ANALIZĂ: Despre alegerile din Austria Inferioară

Cine ar fi crezut că, în spațiul public românesc, se va vorbi vreodată despre niște alegeri din Austria? Și iată că s-a întâmplat! Comentatorii autohtoni au sărit să „acuze” că atitudinea cancelarului Nehammer cu privire la aderarea României la Schengen are scopuri electorale. Într-o primă fază, românilor li s-a indus ideea că, în 2023, în Austria vor fi alegeri generale. Mai apoi, unii au început să spună că e vorba de alegeri locale. Oricum ar fi, alegerile astea par a avea și o miză românească. Concetățenii cu porniri anti-austriece au de ce să fie satisfăcuți. Partidul cancelarului, ÖVP – Österreichische Volkspartei, stă mai prost în sondaje decât în urmă cu două luni, când a început să ne preocupe¹. E aproape sigur că, deși va ieși pe primul loc, după alegerile de duminică, 29 ianuarie, își va pierde firava majoritate din parlamentul (Landtag) landului Austria Inferioară (Niederösterreich). Pare să fie în ușoară scădere și în celelalte două landuri în care urmează alegeri pe 5 martie și 23 aprilie: Carintia (unde ÖVP este și va rămâne pe locul trei, după SPÖ – Sozialdemokratische Partei Österreichs și FPÖ – Freiheitliche Partei Österreichs) și Salzburg (unde e pe locul întâi, dar fără majoritate).

Dar nu despre astfel de picanterii politice vreau să vorbesc aici, ci despre câteva detalii „tehnice”, despre care știu că nu sunt interesante, dar cred că ar trebui să fie.

În primul rând, cu riscul de a ofensa cititorii, spun că Austria are o organizare federală, ca Statele Unite, ca Germania etc. E adevărat, e vorba de un federalism mai slab decât în cazul acestora din urmă, adică landurile austriece, nouă la număr, au mai puțină „putere” decât statele americane și landurile germane, dar oricum mai multă decât „subiecții” (pseudo)federației ruse. Prin urmare, chiar dacă alegerile din 2023 nu sunt generale, ele nu sunt nici locale în sensul de la noi. Sunt locale strict geografic, pentru că privesc doar anumite zone ale statului federal Austria, dar, pentru aceste zone, sunt legislative. Landtagswahlen e tradus, de regulă, în engleză, ca State Election, deci le putem spune alegeri de stat.

Pentru alegerile generale, adică pentru alegerea camerei inferioare (Nationalrat) a parlamentului, în Austria este în uz un sistem proporțional pe trei niveluri, considerat „complex cu efecte subtile”². Pentru alegerile de stat, adică pentru parlamentele unicamerale ale landurilor (care, la rândul lor, aleg camera superioară – Bundesrat – a parlamentului federal) sunt folosite sisteme asemănătoare (cu ușoare diferențe introduse prin legislația fiecărui land), doar că pe două niveluri, ceea ce le apropie de sistemul pentru alegerile parlamentare din România. Deocamdată, voi vorbi doar despre landul Austria Inferioară, cel mai mare, din toate punctele de vedere, dacă dăm la o parte orașul-land Viena. Are o populație de cca. 1,7 milioane, din care cca. 1,3 milioane cu drept de vot (se votează, ca peste tot în Austria, de la 16 ani).

Pentru alegerea celor 56 de membri ai Landtag-ului, teritoriul de împărțit în 20 de circumscripții electorale (Wahlkreis), corespunzătoare în mare districtelor administrative (Verwaltungsbezirk), având fiecare un număr de locuri (de la 1 la 6) proporțional cu populația de la ultimul recensământ. Din start, se poate intui că, la un număr de atât mare de circumscripții pentru un număr atât de mic de mandate, e greu, dacă nu imposibil, de obținut o reprezentare proporțională (pentru comparație, celelalte landuri cu 56 de mandate, Austria Superioară și Steiermark, au doar 5 și respectiv 4 circumscripții). Să mai precizăm că, din cele 20, 5 au câte un singur mandat, ceea ce le face automat majoritare. Și, totuși, sistemul în ansamblu e proporțional!

