​ALERTA Penalii fac legea in Parlament. Val de modificari propuse la Codul de Procedura Penala si la Codul Penal menite sa puna frana procurorilor si sa-i sperie cu inchisoarea

Zece deputati, noua de la PSD si unul de la minoritati, au depus la Senat un proiect de modificare a Codului de Procedura Penala si la Codul Penal care lasa procurorii fara o serie de instrumente de ancheta, ingreuneaza obtinerea denunturilor, face mai dificila arestarea si retinerea, reduce teremenele de prescriptie si introduce o noua infractiune: abuzul de putere al organelor judiciare. Proiectul a fost inregistrat in procedura de urgenta acum o luna, pe data de 2 aprilie, la Senat si se afla inca in stadiu incipient, de avizare. Modificarile propuse – in total cateva zeci – sunt insa, potrivit unor specialisti in drept consultati de HotNews.ro, extrem de grave si au un dublu scop: ingreunarea muncii procurorilor si intimidarea lor.

• Din cei zece initiatori, patru sunt cercetati cercetati penal, ca Marius Manolache, finul premierului Ponta, trimisi in judecata sau chiar condamnati.

Cine sunt initiatorii

1. Bogdan Gheorghe-Danut – deputat PSD

Marian Ghiveciu

Foto: Camera Deputatilor

2. Ghiveciu Marian – deputat PSD. Ghiveciu a fost trimis in judecata, in decembrie 2011, de procurorii DNA, sub acuzatia de „instigare la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor avand drept consecinta obtinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial – in forma calificata”.

Marius Manolache

Foto: Camera Deputatilor

3. Manolache Marius – deputat PSD.Manolache este urmarit penal de DNA in dosarul Realitatea Media, potrivit unui comunicat al DNA din octombrie 2013. Procurorii anticoruptie il acuza pe parlamentarul social-democrat de fals in acte. In acelasi dosar au mai fost pusi sub invinure, Oana Mihaela Schwartzenberg – cumnata lui Elan Schwartzenberg -, sindicalistul Liviu Luca si administratorul special al Realitatea Media Florin Bercea, alaturi de alte patru societati comerciale. In acest moment nu avem informatii despre stadiul dosarului. Marius Manolache a declarat intr-o emisiune la B1 TV ca este finul lui Ponta.

Florin Costin Paslaru

Foto: Camera Deputatilor

4. Mocanu Adrian – deputat PSD. Este fiul fiul baronului de Buzau, Victor Mocanu, trimis in judecata pentru coruptie.

5. Ciprian Nica – deputat PSD. Este vicepresedinte la Comisia Juridica, deputat de Vrancea. A semnat in martea neagra raportul. Trece drept un apropiat al lui Marian Oprisan, insa acesta a negat intr-o declaratie pentru HotNews.ro ca ar fi omul sau.(Update: Intre timp Nica si-a tretras semnatura de pe proiectul de lege iar Marian Oprisan sustine ca i-a cerut in mod expres sa faca acest lucru).

6. Paslaru Florin-Costin – deputat PSD.Paslaru a fost condamnat in martie 2015 de Inalta Curte pentru conflict de interese, judecatorii aplicand in cazul sau o amenda penala de 2.000 de lei, pentru ca si-a angajat fiul la biroul sau parlamentar, in perioada 2009-2012. Decizia luata de Inalta Curte de Casatie si Justitie poate fi contestata. Florjn Paslaru a fost trimis in judecata de procurorii Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (PICCJ) pentru conflict de interese in 7 ianuarie 2014.

7. Paun Nicolae – deputat PRPE (minoritati)

Catalin Marian Radulescu

Foto: Camera Deputatilor

8. Radulescu Catalin-Marian – deputat PSD. Radulescu a fost trimis in judecata in 18 aprilie 2014 de procurorii DNA, el fiind acuzat de dare de mita si efectuare de operatiuni financiare ca acte de comert incompatibile cu functia si dare de mita. Potrivit unui comunicat al DNA, in perioada ianuarie 2013 ￯ februarie 2014, Catalin Radulescu, concomitent cu ocuparea functiei de deputat, s-a ocupat si de administrarea efectiva a societatii comerciale SC Concordia Con. Strade SRL, controland activitatea acesteia prin exercitarea activa a parghiilor de director general.

