ANALIZĂ Am avut un al doilea referendum: unul anti-Dragnea și anti-PSD

PSD în dificultate; soarta lui Liviu Dragnea pare pecetluită iar cea a guvernării PSD-ALDE este incertă; PNL și USR+ vor intra într-o competiție directă pentru prezidențiale; în plan extern va crește influența franceză în România, se consolidează cea germană și se va dilua cea americană pe măsură ce se acutizează clivajul transatlantic.

Alegerile de ieri au fost doar cu numele pentru Parlamentul European. Problematica internă a dominat practic integral confruntarea electorală. Și prin alte părți de pe continent s-a întîmplă asta în trecut. Problemele interne au prevalat. Nu și în acest an. La aceste alegeri opțiunile privind direcția în care trebuie să evolueze UE, raportul dintre structurile de la Bruxelles și statele naționale, relațiile între actorii principali din Uniune, Germania și Franța, și statele mai mici sau de la periferie, poziționarea față de imigrație și definirea identitară, și, desigur, Brexitul cu toate consecințele sale, au dominat dezbaterea publică. Efectul fiind o creștere a sprijinului pentru formațiunile critice la adresa Bruxelles-lui.

O dovadă este aceea că partidul lui Marine Le Pen a cîștigat alegerile devansînd formațiunea lui Emmanuel Macron, în Germania AfD și-a îmbunătățit sensibil scorul de acum 5 ani iar partidul de guvernămînt din Polonia ca si formațiunea lui Matteo Salvini din Italia sunt plasate pe primul loc. Oricum, se estimează că partidele tradiționale, care au dominat în trecut Parlamentul European, vor obține sub jumătate din numărul total de mandate.

La noi astfel de discuții au lipsit aproape complet. Votul a fost văzut în principal ca un referendum anti-PSD, sau mai degrabă ca un referendum anti-Dragnea. În condițiile date liderul PSD va avea dificultăți majore să se mențină în fruntea partidului. Marian Oprișan a cerut deja public execuția sa dar cu siguranță sunt în curs multe alte aranjamente și repoziționări în culise. Singurul element favorabil de partea sa este acela că în acest moment nu există nici un personaj cît de cît proeminent în conducerea formațiunii, poate doar cu excepția Gabrielei Firea, care să se poată prezenta credibil drept o alternativă la Liviu Dragnea.

Însă, într-o situație de criză, se poate ajunge oricînd chiar și la variante temporare de compromis. Desigur, o condamnare definitivă în procesul aflat pe rol la instanța supremă, pe care s-ar putea în acest context să și-o dorească și destui activiști PSD, ar simplifica lucrurile forțînd deznodămîntul final. Oricum, e limpede că marea majoritate a alegătorilor ignoră cu desăvîrșire atît provocările din interiorul UE cît si pe cele cu care se confruntă UE pe plan global, deși impactul acestora, pe termen mediu și lung, ar putea fi cu mult mai important pentru România decît soarta lui Liviu Dragnea.

Dar dincolo de asta se desprind cîteva concluzii interesante, care trebuie luate în calcul la viitoarele alegeri.

Dezmățul bugetar PSD, ședința de guvern de miercurea trecută a fost ca un fel de pom de Crăciun, nu a contat mai deloc la alegerile de ieri.

S-a văzut din nou că în alegeri, mai ales în cele percepute a avea o miză importantă, chiar si una simbolică, mesajele negative le bat de departe pe cele pozitive. Mesajele de campanie ale PSD, care au scos în principal în evidență realizările partidului, orele petrecute de Liviu Dragnea la finalul campaniei în studiourile „Antenei 3” si „Romania TV”, două posturi prietene, cu audiențe bune, în care a explicat pe larg, cu cifre și grafice, cît de mult bine a făcut partidul său românilor au avut un impact considerabil mai mic decît cele anti-PSD condamnînd hoția și „ciuma roșie”.

Chiar și românii critici față de derapajele DNA, față de excesele unor procurori, care cred că au fost și destule cazuri în care anchetele penale au avut motivații politice sau au fost parte a unei bătălii de putere, nu sunt deloc convinși că PSD urmărește doar îndreptarea problemelor reale din sistemul de justiție ci că mai degrabă vrea să preia controlul asupra acestuia.

