Cristi Chivu despre momentul în care a aflat de la doctori că poate muri și ce a învățat atunci. „Nimic nu ți se cuvine în viața asta”

„Le-am zis să fie foarte deschiși și cinstiți cu mine, să-mi spună despre ce e vorba. «Trebuie să scoatem bucățile de os din creier», mi-au spus. Am liniștit-o pe Adelina, i-am zis că trebuie scos un edem de pe creier și mă întorc acasă. Între timp, ei au trimis o mașină după ea și, așteptând în preoperatoriu să vină doctorul neurochirurg să mă opereze, am început să mă gândesc la ce-i mai rău …”.

„Nimic nu ți se cuvine în viața asta”, este unul dintre principiile lui Cristi Chivu, ultimul fotbalist român care a câștigat Liga Campionilor. Și e datoria noastră, crede el, să ne descoperim laturile umanității fiecăruia dintre noi, pe care, poate, uneori le neglijăm, spune Chivu într-un interviu acordat, la Milano, siteului de sport GOLAZO.ro.

În 2007, Cristi Chivu, pe atunci la AS Roma, ajunsese un fotbalist pe care se băteau Inter Milano, Real Madrid și FC Barcelona.

„A fost o discuție și cu Barcelona, da. Prima a fost Barcelona, după care m-a sunat Real Madrid. Dar eu aveam în cap Inter, care mă sunase prima oară”, a explicat fotbalistul într-un interviu pentru site-ul de sport GOLAZO.ro.

I-a spus clubului său, AS Roma, că vrea la Inter. „Eu le-am zis: «Eu nu mă duc la Real Madrid, eu v-am spus că eu hotărăsc unde mă duc». Și a început o vară din asta nebună”.

„În viață trebuie să pierzi ca să câștigi, cam despre asta e vorba”

Suporterii Romei erau furioși. „Veneau oameni care se urcau pe ziduri pe unde aveam circuitul de alergat și mă scuipau. Îmi strigau trădătorul și toate cele. Am făcut un antrenament deschis cu 40.000 de oameni în tribună și m-au făcut în toate felurile. Asta e, îți asumi! Și, până la urmă, s-a rezolvat. Au reînceput tratativele cu Inter și am plecat. A trebuit să renunț la o grămadă de bani la Roma”, mărturisește fotbalistul.

„În viață trebuie să pierzi ca să câștigi, cam despre asta e vorba”, spune Chivu. Și a ajuns la Internazionale Milano. Aici a trăit cel mai dur moment nu doar al carierei, ci și al vieții sale.

Accidentarea

Pe 6 ianuarie 2010, Cristi Chivu juca meciul dintre Inter Milano și Chievo. Românul s-a ciocnit cap în cap cu Sergio Pellissier și a căzut jos. A fost scos pe targă de pe terenul de joc.

– Când ai realizat totuși cât de grav a fost?

– Pe loc! Eu pe loc mi-am dat seama.

– Sunetul loviturii?

– Nu. Impactul nu mi-l amintesc, nu-mi amintesc nici căzătura.

„Nu-mi simțeam deloc membrele”

„Îmi amintesc că eram pe jos și-mi amintesc ochii doctorului care a venit repede. Ei puneau mâna să vadă: „Ai sânge, n-ai sânge?”, dar eu nu mai aveam os, era gaură acolo, în cap! Băgam mâna, era pielea așa … Și atunci le-am zis: „Vedeți că am asta”. Eram conștient, dar aveam paralizată toată pe partea stângă, braț, picior. Nu-mi simțeam absolut deloc membrele și le-am zis că nu cred că e bine”.

„Le-am zis să fie foarte deschiși și cinstiți cu mine, să-mi spună despre ce e vorba”

S-a mobilizat și a sunat-o pe soția lui. „În ambulanță mi s-a spus ce am de făcut. Am liniștit-o pe Adelina, i-am zis că trebuie scos un edem de pe creier și mă întorc acasă. Între timp, ei au trimis o mașină după ea și, așteptând în preoperatoriu să vină doctorul neurochirurg să mă opereze, am început să mă gândesc la ce-i mai rău …”, a explicat Chivu pentru GOLAZO.ro.