9. Traicu Rodin – deputat PSD

10. Uricec Eugen Constantin – deputat PSD

Care sunt cele mai importante modificari, argumentele initiatorilor si efectele lor in realitate

1. Condamnari mai greu de obtinut.

Alineatul (2) al articolui 103 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) In luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci cand are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala.”

2. Argumentul initiatorilor din expunerea de motive: „In textul actual, magistratul trebuie sa constate „dincolo de orice indoiala rezonabila” ca fapta exista, constitutie infractiune si a fost savarsita de inculpat, aceasta insemnand ca inca are dubii, dar totusi pronunta o condamnare, trecand peste acete dubii care genereaza indoieli”

3. Nota redactiei: „Initiatorii revolutioneaza dreptul european. Beyond a reasonable doubt – este expresia consacrata in dreptul european si standardul care trebuie atins de procurori in cadrul acuzarii. Daca judecatorul nu are dubii asupra vinovatiei cuiva, sau daca gradul de indoiala este nerezonabil, atunci se poate spune ca procurorul a dovedit vinovatia cuiva „dincolo de orice dubiu rezonabil”. Asta nu inseamna ca nu exista dubii asupra vinovatiei cuiva, ci ca nu exista nici un dubiu rezonabil din probele administrate. Or, a introduce sintagma „dincolo de orice indoiala” la modul absolut face mai dificila pronuntarea unei condamnari, intrucat orice dubiu, oricat de mic si de nerezonbil, ar putea fi exploatat de inculpati pentru a evita o condamnare”.

1. Extinderea regimului nulitatii, dosare mai usor de distrus

La art 106 dupa alineatul 3, se introduc doua noi alineate, alin. (4) si (5) cu urmatorul cuprins: „(4) In cursul urmaririi penale, sub sanctiunea nulitatii, audierea si activitatea de consemnare a declaratiilor supsectului, inculpatului, persoanei vatamate si martorilor se inregistreaza cu mijloace tehnice aduio-video. Suportul electronic sau magnetic ce contine inregistrarea reprezinta proba la dosar, iar la sfarsitul audierii va fi introdus intr-un plic ce va fi sigilat si semnat de organul de urmarire sau cercetare penala. De asemenea, va fi semnat si de persoana audiata si a aparatorului, tutorelui sau reprezentantului legal al acesteia, dupa caz. Plicul sigilat va fi anexat declaratiei persoanei audiate. Cand situatia impune, organul judiciar, in interesul cauzei, poate desigila plicul ce contine suportul electronic sau magnetic numai in fata persoanelor prevazute in prezentul alineat. Atunci cand inregistrarea nu este posibila, audierea se va amana pana la obtinerea mijloacelor tehnice specifice inregistrarii audiovideo, acest lucru consemnandu-se intr-un proces verbal”.

(5) In cursul urmaririi penale, sub sanctiunea nulitatii, este interzis organelor judiciare sa procedeze la ascultarea, audierea sau consemnarea de declaratii ale suspectului sau inculpatului pana la sosirea aparatorului ales sau desemnat din oficiu”.

2. Argumentul initiatorilor din expunerea de motive: „La art. 106 „Reguli speciale privind ascultarea” pentru a se evita eventuale abuzuri fie ale organelor judiciare, fie ale subiectilor procesuali initiatorul a gandit completarea actului procesual in sensul obligativitatii inregistrarii cu mijloace audiovideo, sub sanctiunea nulitatii, a audierii, consemnarii declaratiilor suspectului, inculpatului, persoanei vatamate si a martorului.”

