi, anumite simboluri publicitare sunt batute in cuie, cum ar fi marca rosie Marlboro-Ferrari-Schumacher (despre care nici nu stim daca e fumator).
Politicieni de referinta in istorie -englezul Winston Churchill, dar si fostii cancelari germani Willy Brandt sau Helmut Schmidt- se inscriu in randurile fumatorilor inraiti.
Vremea lor insa se pare ca a trecut, in „Masina de spalat“ (cum este poreclita, datorita formei sale, noua cladire a cancelariei din Berlin-Tiergarten) si sediile institutiilor UE se fumeaza, in cel mai fericit caz, doar in custi.
Pro si contra fum
Propaganda anti-fumat si legislatia aferenta au reusit sa polarizeze societatea germana, cam tot atat de puternic, ca o disputa pe teme de egalitate sexuala, rasiala sau religioasa. Iar in Germania, siretlicurile si ocolirea legii sunt limitate, caci abaterile ustura tare buzunarul, deci lumea se raporteaza principial, la problema de fond.
Renumita publicatie Focus online a deschis la tema, un forum de dezbatere, la care s-au inregistrat rapid sute de comentarii, si pro si contra. Pozitia antifumatorilor este sa aplaude noua legislatie, unii cer chiar o generalizare a ei pe intreg teritoriul federal sau masuri extreme, cum ar fi interzicerea fumatului in propria masina…in prezenta bebelusilor.
Sa fie parintii fumatori niste monstri, lipsiti de responsabilitate chiar si fata de proprii copii?
Dar, sa vedem cateva dintre argumentele fumatorilor, comentatori pe forumul cu pricina
„Interdictiile par a fi foarte la moda!“, spune unul.
„Tot ce mi-au interzis mai demult parintii, am ignorat cu mare placere! De ce nu interziceti masinile si emisiile CO2, burlanele cu fum, avioanele, fabricile pe carbuni si energie atomica, jocurile criminale pe computer, alcoolul, sexul, jocurile de noroc, cafeaua, porumbul modificat genetic, filmele porno si sfecla rosie?“
„Intelege cineva asta? Daca majoritatea populatiei noastre este asa constienta in probleme climatice si de sanatate, cum se poate ca restaurantele fast-food se inmultesc ca ciupercile? Ca mamicile isi duc in fiecare dimineata copiii cu masina la scoala, in loc sa-i urce pe autobuzele scolare? Ca activistele sanatatii isi toarna atata chimie pe fatza si in par, cata n-as putea eu niciodata, sa-mi torn in plamani?“
„Politicienii ii asmut pe nefumatori impotriva fumatorilor, e o isterie si o vanatoare de vrajitoare“ spune altul.
„Asta e tipic nemtesc, un popor de indiferenti si conformisti…numai sa nu-i ceri sa aiba o parere proprie si sa si-o sustina. Eu, ca fumator, nu vreau sa fiu afumat, in timpul pranzului, de la masa vecina si, la randul meu, nu fumez in prezenta copiilor, a gravidelor, sau a cuiva pe care il deranjeaza. Insa, doresc si eu din partea nefumatorilor, un strop de toleranta.
Noi, fumatorii, n-avem de ce sa fim discriminati si sa ne consideram o patura inferioara. Asta ne lezeaza demnitatea!“.
Un alt comentator atrage atentia asupra probabilului faliment al cca 20% dintre micile baruri, cafenele si berarii, care fac parte din traditia de secole a Germaniei, mai ales in mediul rural si mic-orasenesc. Se pierd locuri de munca, se pierde din potentialul de socializare.
„Consider aceasta lege o jignire si o provocare, si indic sa luati in considerare legea antidiscriminare“, se revolta urmatorul.
„Nici eu, in definitiv, nu afirm ca fiecare nefumator este un evazionist fiscal!“ adauga el, sintetizand parerea multora, ca aceste campanii antifumat duc la reducerea incasarilor din vanzarea de tigari, accizate puternic, creind gauri in buget, care se acopera prin alte scumpiri si mariri de impozite.
In fine, cineva concluzioneaza: „Nimeni nu va renunta la tigara de dupa o masa buna, sau la un pahar, intr-o discoteca, mai ales ca s-a obisnuit cu ea de ani de zile. Eu pledez pentru Carciumi de Fumatori si vreau ca, acolo, sa nu prind picior de nefumator. Altfel, mai bine stau acasa, intre patru pereti, unde nu-mi dicteaza nici un politician ce sa fac. Oricum, politicienii nu stiu ce inseamna „restrictii“.