ANALIZĂ Invalidarea mandatului de primar al lui Andrei Năstase, inamicul no. 1 al lui Plahotniuc, ar putea arunca în aer regimul oligarhic de la Chișinău
În ultimele săptămâni s-a consumat un episod care nu are precedent nicăieri în spațiul ex-sovietic. Alegerile pentru fotoliul de primar al Chișinăului, încheiate cu turul al doilea, la 3 iunie, au fost practic anulate, fără ca nimeni să fi cerut acest lucru. Asta după ce toți observatorii, interni și internaționali, activiștii civici, ceilalți competitori înscriși în cursa electorală, partidele politice, au fost de acord că scrutinul s-a desfășurat în bune condiții, învingătorul a fost felicitat, iar tribunalul mai avea de făcut o simplă formalitate, validarea rezultatului – în condițiile în care nimeni nu ar fi cerut anularea lui.
Nici măcar în Belarus, Kazahstan sau Federația Rusă nu s-a întâmplat ca instanțele de judecată să anuleze alegerile pentru că puterii nu i-a convenit rezultatul lor. Au fost cazuri în Georgia (2003) sau Ucraina (2004) când alegerile au fost fraudate, lucru confirmat de numeroși observatori internaționali, de organizații ale societății civile, ceea ce a condus la repetarea lor și la victoria reprezentanților opoziției. În Belarus sau Rusia sunt eliminați abuziv din cursa electorală anumiți candidați care nu convin puterii, însă niciodată până acum n-au fost anulate alegeri pentru că rezultatul lor nu convine. Și mai ales alegeri locale.
Misterele justiției moldovenești
La sfârșitul lunii mai 2017, primarul liberal al Chișinăului, Dorin Chirtoacă, a fost reținut fiind acuzat de corupție și trafic de influență, într-un dosar al parcărilor cu plată din capitală. În fruntea primăriei a fost numită (ilegal, spuneau unii) o apropiată a oligarhului Vladimir Plahotniuc, Silvia Radu. Ea a ocupat ca interimar fotoliul de primar aproape un an. În februarie 2018, domnul Chirtoacă și-a dat formal demisia, ceea ce a declanșat procedura alegerilor locale anticipate. Partidul Democrat din Moldova, partid de guvernământ, condus de dl Plahotniuc, nu s-a prezentat în alegeri, în care n-avea oricum nici o șansă pentru că stă foarte prost în sondaje iar liderul său are o cotă de popularitate negativă de peste 90%. A preferat s-o sprijine, neoficial, pe “independenta și tehnocrata” Silvia Radu, căreia media controlată de Plahtoniuc, circa 80% din întreaga presă moldovenească, i-a făcut o campanie electorală agresivă. Cel mai calomniat candidat de media oligarhului, dar și de cea controlată de socialiștii președintelui Igor Dodon, a fost Andrei Năstase, liderul Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, formațiune politică apărută după demonstrațiile de stradă ce au urmat furtului miliardului de dolari. Dl Năstase a fost sprijinit în campania electorală și de Partidul Acțiune și Solidaritate, condus de Maia Sandu. Și, în ciuda unei campanii electorale purtate fără resurse, pline de stângăcii, printr-o admirabilă mobilizare a celor două echipe PAS și PPDA, spre surprinderea observatorilor și în ciuda tuturor sondajelor de opinie, dl. Năstase a trecut în turul al doilea, în vreme ce Silvia Radu, candida oligarhului, s-a clasat cu mult în spatele său.
Intrarea lui Andrei Năstase în finală a fost o surpriză, nu doar pentru o mare parte a opiniei publice și a observatorilor străini, dar chiar și pentru el însuși. Turul al doilea, desfășurat la 3 iunie, a fost câștigat cu 52,57 %, Andrei Năstase devenind astfel primarul ales al Chișinăului.
