Analiștii Kievului cred că au descoperit o vulnerabilitate majoră a armei cu care Rusia a lovit Ucraina și amenință Europa

Programul rusesc de rachete „Oreșnik”, care a beneficiat de o largă mediatizare, s-ar putea confrunta cu defecțiuni tehnice serioase, care determină rachetele să rateze țintele cu zeci de kilometri, scrie Kyiv Post.

O analiză publicată marți de Dallas Analytics, o firmă ucraineană privată de informații și analiză a datelor, afirmă că cea mai nouă rachetă balistică cu rază intermediară (IRBM) a Kremlinului ar avea defecte majore ale sistemului de ghidare, legate de blocaje în producție și de utilizarea unor componente învechite din era sovietică.

Rusia a folosit „Oreșnik” într-un atac asupra orașului Dnipro, din centrul Ucrainei, în noiembrie 2024, prezentând racheta ca dovadă a superiorității tehnologice a Rusiei și folosind-o pentru a intensifica amenințările împotriva aliaților occidentali ai Kievului.

ISW: Rusia mai are o singură rachetă Oreșnik în arsenal

Conform raportului, Putin a ordonat producerea a patru rachete suplimentare în 2025, în urma atacului inițial, dar lansările ulterioare au scos la iveală probleme majore de fiabilitate.

De la prima sa utilizare, Rusia a lansat încă trei rachete „Oreșnik” asupra Ucrainei.

Una a lovit regiunea Liov din vestul Ucrainei în ianuarie, în timp ce o alta a lovit Bila Țerkva, la sud de Kiev, în mai.

Ulterior, un al doilea pachet de focoase a dispărut deasupra regiunii Donețk, ocupată de Rusia.

Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) a menționat în ultima sa evaluare că Rusia mai are probabil o singură rachetă „Oreșnik” operațională în arsenalul său.

Ce este „GU-503”

Dallas Analytics atribuie eșecurile unei componente critice cunoscută sub numele de „GU-503”, o unitate giroscopică de înaltă precizie responsabilă de stabilizarea zborului rachetei.

Fără un giroscop pe deplin funcțional, chiar și o abatere minoră poate deveni catastrofală la viteze hipersonice.

„Fără o unitate giroscopică care să funcționeze perfect, arma zboară „orb”, fiind incapabilă să detecteze dacă forfecarea vântului atmosferic sau vibrațiile motorului au deviat-o de la traiectorie”, se arată în raport.

„Deoarece o rachetă balistică se bazează pe un arc matematic exact, o eroare mecanică necorectată de doar 0,5 grade la viteze hipersonice se va amplifica de-a lungul traiectoriei de zbor, traducându-se într-o abatere finală catastrofală de zeci de kilometri”, se adaugă în raport.

O scrisoare pierdută

Pentru a-și susține concluziile, Dallas Analytics a publicat ceea ce susține că este o corespondență internă între doi producători ruși din domeniul apărării: Uzina „Progress” din Miciurinsk și Uzina Optico-Mecanică din Azov.

Scrisoarea din martie 2025 dezvăluie, potrivit analizei, că GU-503 nu a mai fost produsă în serie de ani de zile și că echipamentul necesar pentru calibrarea și testarea acesteia datează din anii 1970.

Conform documentului, o mare parte a infrastructurii de producție este învechită, componentele critice nefiind fabricate și neexistând piese de schimb disponibile.

Dallas Analytics afirmă că producătorii ruși au fost nevoiți să ocolească procedurile standard de control al calității pentru a respecta termenele impuse politic de Kremlin.

Putin a dat înapoi

Ancheta susține, de asemenea, că analiza fizică a resturilor de rachetă recuperate în Ucraina a identificat unități GU-503 purtând marcaje de producție din 2025, ceea ce sugerează că Rusia a renunțat la planurile de a înlocui sistemul învechit cu un model mai nou.

Raportul susține că această criză a lanțului de aprovizionare ajută la explicarea motivului pentru care Putin și-a schimbat recent retorica publică cu privire la Oreșnik.

În cadrul Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg din iunie, Putin a părut să se distanțeze de afirmațiile anterioare conform cărora producția în serie începuse deja, descriind în schimb lansările recente mai degrabă ca exerciții de testare.

Deși fiabilitatea rachetei poate fi pusă sub semnul întrebării, Dallas Analytics avertizează împotriva subestimării amenințării.

„Oreșnik” rămâne o platformă potențial periculoasă

În ciuda problemelor de fabricație, „Oreșnik” rămâne o platformă potențial periculoasă, capabilă să transporte focoase nucleare și să lovească ținte din întreaga Europă, în special dacă este desfășurată mai aproape de teritoriul NATO, prin Belarus.

„Occidentul trebuie să vadă racheta „Oreșnik” așa cum este ea cu adevărat. Este produsul unui regim izolat care maschează slăbiciunile structurale în spatele unor amenințări agresive de escaladare”, adaugă raportul.

La sfârșitul lunii mai, experții criminaliști ucraineni au contestat narațiunea Kremlinului privind racheta, demonstrând că arma are o vechime de aproape un deceniu și nu conține componente electronice de fabricație occidentală, potrivit Reuters.

Analiza tehnică a fragmentelor de rachetă recuperate în urma unui atac rusesc asupra unui depozit de gaz din regiunea Liov a arătat că racheta „Oreșnik” utilizată în atac a fost asamblată în 2017, folosind componente electronice fabricate în 2016 sau mai devreme.

Concluziile confirmă evaluările anterioare ale Departamentului Apărării al SUA, care a descris racheta „Oreșnik” ca fiind o rachetă experimentală terestră, derivată în mare măsură din vechiul program rus RS-26 „Rubej”.

Experții au constatat, de asemenea, că sistemele de ghidare și de procesare ale rachetei „Oreșnik” se bazează în întregime pe componente produse în Rusia și Belarus, ceea ce sugerează că sistemul a fost proiectat pentru a evita dependența de lanțurile de aprovizionare occidentale chiar înainte de impunerea sancțiunilor în urma invaziei pe scară largă din 2022.

Capacitățile atribuite rachetei Oreșnik

Racheta „Oreșnik” are o rază de acțiune estimată între 3.000 și 5.500 de kilometri și utilizează vehicule de reintrare cu ținte multiple independente (MIRV), potențial capabile să transporte focoase nucleare.

Deși Kremlinul susține că racheta atinge viteze de Mach 10 și este imposibil de interceptat, analiștii ucraineni și internaționali contestă această caracterizare.

Experții de la Institutul Polonez de Afaceri Internaționale au remarcat că, spre deosebire de adevăratele arme hipersonice avansate, focoasele rachetei „Oreșnik” nu efectuează manevre evazive complexe în timpul zborului terminal.

Aceasta înseamnă că, în ciuda vitezei lor mari, focoasele urmează traiectorii balistice în mare măsură previzibile, ceea ce le face, teoretic, vulnerabile la sistemele moderne de rachete antibalistice desfășurate pe flancul estic al NATO.