3. Nota redactiei: „Potrivit specialistilor in drept penal consultati de HotNews.ro, un dosar penal va fi mai usor de distrus. Prin introducerea aliniatelor 4 si 5 se modifica regimul unor nulitati. Sunt trecute din sfera nulitatilor relative in sfera celor absolute chestiuni ce tin de acte de procedura, respectiv audieri, expertize.Aceasta nu se justifica, sanctiunea pentru nulitatile relative fiind refacerea actului, pe cand pentru cele absolute sanctiunea este inlaturarea actului din ansamblul probator.”

1. Arestare preventiva „pe probe”, nu pe „suspiciuni”

Alineatul (1) al articolului 202 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe concrete din care rezulta dincolo de orice indoiala ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecta ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni”.

2. Argumentul initiatorilor din expunerea de motive: Motivul pentru care s-a propus modificarea sus mentionata a rezultat din faptul ca masurile preventive au un caracter exceptional si de aceea trebuie dispuse numai in conditiile aratate mai sus. Inlocuirea sintagmelor „indicii temeinice” si „suspiciune rezonabila” cu sintagma „dincolo de orice indoiala” este necesara avand in vedere ca organul judiciar, in baza probelor din dosar, nu trebuie sa aiba dubii in momentul in care propune sau dispune luare unei asemenea masuri exceptionale. Vechile sintagme intra in contradictie cu caracterul exceptional al masurilor preventive, permitand luarea unor asemenea masuri numai pe baza de indicii si suspiciuni. Totul graviteaza in jurul probelor concrete, in baza carora procurorul sau judecatorul sa isi formeze convingerea ca dincolo de orice indoiala, o persoana a savarsit o infractiune iar aplicarea masurii preventive este necesara”.

3. Nota redactiei: „Potrivit specialistilor in drept penal consultati de HotNews.ro, se limiteaza posibilitatea de a dispune masuri preventive doar pe baza de probe, nu de suspiciuni. Or, scopul masurilor preventive este unul de a inlatura o stare de pericol pentru ordinea publica si/sau desfasurarea procesului penal (inclusiv pentru strangerea de probe) nu unul punitiv. Arestarea preventiva nu este asadar o pedeapsa ci, exact cum ii spune, o masura preventiva luata in unele cazuri inclusiv pentru a putea fi conservate/administrate probe. Masurile preventive se iau pe baza suspiciunilor rezonabile ca o fapta a fost comisa. Sigur ca suspiciunile trebuie sa fie ca si forta aproape la fel de puternice ca probele, dar nu sunt identice. Aici, initiatorii confunda ancheta cu actul de judecata”.

Proiectul de Lege pentru Modificarea Codului de Procedura Penala si a Codului Penal

1. Politicienii dicteaza cum pot fi folosite probele de la denuntatori

La articolul 225, dupa alineatul (8), se introduce un nou alineat, alin. (9), cu urmatorul cuprins: „La luarea hotararii asupra cererii prin care se propune arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati nu se va putea pronunta in senul luarii unei decizii in functi de denuntul facut de inculpat altor persoane care au savarsit fapte ce nu au legatura cu obiectul cererii”.

2. Argumentul initiatorilor din expunerea de motive: „Judecatorul de drepturi si libertati in luarea deciziei asupra cererii prin care se propune arestarea preventiva a inclupatului trebuie sa evalueze numai probele care au fost administrate in legatura cu persoana inculpatului si cu faptele care fac obiectul cererii. Daca magistratul judecator, in decizia pe care o va lua, ar lua in calcul si denuntul facut de inculpat conditiile de mai sus, ar excede obiectului cererii cu care a fost investit sa judece si ar putea inclina balanta in favoarea denuntatorului, neaplicandu-i o masura preventiva sau aplicandu-i una mai usoara”.

3. Nota redactiei: „Potrivit specialistilor in drept consulati de HotNews.ro, reglemantarea propusa incalca principiul fundamental de drept procesual penal, potrivit caruia probele nu au o valoare dinainte stabilita in procesul penal”.