Dl Năstase și-a construit întreaga campanie electorală pe un mesaj anti-oligarhic și pro-european. Ținta criticilor sale a fost oligarhul Vlad Plahotniuc. Acesta, a două zi, a ieșit public ca să recunoască victoria liderului opoziției: “Primăria capitalei revine acum unor forțe politice de opoziție, iar acest lucru este de bun augur pentru echilibrul de putere dintr-un stat, dar și pentru faptul că opoziția de dreapta are acum posibilitatea să-și asume o importantă responsabilitate și să muncească pentru oameni”. În ceea ce privește desfășurarea alegerilor, dl Plahotniuc remarcă “modul democratic” în care au avut ele loc [1]. La rândul său, candidatul socialiștilor, Ion Ceban, înfrânt în finală, recunoaște și el victoria lui Andrei Năstase. Și șeful său administrativ (Ceban este purtător de cuvânt la Președinție) și pe linie de partid, Igor Dodon, acceptă rezultatul scrutinului.
Cu toate acestea, trei săptămâni mai târziu, la 25 iunie, Curtea Supremă de Justiție decidea invalidarea alegerilor pentru funcția de primar al Chișinăului.
Cum s-a ajuns aici?
La două zile după alegeri, la 5 iunie, candidatul socialiștilor Ion Ceban a depus două contestații la tribunalul Sectorului Centru. Conform comentatorului politic Igor Boțan, citat de “Ziarul de gardă”, contestațiile ar fi irelevante pentru că nu au fost depuse în termenul legal, invocând sintezele anuale ale Curții Supreme de Justiție, care ar stipula acest lucru [2]. Cu toate acestea, tribunalul a continuat să le examineze. În prima se vorbea despre participarea în campania electorală a dlui Năstase a cetățenilor unui alt stat. E vorba de lideri ai PNL din Romania și lideri europeni, ai Partidului Popular European, care au venit la Chișinău să susțină candidatura acestuia. A doua contestație acuza postarea pe rețelele sociale în ziua alegerilor a unor mesaje prin care cetățenii erau invitați să iasă la vot. Reprezentantul în instanță al candidatului socialiștilor, Nicolae Fomov, a afirmat că “aceste postări au fost vizualizate de 82.000 ori, de 71.000 ori, de 30.000 ori și încă de multe ori, respectiv, acestea au putut avea impact asupra rezultatelor alegerilor”.
Mesajele video invocate de socialiști sunt cele obișnuite din ziua alegerilor. Iată unul dintre ele: “Ieșiți cât mai multă lume la vot. În cabina de vot sunteți doar voi în fața propriei conștiințe și vă vede doar Dumnezeu. Votați așa cum considerați, dar ieșiți la vot”. Mesajele lui Andrei Năstase nu diferă de fel de cele postate de alți candidați cu ocazia altor alegeri. O publicație de la Chișinău a colectat textele publicate în ziua votului de alți candidați în ultimii patru ani și în linii mari, sunt aceleași îndemnuri, până la virgulă[3].
Mai mult, candidatul socialiștilor, dl Ceban, a chemat și el oamenii la vot pe rețelele sociale. Poate și din acest motiv, nici candidatul perdant și nici reprezentantul său, dl Fomov, n-au cerut invalidarea rezultatului alegerilor. În primele zile, ziariștii și comentatorii n-au urmărit această speță, nici măcar nu știau de ea. Doar plângerea referitoare la participarea unor străini în campania electorală a atras atenția presei, însă, previzibil, dosarul s-a închis repede. Plângerea a fost respinsă.
Cea de a doua contestație, adică chemarea la vot în ziua alegerilor prin postări pe facebook, a avut o istorie cel puțin ciudată. Inițial, judecătoria Sector Centru a respins-o ca neîntemeiată, oricum fiind depusă prea târziu, pentru a mai fi luată în considerație. Și, oricum, nimeni, niciodată până atunci nu consideraseră chemările de ieșire la vot drept agitație electorală interzisă.
La Curtea de Apel, însă, încep surprizele. La 12 iunie, Curtea decide: tentativa de mobilizare a alegătorilor la vot în ziua alegerilor reprezintă agitație electorală. Deci, legea ar fi fost încălcată. Dar și această decizie a trecut neobservată de public. Nici instanța n-a spus în ce fel o chemare la vot, postată pe rețelele sociale, poate influența rezultatul alegerilor. Și nici n-a lăsat să se întrevadă consecințele acestei decizii.
