„Niki Spaga”
In mod cu totul ciudat, nici unul din Guvernele postdecembriste nu s-au grabit sa promoveze o lege privind justificarea averilor. Sunt prea multi membri si sustinatori ai actualelor partide de guvernamant care nu ar putea demonstra ca si-au adunat averile fabuloase in mod cinstit.
La inceputul lunii octombrie 2004, senatorii PSD au respins propunerea legislativa privind controlul averilor unor persoane fizice, dobandite in mod ilicit. Propunerea, initiata de trei deputati, urmarea reglementarea obligatiei persoanelor fizice de a justifica provenienta veniturilor si valorilor proprii.
Cine-si poate inchipui ca in tara considerata cea mai corupta din Europa nu exista nici un ministru corupt, nici un parlamentar corupt, nici un „baron local” corupt?! Cine-si poate accepta ca „Miki Spaga” e o simpla porecla? In fiecare judet exista zeci de „Miki Spaga” locali, reprezentanti ai Guvernului in fruntea diverselor institutii bugetare sau functionari publici care elibereaza tot felul de avize si autorizatii si care si-au adunat averi grandioase din spagile percepute pentru a-si pune semnatura pe o hartie sau pentru a-i „ierta” pe agentii economici prinsi ca incalca legea. Un astfel de caz vi-l supunem atentiei in cel ce urmeaza.
Bugetarul Belbe
Dupa cum se stie, Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bihor se ocupa cu verificarea calitatii produselor si serviciilor pe care le cumparam. De prea multe ori, acestea sunt sub orice critica. Nu o data, presa a relatat despre controalele „selective” facute la diverse firme sau despre coruptia inspectorilor de aici.
Nicolae Belbe a fost director al OJPC Bihor intre 1992-1996. Apoi, a redevenit simplu inspector in cadrul institutiei. Dar a stiut sa-si fructifice la maximum avantajele functiei. Pensionat in 2003, Belbe, aparent marunt functionar bugetar, era deja multimiliardar.
In 1993, familia Nicolae Belbe iti infiintase o firma, botezata S.C. Polster SRL, avand sediul inregistrat chiar la domiciliu, intr-un apartament situat pe Spaiul Crisanei din Oradea, la care sotia sa, Anca Belbe, figureaza ca asociat si administrator.
E la mintea cocosului ca nu talentul in afaceri, ci alti factori, pe care ii puteti lese deduce, au dus firma familiei fostului inspector sef al OJPC la o prosperitate neobisnuita.
O firma rasarita din neant
Astazi, S.C. Polster SRL administreaza mai multe magazine de desfacere cu amanuntul (unul vinde produse alimentare, altul cosmetice, etc.), unele dintre acestea functionand in cadrul vechiului complex comercial de pe strada Aluminei. Magazinul alimentar al familiei Belbe are clienti cu duiumul si incasarile ajung, adeseori, peste 100 de milioane de lei zilnic.
La cativa pasi functioneaza magazinul firmei „Polster Cosmetics”, de asemenea al familiei Belbe, si, lipit de el, pe un spatiu ce apartinea domeniului public 8 (cu numerele cadastrale 4799 si 4800), dar care datorita relatiilor lui Nicolae Belbe, a fost concesionat firmei acestuia, s-a construit un impresionant complex comercial, care, fie si la o estimare „ochiometrica”, poate fi apreciat la cateva zeci de miliarde de lei. Bani pe care fostul sef al OJPC Bihor nu prea are de unde sa-i justifice. Oficial, firma sa este bagata in datorii pana in gat. Conform datelor de pe site-ul Ministerului Finantelor, la sfarsitul anului 2003, S.C. Polster Trading SRL inregistra datorii totalizand 6.873.819.000 lei (!). La finele lui 2004, aceeasi firma avea o cifra de afaceri de 12.223.975.000 lei si debite de 7.482.096.000 lei.
Intrebari cu raspuns la DNA
Oficial, societatea Polster SRL este condusa de sotia sa, Anca Belebe, insa fostul director al OJPC Bihor este vazut adesea la magazinele firmei si supravegheaza indeaproape lucrarile pentru noul „obiectiv”.
E lesne de banuit de unde isi trage „seva” firma sotilor Belbe, respectiv de unde provin banii infloritoarelor afaceri derulate de firmele familiei Belbe (el, fiind „bugetar”, nu putea sa se implice oficial, dar pozitia sa putea influenta mersul afacerilor familiei – n.n.).
Contactat telefonic in cursul anului trecut, Nicolae Belbe a refuzat sa ofere orice relatii despre afacerile familiei sale si a avut o atitudine obstructionista. Reproducem in cele ce urmeaza convorbirea cu fostul director al OJPC Bihor.
Reporter: „Cate magazine are S.C. Polster SRl?”
Nicolae Belbe: „Care este problema dvs.?”
Rep: „Vrem sa scriem un articol si avem nevoie de aceste date”.
N.B. „Nu pot sa va spun! E o problema privata!”
Rep: „Ati fost director la OJPC?”
N.B.: „Si care este problema? La ora actuala nu mai sunt director! (firma familiei Belbe a fost infiintata in 1994, cand el era director al Oficiului pentru Protectia Consumatorului Bihor – n.n.)!”
Rep: „Ce salariu ati avut?”
N.B.: „N-are importanta! Salariu de bugetar!”
Rep: „Cat de mare e un salariu de director bugetar?”
N.B.: „E scris in cartea de munca!”
Rep: „Investitiile de pe strada Aluminei cat costa?”
N.B: „Nu este problema dvs. (Poate fi a Parchetului National Anticoruptie – n.n.)! Este o problema privata!”
Rep: „Dintr-un salariu de bugetar ati reusit sa faceti tot ce aveti?”
N.B.: „Dar nu e problema dvs.! Inca o data va spun!”
Rep: „De unde ati avut bani sa va lansati in afaceri?”
N.B.: „Eu nu sunt in afaceri!”
Rep: „Atunci, sotia dvs.! Dar nu e o chestiune de familie?!”
N.B.: „Nu!(?!!!)”
„Corb la corb nu-si scoate ochii!”
Noi nu comentam raspunsurile date de fostul director al OJPC Bihor. Poate Parchetul National Anticoruptie va fi interesat sa afle originea banilor investiti de familia Belbe in afaceri. Fiindca, in Romania, nici un bugetar cinstit nu putea deveni peste noapte miliardar, asa cum ar vrea fostul sef al OJPC Bihor sa credem.
Daca tot ne maniem pe miliardarii de carton, daca tot ne indignam la vederea magazinelor, a noianului de vile care cresc pe malul apelor, la poalele padurilor si in splendoarea muntilor, de ce nu se cere justificarea averilor adunate dupa 1989? Teoretic, orice cetatean poate sesiza comisiile speciale despre existenta unor averi dobandite oneros, dar judecarea cazurilor se porneste numai cu acceptul acestor comisii. Pana in prezent, anchetele privind averile politistilor si vamesilor au fost ingropate pentru ca acestia au venit cu acte ca ar fi primit bani grei de la „mama”, „unchiul”, „matusa” etc..
Nimeni nu verifica in Romania daca detinatorii de averi dubioase au platit impozit statului in raport de valoarea bunurilor acumulate. De aceea, orice cercetare a averilor in Romania va fi inutila, cata vreme se va permite celor controlati sa foloseasca asemenea subterfugii.
De altfel, incepand din anul 2000 exista Legea privind impozitul global, fiind simplu pentru oricine sa constate veniturile anuale ale fiecarei persoane, din declaratiile de venituri depuse la administratiile financiare. Problema e ca nu o face nimeni.