Acad. Valeriu Matei deschide noul sezon al Conferintelor Teatrului National

„Un sfert de veac de revenire la normalitate lingvistică şi culturală în Basarabia (Republica Moldova)” este tema conferintei sustinuta de Acad. Valeriu Matei duminică 14 septembrie 2014, de la ora 11.00, la Sala Media a Teatrului National.

Cu ocazia turneului susţinut de Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău pe scenele Naţionalului bucureştean, Valeriu Matei, cunoscut scriitor basarabean, om politic, membru al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române, va susţine o conferinţă despre unitatea lingvistică a întregului spaţiu românesc, din care face parte şi Basarabia.

La 25 de ani de la abolirea alfabetului chirilic şi trecerea la alfabetul latin, Republica Moldova a marcat, anul acesta, la 31 august, sărbătoarea „Limba Noastră cea Română, aceasta fiind prima sărbătoare în care limba română este numită oficial limbă de stat, renunţându-se la sintagma „limbă moldovenească”.

Valeriu Matei ne promite „o conferinţă inedită, cu puncte de vedere ce nu corespund şabloanelor”, o pledoarie în apărarea limbii române.

La finalul conferinței se va lansa Albumul aniversar dedicat istoriei Teatrului Naţional din Chișinău.

Despre Valeriu Matei (n. 31 martie 1959, Cazangic, raionul Leova)

Este poet, istoric, scriitor şi om politic din Republica Moldova, membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Române din 2011.

A candidat la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova (1996).

Din 2013, este director al Institutului Cultural Român de la Chişinău.

1976 – 1979: Este student la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de istorie; 1979 – 1983: Studiază la Universitatea de Stat „Mihail Lomonosov” din Moscova, Facultatea de istorie, catedra de etnologie, pe care o absolvă cu excelenţă.

Debut matur, în 1980, cu poezii în ziarul Tineretul Moldovei din Chişinău. În 1981 publică versuri şi în presa literară din România (Orizont, Timişoara, Luceafărul, Bucureşti, Cronica şi Convorbiri literare, Iaşi, Tribuna şi Steaua, Cluj-Napoca, Transilvania, Sibiu, Familia, Oradea).

1983: Este exclus de la doctorantură pentru anti-sovietism şi naţionalism; sprijinit de profesorii de la catedra de etnologie pe care o absolvise şi de unii colegi de universitate, reuşeşte să se angajeze doar în calitate de cercetător ştiinţific inferior, cu cel mai mic salariu din sistem, la muzeul de studiere a ţinutului din oraşul Istra, unde va rămâne până în 1987. În 1985, după cinci ani de trecere sub tăcere, versurile sale încep să apară (e adevărat, trunchiate) în publicaţiile literare de la Chişinău.

Este printre protagoniştii evenimentelor de la Uniunea Scriitorilor din Moldova din martie-mai 1987, care pun bazele Mişcării Democratice din Republica Moldova. În perioada mai 1987-martie 1990 a reprezentat Uniunea Scriitorilor din Moldova la secretariatul Uniunii Scriitorilor din Moscova. N-a fost membru al partidului comunist. În 1989 a participat la crearea Frontului Popular din Moldova; a fost membru în Biroul Executiv şi purtător de cuvânt al formaţiunii. În 1990 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova în circumscripţia Leova. A fost preşedinte al Comisiei parlamentare pentru mass-media (1990-1993), membru în Prezidiul Parlamentului. A fost reales deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1994-2001), pe listele Partidului Forţelor Democrate, al cărui preşedinte a fost (1994-2002). A candidat la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova din 1996, obţinând 9 la sută din sufragii. Vicepreşedinte al Parlamentului (1998-1999), preşedintele Comitetului de cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeană (1998-2001).

Autor al mai multor volume de poezie, apărute la Chişinău, Iaşi, Bucureşti, al piesei de teatru Prologul (montată la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău, în 1987), al nuvelei istorice Peregrinările şi suferinţele spătarului Neculai din Mileşti (1988), al unor eseuri, studii de istorie şi etnologie (Pactul Ribbentrop-Molotov şi agresiunea sovietică împotriva României, 2012 ş.a.). A tradus din poezia franceză (Arthur Rimbaud ş.a.), rusă (Osip Mandelstam, Anna Ahmatova), spaniolă (Federico Garcia Lorca). Versurile sale au fost traduse în engleză, franceză, germană, spaniolă, rusă, greacă, suedeză, letonă, slovacă, maghiară, macedoneană, turcă ş.a.

Premii şi distincţii: Marele premiu „Nichita Stănescu” (1995); Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1996); Medalia Mihai Eminescu (2000); Marele premiu „Nichita Stănescu” pentru Opera Omnia (2002); Premiul Poesis (2007); Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008, 2010); Ordinul Naţional Steaua României în grad de Comandor (2004); Ordinul Republicii (2010).