Evoluția ciudată a acestei contestații s-a intersectat cu procedurile tehnice de validare a rezultatului scrutinului pentru primăria Chișinăului. Ședința de judecată a fost amânată din 15 iunie, pentru luni, 18 iunie, invocându-se faptul că s-au formulat două contestații privind nereguli înregistrate în turul doi, ambele depuse de socialiști. La 18 iunie, validarea a fost din nou amânată, după ce instanța a admis cererea Consiliului Electoral de Circumscripție Chișinău de recuzare a judecătorului.
A doua zi, marți, 19 iunie, judecătoria Sector Centru a decis nevalidarea rezultatului alegerilor din 3 iunie. Judecătoarea Rodica Berdilo a invocat hotărârea Curții de Apel de la 12 iunie și, după trei ore de deliberare cu ușile închise, a decis că invitarea la vot a cetățenilor în ziua alegerilor este o încălcare a legii și a tras concluzia că ambii candidați, domnii Năstase și Ceban, se fac vinovați de difuzarea unor astfel de mesaje. Reprezentantul socialiștilor în instanță a reluat și acum pledoaria potrivit căreia încălcarea legii e dată de participarea în campania electorală a unor cetățeni străini și nu de mesajele de mobilizare. Însă, deja trei instanțe au respins plângerea socialiștilor pe tema străinilor care l-ar fi susținut în campanie pe dl Năstase. A rămas cea de a doua plângere, privind mesajele pe rețelele sociale, de mobilizare la vot. Doamna Berdilo a hotărât că postările pe facebook adresate “unui număr de persoane incontestabil mai mare decât diferența de voturi dintre candidați, atestă faptul că alegerile, la finalul lor, au fost alterate prin comportamentul candidaților electorali”. Prin aceasta Judecătoria Sector Centru a anulat de fapt alegerile, în ciuda faptului că nici Consiliul Electoral de Circumscripție Chișinău și nici vreunul dintre candidați nu a cerut respingerea validării scrutinului.
O mare parte a comentatorilor independenți a afirmat că Rodica Berdilo execută un ordin politic. Alți câțiva observatori s-au întrebat, îndreptățit, dacă doamna judecătoare înțelege principiile de funcționare ale rețelelor sociale. Este imposibil de stabilit în ce măsură cele 250.000 de vizualizări ale celor trei clipuri video înregistrate și postate de dl Năstase datează din ziua votului sau sunt ulterioare, dacă aparțin unor votanți pro-europeni, majori, aflați pe teritoriul Republicii Moldova și care au domiciul stabil în Chișinău, astfel încât să fi votat în alegeri [4].
Câteva zile mai târziu, cu ocazia unei postări pe pagina proprie de facebook, doamna Berdilo menționează un articol dintr-un Cod Electoral, iar în hotârârea redactată era invocat alt articol, din alt Cod, ceea ce ar putea indica faptul că altcineva a redactat sentința. Pentru că este puțin probabil că postarea de pe pagina personală de facebook să fi fost scrisă de altă persoană [5].
La 21 iunie, magistrații Curții de Apel, în dosarul alegerilor locale, au decis să mențină hotărârea emisă de Judecătoria Sector Centru, prin care nu se validează rezultatul turului doi al alegerilor de la 3 iunie.
Cum mai era doar o ultimă cale de atac, Curtea Supremă de Justiție, opoziția pro-europeană a organizat duminică, 24 iunie, o manifestație în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, ocazie cu care l-a acuzat pe oligarhul Plahotniuc că a comandat justiției moldovenești pe care o controlează împiedicarea cu orice preț ca Andrei Năstase să ocupe funcția de primar, în ciuda câștigării alegerilor.
