Al treilea război israelian din Liban: „Salvați-vă viețile!”. Unde se vor opri trupele IDF și cum va răspunde Iranul, patronul Hezbollah

Israelul a anunțat marți dimineață că forțele sale au pătruns în sudul Libanului, într-o operațiune vizând ținte ale Hezbollah din regiunea de frontieră, prima invazie terestră israeliană în această țară din 2006, una care anunța o nouă fază incertă a conflictului de decenii cu puternica grupare susținută de Iran, scriu Jerusalem Post, Financial Times și New York Times. Rămâne de văzut dacă va urma o escaladare, în condițiile în care SUA au avertizat deja asupra unui posibil atac al Teheranului asupra Israelului.

Al treilea război israelian în Liban, așa cum îl numește Jerusalem Post, era în plină desfășurare în noaptea de luni spre marți, odată cu lansarea incursiunilor terestre peste graniță, conduse de divizia a 98-a a IDF, o formațiune de elită.

Dar trupele speciale pregătiseră deja terenul, cu misiuni derulate peste graniță în ultimele luni.

Marți, oficialii au anunțat că forțele israeliene luptă deocamdată în apropiere de graniță, fără să specifice unde anume, și au sfătuit populația civilă din Liban să evacueze zeci de sate și să rămână dincolo de râul Awali, la câteva zeci de kilometri de frontieră, oferind astfel o idee despre scopul inițial al misiunii.

„Salvați-vă viețile!”, le-a transmis civililor libanezi un purtător de cuvânt al armatei israeliene.

Ceea ce este clar, spune Jerusalem Post, este că Israelul pare hotărât să dea o lovitură decisivă Hezbollah, care timp de decenii a reprezentat o amenințare formidabilă – și să facă asta în ciuda unor costuri potențial mari.

Ceea ce este încă neclar: cât de mulți soldați israelieni vor lupta în Liban (deocamdată în jur de o divizie aparent), cât timp vor rămâne acolo, câți oameni vor fi uciși și dacă conflictul aprins dintre Hezbollah și Israel se va transforma într-un război general, așa cum se tem mulți.

De asemenea, nu este clar de ce va fi nevoie pentru a securiza nordul Israelului suficient de bine încât civilii care au fost evacuați din regiune timp de aproape un an să se poată întoarce în siguranță – scopul declarat al guvernului lui Benjamin Netanyahu.

Scopul declarat al Israelului

În ultimul an, conflictul cu Hezbollah, puternica grupare libaneză susținută de Iran, a rămas în plan secund, subordonat obiectivului principal al campaniei militare a Israelului: războiul complicat și îndelungat împotriva Hamas în Gaza.

Dar în ultimele două săptămâni, lucrurile s-au schimbat dramatic: Israelul i-a ucis pe liderul Hezbollah și pe câțiva dintre adjuncții săi, a redus, prin bombardamente, stocul de rachete al grupării teroriste și și-a pregătit propria populație pentru un nou război – la granița nordică.

În tot acest timp, populația civilă a Libanului este cea care a suferit cel mai mult – sute de oameni au fost uciși și aproximativ un milion de persoane au fost nevoite să-și părăsească casele, zeci de mii fugind în Siria deja devastată de război – o opțiune care a arătat gravitatea situației din Liban.

Yoav Gallant, ministrul apărării, a prezentat luni escaladarea ca fiind un mijloc de a „schimba situația de securitate” și de a „ne permite să finalizăm partea importantă a obiectivelor războiului: întoarcerea locuitorilor la casele lor”.

Israelul a insistat mult timp asupra faptului că întoarcerea celor aproximativ 60.000 de persoane strămutate din nordul țării, din cauza rachetelor lansate de Hezbollah, este unul dintre obiectivele sale centrale.

Dar până unde va merge incursiunea israeliană?

