Am huiduit în a doua seară Coldplay.  Așteptările mi-au fost nu doar înșelate, ci călcate în picioare. Care e legătura între concert, Babasha și naționala României

„Am huiduit în a doua seară Coldplay. Am fost printre puținii, iar lumea se uita bizar la mine. Nu cu dușmănie sau cu reproș, doar bizar”, scrie jurnalistul Silviu Tudor Samuilă într-un text publicat de site-ul de sport Golazo.ro.

Până să se termine momentul Babasha, eram deja ieșit din stadion ceea ce, până la urmă a fost bine, pentru că nu am prins potopul. Acum să vă explic de ce am dat cu „huo” și care e legătura cu naționala României.

După primul concert Coldplay, care a împărțit România în două, m-am apucat să verific cine este Babasha, lumea manelelor fiindu-mi străină. Nu sunt ipocritul care la trei dimineața, după două pahare în plus, se suie pe mese și dă drumul muzicii cu influențe orientale, dimpotrivă. Dacă o aud, încerc să iau distanță, pentru că nu suport mesajul!

Nu sonoritățile sunt problema mea, deși nici puținele note între care își aștern linia melodică (specialiștii în muzică vă pot explica simplitatea compoziției) nu îmi gâdilă timpanele.

Pe mine mă îngrozește ideea că la urechile și în mințile tot mai multor tineri se înșurubează ideea femeilor-obiect, a câștigului ușor, a inamicilor aflați pretutindeni, a lăudăroșeniei și infatuării – omniprezente în lumea manelelor. Asta am huiduit!

Babasha nu era un tânăr muzician cules la întâmplare de pe străzile Centrului Vechi, cum ni s-a sugerat în ultimele zile. El este un manelist cu un succes considerabil, unul care cântă cu voluptate versuri de genul „Dacă vrei numărul meu/Arată decolteul/Prima oară să te văd cum joci/Așa sunt eu”. Grețos!

Nu vreau așa ceva la un spectacol pe care aleg să-l văd și nu pentru că, vezi Doamne, pe banii mei nu se poate reproduce Babasha, ci pentru că mi-a invadat spațiul intim în care credeam că pătrund timp de două ore. Așteptările mi-au fost nu doar înșelate, ci călcate în picioare.

Citește care e legătura cu naționala României, pe Golazo.ro.