Amenințarea exterioară și concordia internațională

You take a mortal man

And put him in control

Watch him become a god

Watch people’s heads a-roll

A-roll, A-roll

Just like the Pied Piper

Led rats through the streets

We dance like marionettes

Swaying to the Symphony of Destruction

Megadeth, Symphony of Destruction, „Countdown to Extinction” (1992)

După mai mult de un deceniu în care de 4 iulie televiziunile difuzau Born on the 4th of July, în acest an am avut ocazia să mă uit (din nou) la Independence Day: Resurgence. Mărturisesc că am acest viciu: îmi plac blockbuster-ele hollywoodiene. Primul Independence Day chiar mi-a atins coarda sensibilă a patriotismului eroic. Continuarea nu a mai reușit… Și totuși am ales să mă uit din nou la acest film atunci când am avut ocazia. Pentru cei care nu au văzut aceste filme, intriga este una simpl(ist)ă: extratereștrii cei răi atacă Terra pentru a-i fura resursele; oamenii sunt depășiți tehnologic, dar reușesc să oprească invazia printr-o combinație de eroism, ingeniozitate și noroc. Și, evident, victoria survine pe 4 iulie, din partea unei forțe americane. De altfel, subtitlul de pe afișul filmului se referă la „the day we fight back” Discursul Președintelui SUA din prima parte a francizei („Perhaps it’s fate that today is the Fourth of July, and you will once again be fighting for our freedom… Not from tyranny, oppression, or persecution… but from annihilation. We are fighting for our right to live. To exist. And should we win the day, the Fourth of July will no longer be known as an American holiday, but as the day the world declared in one voice: „We will not go quietly into the night!” We will not vanish without a fight! We’re going to live on! We’re going to survive! Today we celebrate our Independence Day!”) reprezintă un bun rezumat al filmului. Și da, pe baza datelor aflate de către armata americană și restul statelor reușesc să-i învingă pe extratereștri.

Ei bine, în partea a doua a francizei accentul se mută tocmai pe acest internaționalism. Acum lumea este mai unită ca oricând. Oamenii au înțeles că numai împreună pot să reziste amenințării extraterestre și au îngropat securea războiului fratricid pentru a se pregăti împreună pentru războiul contra extratereștrilor malefici. Pare însă că întreg efortul de reconstrucție este canalizat către infrastructura militară. În ciuda tehnologiei ultrasofisticate a trupelor de apărare, oamenii obișnuiți conduc tot autoturisme clasice, iar autobuzul școlar este identic cu cele văzute în filmele americane de 50 de ani. Oamenii aleargă în continuare după surse de îmbogățire rapidă, căutând epave scufundate cu averi colosale pe fundul mării. Adică nimic nu s-a schimbat pentru „civili”.

Impresia mea a fost că totul seamănă extrem de mult cu un „mejdunarodnism” sovietic specific anilor Războiului Rece, atunci când Internaționala Socialistă devenise o marionetă prin care Uniunea Sovietică încerca să controleze cât mai multe state. Ca o consecință, literatura „științifico-fantastică” a vremii primise ordinul să prezinte viitorul omenirii în termenii concordiei planetare. Lumea viitorului imaginată în scrierile lui Arkadi și Boris Strugațki, de exemplu în Valurile liniștesc vântul, este o astfel de lume perfectă în care există un guvern mondial care are grijă de toți cetățenii, iar tehnologia este accesibilă tuturor la costuri derizorii. La noi, Radu Nor și I.M. Ștefan au preluat această temă în perioada anilor ’60. De cealaltă parte a Cortinei de Fier, Robert Heinlein publica în aceeași perioadă Infanteria Stelară, în care lumea era unită tot de un conflict interplanetar, dar tonul era unul diferit. Lumea era unită prin dictatură militară, iar nu prin convingere interioară. Tema o regăsim la Orson Scott Card cu al său Jocul lui Ender. În ambele cazuri răbufnește nemulțumirea populară față de organizarea internaționalistă a Guvernului Mondial… În Independence Day 2 (atenție, spoiler!), chinezoaica nu se lasă convinsă de american decât după ce ajung să se cunoască mai bine. Pare un mesaj direct despre cum cele două mari puteri trebuie să se respecte reciproc. Apropo, nu apare nici un personaj notabil din spațiul rusesc… Spre deosebire de frumoasa rusoaică Anna din Jet Pilot (1957) care sucombă șarmului lui John Wayne nu fără să aibă o tiradă interesantă: „Anna: Your precious freedom – it has to be bought? USAF General: Why not? We paid a high price for it. And it’s getting scarcer in the world all the time”.

Acest gen de internaționalism egalitar este de un utopism periculos pentru că el sugerează că totul va fi armonie dacă ignorăm diferențele dintre noi și ne supunem unei idei uniformizatoare. Or, viața reală a demonstrat că „exportul de democrație” a eșuat acolo unde a fost transplantat cu ignorarea specificităților locale. La fel cum a eșuat impunerea „omului nou” în state cu profunde tradiții conservatoare. Trebuie mai degrabă să acceptăm alteritatea și să respectăm individualitatea fiecăruia decât să încercăm să definim un tip uman standard. Uniformizarea persoanelor va fi întotdeauna contrară naturii diverse a vieții pe Pământ. Suntem puternici pentru că suntem diferiți fiecare în parte. Globalizarea a demonstrat că putem să cooperăm între noi indiferent de granițe artificiale doar pe baze contractuale, adică acționând ca egali. În momentul în care statele (naționale) au văzut că lipsa barierelor politice face ca atât cetățenii, cât și resursele să circule libere de controlul etatic, s-au activat mecanismele de autoconservare ale statelor înseși pentru a opri acest exod către „mai bine”. În loc ca statele să se adapteze la noile realități, au preferat să inducă teama de celălalt pentru a-și păstra „supușii”. În loc să apeleze la un set de valori care să asigure o fundație comună pentru toți cei care aleg un anumit loc, statele au preferat să facă selecția pe baza altor criterii.

Încă din școala primară ni s-a povestit despre pilda dată de Dromihete lui Lisimah prin introducerea în cușca în care se luptau doi câini a unui lup, ceea ce a determinat coalizarea câinilor contra lupului. Ceea ce nu ne spune povestea este ce s-a întâmplat cu câinii după ce l-au învins pe lup… Citeste mai departe pe Contributors.ro