1. Procurorii, amenintati ca vor plati pentru orice achitare

Alineatul (1) al articolului 542 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„In cazul in care repararea pagubei a fost acordata potrivit art.541, precum si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o alta instanta internationala pentru vreunul din cazurile prevazute de art. 538, promovarea actiunii in regres pentru recuperarea sumei achitate are caracter obligatoriu impotriva persoanei care, cu rea credinta sau din culpa grava, a provocat situatia generatoare de daune sau impotriva institutiei la care aceasta este asigurata pentru despagubiri in caz de prejudicii provocate in exercitiul functiunii”.

2. Argumentul initiatorilor din expunerea de motive: „Initiatorul considera ca promovarea actiunii in regres trebuie sa fie obligatorie avand in vedere ca statul trebuie sa recupereze sumele platite ca urmare a condamnarii de la persoanele responsabile pentru daunele provocate, care cu rea credinta sau din culpa grava au provocat prejudiciile in exercitiul profesiei”.

3. Nota redactiei: „Potrivit specialistilor consultati de HotNews.ro, reglementarea propusa este extrem de grava. Introduce exercitarea obligatorie a actiunii in regres fata de magistrati in situatia unei solutii de achitare. Este de departe unul din cele mai grele mijoalce de presiune, prin care se timoreaza magistratul”.

1. Scurtarea termenelor de prescriptie, mai multe sanse pentru infractori

Modificarea termenelor de prescriptie. Literele c), d) si e) ale alineatului (1) ale articolului 154 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

(c) 6 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani.

(d) 4 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani.

(e) 2 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an sau amenda.

2. Argumentul initiatorilor din expunerea de motive: „Initiatorul propune reducerea termenelor de prescriptie a raspunderii penale in cazurile de la litere c), d) si e) intrucat aplicarea si executarea pedepsei dupa trecerea unui interval indelungat de timp s-ar dovedi ineficienta in raport cu scopul legii penale. Realizarea acestui scop impune, intre altele, ca raspunderea penala a infractorului sa intervina cat mai aproape de momentul comiterii infractiunii, ca procesul penal sa se desfasoare cu operativitate”.

3. Nota redactiei: „Numeroase infractiuni nu vor mai putea fi anchetate de procurori din cauza termenelor de prescriptie mici, ceea ce echivaleaza cu o amnistie”.

1. Descurajarea denuntatorilor

Alineatul (3) al articolului 290 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„Mituitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii ei.

Alineatul (2) al articolului 292 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„Faptuitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii ei”.

2. Argumentul initiatorilor din expunerea de motive: „Modificarea care se propune consta in completarea textului cu un termen de 6 luni, suficient pentru ca mituitorul sa se gandeasca daca face sau nu denuntul ce i-ar conferi o clauza de impunitate. Neexistenta unui asemenea termen ar duce la posibilitatea persistentei unei activitati infractionale a mituitorului (faptuitorului) constand intr-un santaj perpetuu asupra persoanei care a dat/luat mita. Este adevarat ca textul actual permite organelor judiciare descoperirea unor fapte de coruptie si tragerea la raspundere a persoanelor vinovate, dar nu se poate permite ca mituitorul sa beneficieze de o clauza de impunitate pe un timp nedeterminat. Clauza de impunitate ar putea incalca principiul caracterului echitabil al procesului penal care consacra faptul ca „orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii” si de aceea pentru a minimaliza aceste incalcari este necesara introducerea unui termen cat mai scurt de la data savarsirii faptei in interiorul caruia sa functioneze clauza de impunitate pentru mituitor/faptuitor.”

3. Nota redactiei: Initiatorii vor sa ingreuneze la maxim posibilitatea ca fapte comise in urma cu doi, cinci sau sapte ani sa mai poata fi anchetate, asa cum se intampla in prezent. Mituitorii si faptuitorii nu isi denunta aproape niciodata faptele intr-un interval atat de scurt, de sase luni, ci o fac de regula abia cand sunt convinsi ca nu se mai pot apara singuri, cand pierd puterea si nu mai au capacitatea de a intimida martori, ascunde probe etc. Din acest motiv e bine sa nu existe un termen pentru cei care vor sa denunte fapte penale si sa beneficieze, la schimb, de impunitate.