Iată de ce³! Pe buletinul de vot (vezi figura 1), sunt înscrise partidele cu denumirile întregi și prescurtate, care pot fi votate prin simpla bifare cu pixul. Mai jos, pentru fiecare partid, sunt tipărite: (1) listele de candidați la nivel de land (Landeliste – alb în figura 1), aceleași în toate circumscripțiile; (2) listele de candidați la nivel de circumscripție (Wahlkreisliste – galben în figura 1), diferite de la o circumscripție la alta. Pentru ambele, e posibil (nu obligatoriu) votul preferențial, adică indicarea unui anumit candidat din fiecare listă, prin bifarea numelui.

Legea e foarte permisivă în privința modului de a vota. Totul e ca opțiunea pentru un anumit partid și/sau candidat să fie clară. De exemplu, simpla bifare a unui nume de pe lista locală este considerată vot pentru respectivul partid atât la nivel local (cu preferință), cât și la nivel de land (fără preferință). Nu se permite însă bifarea de nume de pe liste ale unor partide diferite.

După numărarea voturilor, alocarea mandatelor se face destul de simplu. În prima etapă, la nivelul fiecărei circumscripții, numărul total de voturi valabil exprimate se împarte la numărul de mandate + 0,5, stabilindu-se un coeficient electoral (Wahlzal) (cu rotunjire în sus). Această abatere de la metoda Hare, acoeficientului natural (voturi/mandate, practicată în România, dar și în Austria, în diverse alte alegeri), are rolul de a facilita alocarea mandatelor în prima etapă, mai ales în cazul circumscripțiilor mici. Totuși, adăugirea prudentă (se putea folosi metoda Droop, adică număr de mandate + 1) arată și o dorință de a nu aloca prea mult, păstrându-se mandate pentru etapa superioară. Fiecare partid primește numărul de mandate rezultat din împărțirea totalului său de voturi din circumscripția respectivă la coeficientul electoral (cu rotunjire în jos). De exemplu, în 2018, în capitala St. Pölten, circumscripție cu 6 mandate, au fost 97.514 voturi; deci coeficientul a fost 97.514/6,5 = 15.003. ÖVP a avut 44.660 de voturi, care, împărțite la 15.003, i-au adus direct 2 mandate⁴.

Să observăm că, în circumscripțiile cu un singur mandat, prin împărțirea voturilor valabil exprimate la 1,5, rezultă o condiție de 2/3 din voturi pentru ca vreunul dintre partide să obțină mandatul, ceea ce practic îi condamnă pe cetățenii din acele zone să nu își aleagă direct reprezentantul.

Ordonarea candidaților individuali în funcție de preferințe, deși spectaculoasă aritmetic (și necesitând mult spațiu pentru a fi explicată), se pare că are un rol destul de redus, determinantă rămânând, în general, ordinea prestabilită de partide⁵.

În etapa a doua (vezi tabelul 1), la nivelul întregului land, pentru toate voturile fiecărui partid care a depășit pragul de 4% se aplică metoda d’Hondt (împărțirea succesivă la 1, 2, 3… 56 – cu excepția cazurilor, rare, în care trebuie deduse mandate obținute direct în circumscripții de partide care nu au întrunit pragul la nivel de land). Se stabilește astfel câte mandate se cuvin fiecărui partid pentru întreaga Austrie Inferioară. Din acestea, se scad cele deja câștigate în circumscripții, iar diferența se acordă de pe lista de land. De exemplu, în 2018, ÖVP i-au revenit la calculul general 29 de mandate. Dar obținuse deja 19 în circumscripții, deci a mai primit doar 10 de pe lista de land.Citeste intregul artiol si comenteaza pe Contributors.ro