A, B, C, W, R. Guvernul invata alfabetul salarizarii unice de la nemti. Fuga dupa sporuri salariale, sport national. Solda pe viata pentru presedinte

Spor de activitate complexa si de lucru in conditii penibile. Spor de izolare, de permanenta sau de calculator. Spor de arhiva, de ‘legea 10’ si fonduri europene. Spor salarial pentru conditii de munca ‘nedorite’ si pentru confidentialitate. Bugetarii dau dovada de o vie imaginatie, cand e vorba sa castige bani. La vremuri de criza si presiuni ale garantilor UE si FMI, premierul Boc le-a transmis, pe versuri de cantec ardelenesc: „Pusca si cureaua lata, ce sporuri aveati odata”.

Totodata, guvernul roman invata alfabetul salarizarii unice de la nemti, pe care vrea sa-l aplice si in tara. Daca modelul nemtesc va fi preluat integral, atunci si presedintele statului s-ar putea bucura de ‘solda’ pe viata.

Sporul de cifre

„As vrea sa va intreb unde sunt reglementate sporurile pentru contabil sef/administrator financiar (cel de conducere si de control)? In legislatie am gasit sporul de conducere pentru director si pentru secretar, separat pentru judetele pilot, dar nici o precizare pentru departamentul financiar contabil”, intreaba Ana-Maria C., pe un forum dedicat problemei, in Internet. In fond, nici contabilitatea n-are de ce sa fie scoasa de pe linia de start a cursei pentru sporuri salariale.

Si-aici se cere confidentialitate, mediul de lucru poate fi dificil sau penibil. Ea poate spera, teoretic, la spor de vechime in munca, de noapte, de dubla activitate (daca i se cere sa execute si alte sarcini, pe langa cele din schema postului). Sporul de suprasolicitare neuropsihica, intr-un context cu atatea cifre, apare ca de la sine inteles. Cu izolarea si dispozitivul e de vazut la fata locului, insa la plata tichetelor de masa, a contravalorii primelor de asigurare, la sporul ‘de calculator’, de maternitate si de vacanta, poate linistita sa ridice pretentii.

Nici sporul anticoruptie nu e exclus, caci te si miri ce interesat de cifre poate aparea, cu ispita in plic. Iar daca pe acoperisul biroului troneaza o antena, Ana-Maria s-a captusit si cu sporul de risc.

Nu toate sporurile inventate pentru schemele de peticire a salariilor bugetarilor sunt nefiresti sau hilare. O parte dintre acestea au fost inspirate din practica internationala, ca si din cutumele de salarizare din mediul de afaceri privat. Insa bugetarii nu sunt ‘privati’, ci iau salarii din banul comun, la care cotizeaza fiecare platitor de impozit. In consecinta, ‘ciupitul suprasalarial’, facilitat de diverse legi si ordonante supraetajate pana la absurd pe parcursul diverselor guvernari, e un privilegiu al unora, pe banii tuturor. Nu intotdeuna justificat.

A, B, C, W, R, TvÖD, TV-L, BAT

„Grupul care lucreaza la grila unica de salarizare in sistemul bugetar se va inspira dupa modelul german. Pentru urmatoarea sedinta, membrii grupului vor studia acest model in vederea gasirii elementelor care pot fi aplicate si in Romania. Vicepremierul Dan Nica a declarat ca Executivul intentioneaza sa preia grila de salarizare a bugetarilor din Germania, deoarece aceasta este cea mai eficienta” scrie presa romana referitor la inspiratia Guvernului privind legea salarizarii unice a bugetarilor.

HotNews.ro a prezentat principiile de baza ale sistemului german, in materialul din 7 mai.

Legea salarizarii functionarilor de stat germani, reunita generic sub denumirea de ‘Bundesbesoldungsgesetz’ este, dupa cum sugereaza si numele, o lege cu conotatii militare. La fel este si categorisirea functiilor, dintre care multe sunt prefixate cu ‘haupt’, ‘unter’, ‘ober’, ca la armata. Besoldungsgesetz acopera trei categorii principale de bugetari: functionarii de stat (federali), judecatorii si personalul din armata.

