Acord de pace în Siria. Cum s-a ajuns la sfârșitul autonomiei kurde de peste un deceniu

Acordul încheiat vineri între guvernul sirian şi alianţa armată condusă de kurzi, Forţele Democrate Siriene (FDS), pune capăt administraţiei autonome stabilite de kurzi şi partenerii lor în 2013, după revoltele care au zguduit ţara în timpul primăverii arabe, relatează EFE, preluată de Agerpres.

Anunţul potrivit căruia instituţiile kurdo-siriene se vor integra în structura statului vine după ce un alt pact anterior, încheiat cu câteva zile în urmă, nu a avut succes, pact care a fost realizat după ce trupele guvernamentale au capturat vaste teritorii de la alianţa condusă de FDS.

Încă din martie 2025 cele două părţi ajunseseră la un acord în termeni similari, care însă nu s-a concretizat din cauza dezacordurilor în mai multe domenii.

Citește și

Armistițiu în Siria. Guvernul de la Damasc s-a impus în fața milițiilor kurde

O autonomie de 12 ani pentru kurzi

În martie 2011 a izbucnit în Siria o revoltă populară, în contextul protestelor primăverii arabe, care a degenerat într-un conflict civil între insurgenţi şi guvernul preşedintelui de atunci, Bashar al-Assad.

În 2013, ca urmare a deteriorării controlului regimului sirian asupra provinciilor din nord-estul ţării din cauza revoltelor populare, kurzii din Partidul Uniunii Democratice (PYD) şi partenerii lor au stabilit o administraţie autonomă pentru gestionarea afacerilor regiunii, care reprezenta aproximativ o treime din teritoriul sirian.

Miliţiile kurde s-au consolidat treptat şi, în 2015, au alungat organizaţia Stat Islamic (SI) din bastionul lor din Kobani. În timp ce primeau sprijinul SUA în lupta lor împotriva SI, kurzii erau bombardaţi de Turcia, care îşi extindea în Siria războiul purtat pe propriul teritoriu împotriva kurzilor din PKK.

În martie 2016, kurzii au declarat unilateral crearea Federaţiei Democratice a Nordului Siriei, un stat federalizat în cadrul Siriei, nerecunoscut de autorităţile de la Damasc şi de opoziţie. În august, regimul sirian a bombardat pentru prima dată zone kurde din Al Hasaka, iar în septembrie miliţiile kurde, organizate în alianţa armată FDS, au acceptat un armistiţiu promovat de Washington şi Moscova.

2018, anul de expansiune maximă a teritoriului kurd

În iulie 2018, guvernul sirian şi Consiliul Democratic al Siriei (CDS), ramura politică a FDS, au convenit să negocieze sfârşitul războiului şi să pregătească o „foaie de parcurs” pentru o Sirie „descentralizată şi democratică”.

În acel moment, kurzii controlau majoritatea teritoriilor dintre malul estic al râului Eufrat şi graniţele cu Turcia şi Irak, aproape o pătrime din Siria, distribuită între provinciile Alep, Al Raqa, Deir al-Zor şi Al Hasaka. Cu toate acestea, acordul nu s-a transpus în măsuri concrete şi nici nu a recunoscut autonomia kurdă, căreia Turcia i se opune radical.

În martie 2019 s-a consfinţit înfrângerea SI în Siria, cu o participare decisivă a miliţiilor FSD, sprijinite de o coaliţie internaţională condusă de SUA, care a cucerit ultima fortăreaţă jihadistă din estul Siriei, Al Raqa. Câteva luni mai târziu, în octombrie, guvernul sirian le-a oferit membrilor FSD să se alăture armatei loiale preşedintelui Bashar al-Assad, însă iniţiativa a fost respinsă de miliţia kurdă.

Oferta a coincis cu ofensiva lansată de Turcia în nordul Siriei împotriva kurzilor, care, după înfrângerea SI, nu mai contau pe acelaşi sprijin din partea americanilor.

În octombrie 2019, Administraţia Autonomă a Nordului şi Estului Siriei a anunţat un acord prin care armata siriană urma să aibă acces la teritoriile kurde şi să se desfăşoare la frontiera Siriei cu Turcia pentru „a împiedica agresiunea” Ankarei. Câteva zile mai târziu, SUA şi Turcia au anunţat un armistiţiu, căruia i s-a alăturat FSD, lăsând în mâinile Ankarei zona de securitate pe care o solicita pe teritoriul sirian.

În pofida armistiţiului, luptele şi bombardamentele Turciei împotriva kurzilor au continuat în anii următori, declanşând o criză umanitară după cutremurele din februarie 2023 din regiune.

Noul regim de la Damasc

Pe 8 decembrie 2024, Organizaţia de Eliberare a Levantului (succesorul fostei filiale siriene a Al-Qaida), o coaliţie condusă de islamistul Abu Mohamed al Jolani, alias Ahmed al-Sharaa, formată din mai multe grupuri insurgente şi susţinută de Turcia, a răsturnat după 12 zile de asediu regimul preşedintelui Bashar al-Assad, care a fugit la Moscova.

În martie 2025, noul preşedinte sirian, Ahmed al-Sharaa, a semnat un acord istoric cu FSD pentru a integra instituţiile kurde în statul sirian, stabilind un armistiţiu, precum şi controlul comun asupra regiunilor din nordul şi estul ţării. Totuşi, acordul nu a devenit efectiv. Negocierile au continuat în timp ce confruntările dintre miliţia kurdă şi forţele guvernamentale continuau, acestea din urmă recucerind teren în teritoriile kurde. Experţii ONU au cerut protecţia civililor kurzi şi au denunţat abuzurile comise în timpul ofensivei.

Pe 19 ianuarie, comandantul FDS, Mazlum Abdi, a confirmat convenirea unui acord cu guvernul central prin care kurzii acceptau retragerea din două provincii din nord-est pentru a evita un conflict major. Acordul s-a concretizat vineri odată cu anunţul Damascului şi al FDS cu privire la un pact „integral” pentru a integra instituţiile kurdo-siriene în structura statului.