1. Amenintarea procurorilor cu inchisoarea

La capitolul II, „Infractiuni de serviciui”, dupa articolul 296 se introduce un articol nou, art 296 indice 1 intitulat „Abuzul de putere al organelor judiciare” cu urmatorul cuprins:

„Fapta lucratorului de cercetare penala, procurorului sau judecatorului care in exercitarea atributiilor de serviciu, pe parcursul procesului penal, de a promite persoanei cercetate, suspectului sau inculpatului o situatie procesuala care sa duca la neluarea unei masuri preventive sau luarea ori inlocuirea unei asemenea masuri cu una mai usoara, in schimbul careia acesta sa denunte persoane care au savarsit infractiuni se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea ocuparii unei functii publice.

(2) Daca promisiunea consta in inlaturarea raspunderii penale a persoanei cercetate, suspectului sau inculpatului, desi exista date si probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca acestia au savarsit infractiuni, maximul special al pedepsei prevazut de lege se majoreaza cu o treime.

(3) Daca promisiunea ajunge in faza de executare, maximul special al pedepsei prevazut de lege se majoreaza cu jumatate.

(4) Fapta lucratorului de cercetare penala sau procurorului care, in exercitarea atributiilor de serviciu, pe parcursul procesului penal, nu solutioneaza o plangere, un denunt facute printr-unul din modurile aratate la art. 288 din Codul de procedura penala, in termen de 2 ani de la data sesizarii se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani si interzicerea ocuparii unei functii publice.

(5) Daca fapta prevazuta la alin (4) a fost savarsita cu rea credinta, se aplica pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani si interzicerea ocuparii unei functii pulblice”.

2. Argumentul initiatorilor din expunerea de motive: Desi Codul penal sanctioneaza abuzul de putere al organelor judiciare asa cum este prevazut la art 280 „Cercetarea abuziva” si art 283 „Represiunea nedreapta”, aceste incriminari nu sunt suficiente, motiv pentru care initiatorul a propus si incriminarea faptelor descrise mai sus. In acest sens, fapta prevazuta la alin (4) si forma agravanta de la alin (5) sanctioneaza abuzul organelor judiciare constand in nesolutionarea plangerilor sau denunturilor cu care au fost sesizate potrivit art. 228 din Codul de procedura penala intr-un termen rezonabil de la data sesizarii. Termenul propus este de doi ani si este suficient pentru ca organele judiciare sa solutioneze plangerea sau denuntul, indiferent de gradul de complexitate al acestora”.

3. Nota redactiei: „Potrivit specialistilor consultati de HotNews.ro, se introduce o noua infractiune cu acelasi scop si finalitate ca si reglementarea anterior citata, respectiv de a timora magistratul si de a limita posibilitatea de a obtine mijloace de proba. Or, procurorii se confrunta deja cu problema supraincarcarii cu dosare, unele mari, complexe, care necesita investigatii in mai multe tari, comisii rogatorii, care pot luat timp. Actualmente, clauza de nepedepsire aplicabila denuntatorilor prevazuta de lege este in vigoare in mai multe legislatii ale mai multor state din UE si Consiliul Europei, se numeste ‘effective regret”.

In Parlament exista deja mai multe tentative de modificare a Codului de Procedura Penala. Unele au reusit partial, cum este cazul proiectului initiat de senatorul PSD Serban Nicolae. Unele prevederi, cum ar fi cele referitoare la regimul incatusarii, au trecut de Comisia Juridica si merg in plen. Pe de alta parte, Romania se afla inca sub Mecanismul de Cooperare si Verificare. MCV prevede, intre altele, stabilitatea legislatiei anticoruptie si a sanctionat tentativele parlamentarilor de a o modifica. Legislatia penala se afla si sub monitorizarea Statelor Unite, care si-au manifestat public ingrijorarea de fiecare data cand politicienii au cautat sa ingreuneze munca procurorilor.

Expunerea de Motive la Proiectul de Lege de Modificare a Codului Penal