Indicii că nu va fi o operațiune de amploare

Yaakov Amidror, fost consilier pe probleme de securitate națională al prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu și membru al Institutului Evreiesc pentru Securitate Națională din America, a declarat pentru Financial Times că, după 11 luni de luptă în Gaza, armata israeliană este „puțin epuizată” și, prin urmare, este puțin probabil să încerce o operațiune de amploarea celei lansate împotriva Hamas.

În schimb, este mai probabil ca operațiunile Israelului să se concentreze pe împingerea forțelor Hezbollah la nord de râul Litani din Liban – așa cum prevede și rezoluția 1701 a ONU, adoptată după ultimul război al Israelului cu Hezbollah din 2006.

Un alt obiectiv ar fi degradarea puterii de foc a grupării libaneze.

Alți experți sunt de acord. „Cred că există o șansă bună ca Israelul să încerce să preia controlul asupra unor puncte de-a lungul (liniei de demarcație) pentru a se asigura că cel puțin unele dintre satele noastre nu vor fi sub focul direct al Hezbollah”, a declarat Itamar Yaar, fost șef adjunct al Consiliului Național de Securitate al Israelului, citat de Financial Times.

Primele informații susțin această ipoteză. Armata israeliană a declarat marți că o singură divizie – care numără de obicei undeva peste 10.000 de soldați – a fost implicată în operațiunea din Liban peste noapte – deși nu a specificat cu exactitate câți militari se află acolo, scrie New York Times.

Prin comparație, Israelul a invadat Gaza cu două divizii, chiar dacă Gaza este mult mai mică și mai plată decât sudul Libanului.

Israelul a spus de asemenea că o operațiune mai amplă vizând capitala libaneză Beirut, care a fost lovită de atacuri aeriene repetate în ultimele zile, „nu este planificată”. Jerusalem Post, citând surse din armată, a scris că incursiunea ar putea dura câteva săptămâni.

Netanyahu mizează de asemenea pe faptul că un control asupra teritoriului libanez ar oferi Israelului opțiuni în negocierile privind noul status quo, a declarat pentru Financial Times o persoană care a lucrat anterior cu Netanyahu.

Riscurile unui război cu repetiție

Oficialii recunosc în același timp că o operațiune terestră în Liban prezintă și o serie de riscuri. Invaziile anterioare în această țară au avut rezultate neconcludente și au costat Israelul, scrie Jerusalem Post.

Libanul are un teren dificil, zona vizată fiind muntoasă. Financial Times speculează că forțele israeliene ar putea sfârși prin a fi antrenate în lupte prelungite pe un teren pe care luptătorii Hezbollah îl cunosc pe dinafară și unde avantajele tehnologice și de informații ale Israelului contează mai puțin.

„Hezbollah este astăzi mult mai puternic (decât în 2000) și, chiar dacă ar suferi mai multe pierderi decât crede că ar putea suporta, cea mai mare parte a forțelor sale s-ar putea retrage departe de regiunea de frontieră și s-ar putea întoarce pur și simplu atunci când Israelul ar pleca sau ar putea efectua atacuri regulate de gherilă la momentul ales, în cazul în care forțele israeliene ar rămâne”, a concluzionat o analiză din Foreign Policy.

Surse IDF au explicat în același timp că campania de bombardamente intense din ultimele două săptămâni și tirul masiv al tancurilor și artileriei par să fi determinat trupele Hezbollah să se retragă din zonă sau să se ascundă.

Totuși, asta nu va elimina amenințarea cu rachete a Hezbollah la adresa Israelului, deși ea a fost substanțial redusă.

În același timp, există și pulsul opiniei publice. Israelienii par să sprijine un război în Liban, iar sondajele sugerează că și premierul Benjamin Netanyahu profită de pe urma operațiunii.

Nu este însă clar ce efect va avea un alt război asupra societății israeliene. Israelul a trimis deja sute de mii de soldați pe front după 7 octombrie, mulți dintre ei petrecând luni întregi departe de familie.

Sute de oameni au fost uciși în Gaza. Deși există un sprijin larg din partea Israelului pentru intensificarea luptelor în Liban pentru a pune capăt tirurilor de rachete din nord, acest lucru înseamnă, de asemenea, o altă chemare masivă la luptă a rezerviștilor israelieni deja epuizați.