“Plahotniuc vrea să ne arate că noi nu contăm, că el poate face orice, inclusiv poate comite crime împotriva Republicii Moldova. Noi vrem să-i spunem ajunge, ne-am săturat. A furat totul în acești ani. A furat justiția, și a dat legi la comandă. Au îndrăznit să fure cel mai important drept al nostru, dreptul la vot. Știam că sunt niște hoți, niște parveniți, dar Plahotniuc a arătat în aceste zile că nu este doar un hoț, ci că devine un dictator. Dacă nu-i oprim acum, în țara nostră se va stabili dictatura” (Maia Sandu)
Nu doar Vlad Plahotniuc a fost ținta celor mai violente critici ci și judecătoarea Rodica Berdilo. Ea a cerut Consiliului Superior al Magistraturii, o instituție puțin activă de altfel și care nu se bucură de mare simpatie și încredere în opinia publică, să sară în apărarea ei. Ceea ce acesta a și făcut, acuzând campanii politice de defăimare care afectează “credibilitatea în procesul înfăptuirii justiției, precum și independența și imparțialitatea judecătorului” [6].
Luni, 25 iunie, Curtea Supremă de Justiție a decis definitiv soarta alegerilor, respingând contestația lui Andrei Năstase, ceea ce echivala cu decizia de invalidare a rezultatului. De fapt, judecătorii Curții nu și-au asumat nimic, au spus doar că ei nu se pot pronunța, și astfel rămâne în vigoare decizia instanței inferioare [7].
Reacțiile interne la anularea alegerilor au fost previzibile. Președintele Dodon a spus că decizia instanței crează un precedent periculos în contextul viitoarelor alegeri parlamentare. Vinovați pentru criza politică generată de nevalidarea mandatului de primar ar fi “euro-unioniștii”, dar socialiștii vor câștiga alegerile din toamnă și vor repune lucrurile pe un făgaș firesc. Igor Dodon a dezvăluit chiar și variantele de lucru ale socialiștilor. Astfel, președintele speră că aceștia să acumuleze majoritatea și să poate face singuri guvernul. Potrivit celui de-al doilea scenariu, în viitorul parlament nu se poate crea o majoritate, din cauza refuzului liderilor PAS și PPDA de a colabora cu dl Plahotniuc, ceea ce va conduce la organizarea de alegeri parlamentare anticipate ce se vor desfășura odată cu alegerile locale, în vara anului 2019. Președintele Dodon este convins că acele alegeri parlamentare anticipate vor fi câștigate de Partidul Socialiștilor, asigurându-l pe Ion Ceban că atunci va putea și el învinge în cursa pentru primăria Chișinăului, în alegerile locale la termen [8].
Controversatul oligarh Vlad Plahotniuc a ales să reacționeze într-un interviu oferit publicației unioniste “Timpul”, finanțată parțial de guvernul de la București [9]. Majoritatea comentatorilor de la Chișinău este convinsă că interviul a fost scris integral în capitala României, în cercuri apropiate ALDE și ministrului de Externe T. Meleșcanu. De altfel, România este cunoscută în toate cancelariile lumii pentru că-l susține necondiționat pe liderul PDM, Vlad Plahtoniuc. În “interviul” din “Timpul”, dl Plahotniuc spune că decizia de invalidare a alegerilor din Chișinău devine un precedent periculos, inclusiv pentru partidul său. Dacă ar fi fost un interviu autentic, ar fi meritat o analiză profundă, pentru că sunt multe afirmații cel puțin inexacte sau care stârnesc nedumerire. Reținem doar insistența cu care este împins un narativ cu care, dacă ar fi citit interviul înainte ca să apară în “Timpul”, dl Plahotniuc n-ar fi fost de acord, anume că el nu controlează nimic în Moldova, acolo unde Justiția e independentă, iar ceea ce face Occidentul cerând Chișinăului să rezolve problema validării scrutinului este total inacceptabil. Lucrurile stau exact invers, Vlad Plahotniuc, în articole plătite cu bani grei, publicate în presa internațională, dar și în discuții cu emisarii străini subliniază de câte ori are ocazia faptul că el controlează Republica Moldova, deci el este singurul interlocutor valabil al Occidentului.
