Analiză AFP: Donald Trump, ”cel mai puțin intervenționist președinte”, succesele politicii sale externe și eșecurile majore

Donald Trump încearcă cu orice preț să își expună, înaintea alegerilor prezidențiale din 3 noiembrie, succesele politicii externe susceptibile să-i satisfacă baza, după ce nu a reușit să rezolve crizele majore din primul său mandat, potrivit AFP.

Ultimul anunț, făcut miercuri, se datorează unei promisiuni emblematice a președintelui republican: „să pună capăt războaielor nesfârșite” ale Statelor Unite în Orientul Mijlociu.

Armata SUA a declarat că va retrage încă 2.200 de soldați din Irak până la sfârșitul lunii.

În 2016, „Trump a făcut campanie susținând că războiul din Irak a fost cea mai gravă greșeală de politică externă din istoria americană”, a declarat Sarah Kreps, profesor la Universitatea Cornell.

„Încearcă acum să-și țină promisiunea după ce a acordat timp militar pentru a planifica retragerea”, a declarat ea pentru AFP, subliniind că până acum „s-a izbit de rezistența din cadrul instituției, inclusiv a Pentagonului”, când a vrut să reducă prezența în această țară, la fel ca în Siria sau Afganistan.

Potrivit acesteia, există o anumită coerență aici din partea președintelui „care a folosit cea mai mică forță militară” de la sfârșitul Războiului Rece, care „poate fi considerat un succes” de către cei care o critică intervenționismul american.

„Diplomație curajoasă”

Cu mai puțin de opt săptămâni pentru un al doilea mandat, calendarul nu este banal.

Cu atât mai mult cu cât administrația americană se pregătește să anunțe o reducere ulterioară a trupelor în Afganistan, chiar dacă violența continuă și procesul de pace se zbate să își găsească drumul.

Mai presus de toate, Casa Albă nu lasă să treacă o zi fără să evidențieze acordul „istoric” pe care l-a promovat între Israel și Emiratele Arabe Unite, a treia țară arabă doar care recunoaște statul ebraic.

Acest „acord de pace”, care va fi semnat cu mare pompă pe 15 septembrie la Washington, „este o dovadă a diplomației și a viziunii curajoase a președintelui Trump”, a declarat purtătorul său de cuvânt miercuri, care a salutat ”nominalizarea” președintelui la Premiul Nobel pentru Pace – de fapt o simplă propunere, făcută de un ales norvegian, care nu are nicio valoare de preselecție din partea institutului care acordă prestigioasele recunoașteri.

Cu toate acestea, normalizarea relațiilor israeliano-emirate este departe de ambiția inițială a lui Trump, care promisese pacea între israelieni și palestinieni.

Acest lucru se datorează faptului că Donald Trump s-a înstrăinat de Autoritatea Palestiniană prin multiplicarea deciziilor favorabile Israelului, conștient de satisfacerea acestuia.

„Pentru a distrage atenția”

Săptămâna trecută, prin anunțarea unei „normalizări economice” relative dintre Serbia și Kosovo, Trump a produs supriza anunțând că Serbia își va muta ambasada sa din Israel de la Tel-Aviv la Ierusalim. Nu contează dacă, încă din această săptămână, Belgradul și-a pus sub semnul întrebării propriul angajament.

„Acordul Israel-Emiratele Arabe Unite nu va fi suficient pentru a șterge deteriorarea majoră a securității din Orientul Mijlociu în timpul mandatului său”, a declarat pentru AFP Brian Katulis, cercetător la Centrul pentru Progresul American, un grup de reflecție de stânga, referindu-se la conflictele dezlănțuite în Siria, Libia și Yemen.

Pentru el, „Trump a făcut multe promisiuni și a făcut puține în ceea ce privește securitatea națională”.

Astfel, principalele crize identificate la sosirea sa sunt departe de a fi rezolvate: Iranul, în ciuda „presiunii sale maxime” care i-a adus o supărare puternică din partea europenilor, este mai aproape decât înainte de o armă nucleară.

La fel este situația și în Coreea de Nord, în ciuda a trei summituri și a multor scrisori „magnifice” cu liderul Kim Jong Un.

Relațiile cu Rusia nu au cunoscut îmbunătățirea sperată, iar China, rivală strategică numărul unu, nu pare să vrea să dea înapoi în fața ofensivei diplomatice americane.

În ceea ce-l privește pe președintele venezuelean Nicolas Maduro, el este încă la putere, în timp ce Washingtonul a făcut totul pentru a-l înlătura.

Brian Katulis subliniază, de asemenea, că „principala criză de securitate a erei Trump”, care va rămâne „moștenirea sa principală”, este cea legată de gestionarea necorespunzătoare a pandemiei, emblematică și pentru incapacitatea sa de a ajunge la un acord cu aliații Americii.

Președintele-candidat „încearcă probabil să abată atenția de la managementul pandemiei de Covid-19 prin restabilirea imaginii sale diplomatice”, este de acord Sarah Kreps. „Mă îndoiesc că acest lucru va funcționa la alegeri dominate de politica internă, dar poate conta marginal”.