– Ăsta e momentul în care spui că ți-ai văzut moartea cu ochi?

– Da… Și am înțeles situația, pentru că le-am zis să fie foarte deschiși și cinstiți cu mine, să-mi spună despre ce e vorba. Și mi-au zis că „trebuie să scoatem bucățile de os din creier, cele care penetraseră creierul. Trebuie să reconstruim osul, craniul. Faptul că nu-ți simți mâna și piciorul nu sunt semne pozitive, dar nici nu trebuie să ne îngrijoreze, pentru că poate să fie vorba de mai mulți factori”, a spus jucătorul.

„Și ideea mea a fost să le spun: „Lăsați-mă așa cum sunt!”. Că eram lucid, gândeam, vorbeam. Zic „ok, n-o să mai merg, o să învăț. Nu îmi mai simt mâna, asta e, am mâna dreaptă”, adică sunt niște lucruri care te apasă și nu știi cum te trezești (n.r. după operație). Iar când m-am trezit tot nu-mi simțeam mâna, nu-mi simțeam nici piciorul, dar îmi aminteam totul.

– După anestezie.

– Da. Și eram cel mai fericit pentru că îmi aminteam! Faptul că încă știam unde sunt, cine sunt și ce sunt era un lucru îmbucurător. Am început să vorbesc cu toată lumea, să dau mesaje. Mi-au luat telefonul, bineînțeles. Cred că vreo două săptămâni n-am mai avut voie la telefon. Pentru că n-aveam voie să am încărcătură emoțională. Dar asta e, am trecut peste.

Revenirea: „N-aveam repere, făceam trei pași și cădeam pe jos”

Întoarcerea pe teren a fost, ca intensitate și rapiditate, peste așteptările tuturor. Dar Chivu mărturisește prin ce a trecut. Era confuz la antrenamente.

„Când am început să alerg pentru prima oară pe teren, la o lună și ceva distanță, nu puteam să stau în picioare. N-aveam repere, făceam trei pași și cădeam pe jos. Deci eu am pornit de la zero, practic. Aveam nevoie de fanionul de la colțul terenului, ca să-l privesc fix. Dacă îmi ridicam privirea de la el cădeam”.

„Atunci era mai rău. După fanion, îmi luam drept reper bara de la poartă, apoi iar fanionul și tot așa. Ușor, ușor am învățat să merg, să alerg, să fac lucruri și a venit și vremea când trebuia să joc”.

După ce a revenit în teren, sub conducerea lui Mourinho, a fost anul când Chivu a câștigat, împreună cu Inter titlul, Cupa Italiei și Champions League.

„Am descoperit altă latură a omului, care e mai importantă decât orice, a tatălui și a soțului …”

După atâția ani, cu ce a rămas? „Singurul lucru care mi-a rămas întipărit în minte a fost faptul că mi-am văzut moartea cu ochii. Ceea ce nu-i ușor să gestionezi. Începi să îți cam dai seama care-s prioritățile în viață și pentru ce merită să lupți și pentru ce merită să nu lupți”, spune Chivu.

„Repet, e oportunitate pentru că am descoperit altă latură a omului, care e mai importantă decât orice, a tatălui și a soțului … Sunt lucruri care m-au schimbat. Pentru mine viața mea e așa: până la decesul tatălui, după decesul tatălui și după accidentarea la cap. Sunt 3 vieți”, crede el.

În interviul realizat la Milano, Chivu povestește cum relația cu Mourinho l-a ajutat să revină mai repede și spune de ce el crede că Adrian Mutu este judecat implacabil și nedrept de către opinia publică.

Puteți citi interviul cu Cristi Chivu pe GOLAZO.ro.