In anii 70, ‘acordarea de solde’ functionarilor publici din Germania fost trecuta la un numitor comun. In anul 2003, s-a renuntat partial la standardizarea salarizarii, dandu-se unda verde la decizia individuala la nivel de regiune, in privinta banilor de Craciun si de concediu. Din 1 octombrie 2005, s-a renuntat la salarizarea unica a bugetarilor, in Germania, iar incepand cu 2006, cand a fost adoptata reforma federalista, functionarii aflati in slujba Landurilor (16 la numar) sunt platiti diferentiat. Ceea ce duce la multe divergente, in problema retributiilor.

Pentru angajatii din administratia publica si diverse servicii aferente, total sau partial etatizate (aeroporturi, gari, Sparkasse, Telekom, posta, asigurari sociale, spitale si clinici, institutii de invatamant si asistenta sociala, etc.) salarizarea este reglementata de TvÖD (Tarifvertrag für den Öffentlichen Dienst – contractul tarifar pentru serviciul public, adoptat la 19 septembrie 2005 si ultima oara modificat la 31 martie 2008).

Dupa reunificarea Germaniei in 1989 si aproape doua decenii de tranzitie, din 1 aprilie 2008 TvÖD se aplica la standarde egale, pentru Vest si Est (RFG si fostul DDR).

Majoritatea functionarilor publici la nivel regional sunt platiti dupa TV-L (cu subramuri, de exemplu TV- L Lehrer pentru profesori, sau TV-L Kr pentru personal de ingrijire si medical). Exceptie fac landurile Hessen si Berlin, care n-au renuntat la fostul contract tarifar BAT (Bundesangestelltentarifvertrag). Meandrele limbii si administratiei germane sunt de neegalat. Altfel, nemtii au multe lucruri bune si bune de luat ca model.

Solda viagera

„Omul cu salariul sau constant pana la sfarsitul vietii, platit de contribuabil, jefuieste generatia lucratoare de azi, dupa cum urmeaza: el primeste pana la moarte un salariu de Presedinte in functie, fara reduceri. De ce, de fapt, fara reduceri ?” scrie Eberhard. Littner, pe forumul PaderZeitung in Internet, referitor la salariul presedintelui Germaniei. Acesta este, in prezent, Horst Köhler.

Salariul anual al Presedintelui „este de 240.000 de euro si va fi platit pana la sfarsitul vietii. El mai are voie sa detina dupa eliberarea din functie un birou cu secretara, masina de serviciu cu sofer si paza de corp. In continuare, adresarea i se va face cu Herr Bundespräsident” scria cotidianul Abendblatt. Alte surse indica suma de cca 213.000 de euro anual, ca retributie de baza, perpetuati ca ‘solda de onoare’ si dupa iesirea din functie.

Ca ‘primul reprezentant al statului’, ‘figura de integrare’, ‘cel mai inalt notar federal’, Presedintele Germaniei e descris ca o ‘putere neutra’: El sta insa deasupra celor trei forte ale Executivului in stat, putand sa dizolve Parlamentul, cand cancelarului i-a fost dat vot de neincredere, sau guvernul ales, daca devine minoritar.

E o functie de mare raspundere, insa Littner nu-i intelege rostul recompensei din bani publici, pana in mormant. Mai ales ca presedintii se aleg din 5 in 5 ani, candidatura e admisa de la 40 de ani, asa ca, in timp, o serie de presedinti germani ‘a.D’., adica fosti, beneficiaza de „salariul etern”. „Dupa ce am platit asigurare de pensie timp de 40 de ani, am ajuns la 820 de euro pe luna, impreuna cu sotia. La 72 de ani, inca mai trebuie sa lucrez cate ceva pe langa, ca sa pot trai si sa-mi platesc impozitele, din care se dau soldele viagere ale ex-presedintilor”, scrie forumistul german, incheind cu o remarca amara, despre binefacerile democratiei „in ceea ce-i priveste pe saraci”.

Desigur ca nu toata lumea gandeste ca forumistul citat. E insa vreme de criza si recomandarilor de intelegere si austeritate venite ‘de sus” lumea le cere si exemplu personal.

Asa cum varfurilor din banci si firme li se traseaza linii de conduita salariala „de criza”, tot asa schema de salarizare a bugetarilor din Germania, a parlamentarilor si europarlamentarilor, ar trebui revizuita si adecvata momentului. Poate chiar dupa „modelul romanesc”.