Dacă soarta lui Liviu Dragnea pare pecetluită și cea a guvernării este incertă principala întrebare este cine va prelua conducerea partidului: va reveni Victor Ponta, la pachet cu dizidența „Pro Romania” plecată temporar din cauza conflictului cu Dragnea (o perspectivă desigur tentantă pentru activul partidului), sau va fi altcineva?

Scorurile bune, apropiate, obținute și de PNL și de USR+, vor duce la o competiție între cele două tabere pentru poziționarea la alegerile prezidențiale. Pare destul de probabil că USR+ va veni cu un candidat propriu, previzbil Dacian Cioloș, ceea ce va reprezenta o provocare majoră și pentru PNL și pentru Klaus Iohannis

În planul impactului asupra relațiilor externe vom asista la o creștere a influenței franceze în România, prin USR+, în paralel cu cea germană care va continua să se exercite prin Klaus Iohannis și PNL. În consecință este de așteptat o diminuare treptată dar consistentă a influenței americane în România pe măsură ce relațiile Uniunii Europene, în principal ale Parisului și Berlinului, cu Statele Unite se deteriorează și ele.

În mod paradoxal PSD pare să fie în acest moment cel mai pro-american dintre partidele românești majore. Asta ne va pune în viitor probleme serioase și delicate din perspectiva gestionării securității și a partenariatului cu Statele Unite pentru că e foarte puțin probabil ca PNL sau USR+ să iasă din linia trasată la Bruxelles sub influență germană și franceză. Criticile deschise venite de la Washington față de idea unei armate europene ilustrează această provocare importantă pentru România.

Merită de discutat și care sunt tendințele de așteptat, după aceste alegeri, în spațiul politic autohon. Și aceste alegeri au fost descrise public în paradigma tradițională: Stînga – Dreapta. Numai că acastă fotografie este total în dezacord nu doar cu realitatea politică din Europa ci și cu poziționările reale de la noi în plan ideologic. Pentru că în cea mai mare parte clivajul politic actual urmărește în prezent în spațiul politic occidental o linie de demarcație cu două tabere majore:

1. una liberal progresistă, cu dese accente anti-capitaliste, adeptă a unui fundamentalism ecologic sub lozinca „Salvării Planetei”, adeptă a narațiunii Corectitudinii Politice cu tot ce înseamnă aceasta în materie de imigrație, definiția familiei, primatul diversității, #metoo, etatism și reglementări extinse (GDPR e un exemplu);

2. o tabără cu accente naționaliste, uneori extreme, anti-imigrație, care rejectează o guvernare europeană de tip federalist sau oricum una cu o masivă delegare de competențe la Bruxelles, care rejectează și derapajele ecologiste și cele care țin de corectitudinea politică; în această tabără sunt partide de extremă dreaptă dar și altele care sunt etichetate abuziv de extremă dreapta, unele cu simpatii putiniste altele, ca în Polonia, care privesc cu ostilitate regimul de la Kremlin.

PSD este așezat automat la stînga, e botezat „ciuma roșie”, deși cel puțin în plan retoric se pronunță pentru valori tradiționale, conservatoare. PNL nu are nici o poziționare clară în plan ideologic. E greu să găsești ceva ferm de dreapta în pozițiile sale, mai ales în plan social, liberalii au rămas agățați cvasi-exclusiv pe discursul anti-PSD. La fel, USD+ este de asemenea plasat eronat la Dreapta, doar pentru că se opune vehement PSD.

În fond este un vorba de un partid majoritar progresist, un promotor disciplinat al agendei dominante la Bruxelles, cu toate temele principale al acesteia, de la cea privind imigrația și definiția familiei la „bătălia pentru Salvarea Planetei” sau linia anti-americană. Cele două partide au beneficiat de faptul că tema Justiției, a bătăliei împotriva corupției, au fagocitat întregul discurs public, eliminînd total orice altă discuție consistentă pe alte direcții, inclusiv chestiunile legate de provocările majore cu care se confruntă Uniunea Europeană.

Cineva însă va prelua la un moment dat activ această linie de discurs pentru că pe alte paliere din societate există nemulțumiri atît față de o serie întreagă de politici și măsuri luate la Bruxelles cît și față de agenda progresistă. Nu este exclus să vedem că face asta chiar PSD, după eliminarea lui Liviu Dragnea și un re-branding de imagine publică, dacă nu apare nici o altă formațiune care să exploateze spațiul lăsat liber pe această zonă de ceilalți actori principali.