Până unde este dispus Israelul să meargă?

O altă necunoscută este cea a riscului de extindere a conflictului.

Incursiunea în Liban crește, cel puțin teoretic, riscul unei confruntări directe cu Iranul, care a petrecut ani de zile construind capacitățile Hezbollah și care consideră gruparea libaneză drept pivotul alianței cunoscută sub numele de „axa rezistenței” pe care a mobilizat-o pentru a-și consolida lupta cu Israelul.

Unele persoane din cercurile de securitate israeliene consideră că, ținând cont de dezorganizarea Hezbollah, este puțin probabil ca Israelul să aibă o ocazie mai bună de a lovi Iranul, al cărui program nuclear este principala preocupare strategică a Israelului.

„Mulți israelieni cred că dacă avem o astfel de realizare împotriva Hamas și Hezbollah, acum este momentul să ne ocupăm de capul dragonului. Nu doar de grupările proxy”, a declarat pentru Financial Times Amidror, care este încă considerat apropiat de Netanyahu.

Nu toată lumea e de acord. Unii observatori susțin că o confruntare cu un inamic atât de puternic înarmat ar avea costuri uriașe pentru Israel, iar o persoană familiarizată cu situația a declarat că, în ciuda intensificării operațiunilor sale în Liban, Israelul nu caută o escaladare cu Iranul.

„Netanyahu nu dorește implicarea Iranului”, a declarat persoana respectivă.

Axa iraniană a rezistenței și-a arătat slăbiciunea

Dacă Iranul intenționează să riposteze la atacurile care i-au măcinat aliații este o altă întrebare.

Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a avertizat Teheranul împotriva unui eventual „atac militar direct asupra Israelului”, subliniind „consecințele grave” pe care acest lucru le-ar implica pentru Iran, potrivit unui comunicat postat pe rețeaua X.

Marți, SUA au avertizat însă că Iranul este gata să lanseze totuși un atac cu rachete și drone asupra Israelului, după modelul celui din aprilie.

Ultimele semne au fost încurajatoare pentru Israel. În vreme ce Israelul a lovit Hezbollah în mod repetat în ultimele săptămâni – ucigând mulți dintre comandanții săi și asasinându-i liderul – răspunsul așa-numitei axe a rezistenței a fost slab, sugerând că această coaliție este mai slabă și mai fragmentată decât se așteptau mulți din regiune și că Iranul se teme de extinderea războiului, scrie New York Times.

„Așa-numita axă a rezistenței a fost, de la bun început, mai mult sau mai puțin o ficțiune propagandistică creată pentru a spori prestigiul Republicii Islamice”, a explicat pentru cotidianul american Ali Alfoneh, membru al Arab Gulf States Institute, un think-tank din Washington.

Teheranul pare să fie împărțit între dorința de a riposta și teama că acest lucru ar putea determina Israelul să atace direct Iranul.

„Se află într-o situație strategică dificilă, deoarece dacă nu fac nimic, acest lucru îi va slăbi și mai mult și le va slăbi credibilitatea și capacitatea de descurajare”, a declarat Kawa Hassan, membru nerezident al Programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord al Centrului Stimson.

Dar dacă iranienii răspund, a spus el, ar risca să provoace Israelul într-un moment în care acesta pare „cu adevărat pregătit să meargă după ei”.

Cu toate acestea, experții au avertizat că membrii rețelei rămân actori regionali importanți. Chiar dacă membrii săi nu au prea reușit în ultimele luni să rănească Israelul, patronajul iranian le-a îmbunătățit semnificativ capacitățile militare.

Iar operațiunile militare ale Israelului în Gaza, în Cisiordania și acum în Liban nu fac decât să alimenteze furia care îi determină pe oameni să se alăture acestor grupări, a declarat pentru New York Times Dalia Dassa Kaye, membră la Centrul Burkle pentru Relații Internaționale al Universității California din Los Angeles.