La fel de previzibile au fost și reacțiile externe. Într-o declarație a ambasadei SUA la Chișinău – întărită mai apoi de un comunicat al Departamentului de Stat – se insistă asupra faptului că invalidarea alegerilor este o amenințare la adresa democrației[10]. Mai elaborată și mai dură a fost declarația Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Federica Mogherini, și a comisarului european pentru Politica de Vecinătate și Extindere, Johannes Hahn[11].
Observând reacțiile presei moldovenești, controlate în bună măsură de domnii Plahotniuc și Dodon, și felul în care aceasta îi răstălmăcește declarațiile făcute unui ziarist de la Europa Liberă, în aceași zi, comisarul Hahn a revenit cu o postare și mai explicită pe rețelele sociale[12]:
“Rolul sistemului judiciar nu este acela de a modifica alegerea electorală a oamenilor. Niciunul dintre participanții la procesul electoral nu a solicitat anularea alegerilor.
Este fără precedent faptul că practici obișnuite, normale pentru alte procese electorale anterioare în Republica Moldova, au fost considerate încălcări ale regulilor electorale, ceea ce a dus la invalidarea alegerilor. Măsurile prevăzute de lege pentru asemenea situații nu au fost aplicate.”
Tensionarea relațiilor dintre Chișinău, pe de o parte, Bruxelles și Washington, pe de alta, riscă să lase Republica Moldova fără tranșele din împrumuturile obținute, de care are atât de multă trebuință. Diplomația moldovenească are nevoie de mai multe luni pentru a face uitate aceste neînțelegeri, numai că dl Plahotniuc, cel care controlează coaliția aflată la guvernare nu are prea mult timp la dispoziție. Alegerile parlamentare bat la ușă, iar situația economico-financiară a Moldovei rămâne, în continuare, precară. Sigur, ca întotdeauna în astfel de situații de criză, rămâne Bucureștiul, mereu disponibil să trimită bani nu atât Republicii Moldova, ci anume dlui Plahotniuc, cel care o controlează și al cărui regim oligarhic establishmentul din România consideră că trebuie consolidat.
Catch-22
Decizia instanțelor din Republica Moldova a aruncat țara într-un blocaj total. Vlad Plahotniuc, mai exact publicația unionistă “Timpul” finanțată de guvernul României, propune narativul potrivit căruia justiția moldovenească este independentă, iar oligarhul nu poate face nimic, doar ia notă și promite să promoveze schimbări în legislație, pe care le va vota majoritatea pe care o controlează în Parlament. Problema este că, în afară de cel care a scris interviul (cert este că nu dl Plahotniuc) nimeni nu crede în această poveste. Nici măcar Vlad Plahotniuc însuși. Cu siguranță, nimeni la Bruxelles sau la Washington.
Era și greu de imaginat că acest narativ ar fi putut să prindă. Plata pentru ca PDM să se alăture Alianțelor pentru Integrare Europeană, încă din 2009, a fost controlul asupra Procuraturii Generale, apoi a întregului sistem de justiție din Republica Moldova. Puterea dlui Plahotniuc care a crescut treptat din 2010, pentru a deveni copleșitoare după incidentul de la Pădurea Domnească și impunerea guvernului Iurie Leancă, tocmai pe controlul asupra justiției s-a și bazat. Prin intermediul procurorilor și judecătorilor, dl Plahotniuc și-a marginalizat și chiar trimis la închisoare principalii parteneri politici, în primul rând pe Vlad Filat, fost prim ministru și liderul celui mai important partid pro-european, Partidul Liberal Democrat din Moldova. Că dl Plahotniuc controlează integral justiția din Republica Moldova este o informație banală, pe care orice analist de pe lângă o cancelarie sau minister de Externe o cunoaște. Este public de mulți ani protocolul între partidele AIE prin care PDM ia sub control politic Procuratura Generală și Centrul Național Anticorupție. A fost prezentat într-o emisiune de televiziune de către Mihai Ghimpu, liderul PL, partid cu o retorică unioniostă, partid legat prin multe fire de București. Deci, cu atât mai stranie este insistența cu care se pedalează pe “independența” justiției în Moldova.
Această încurcătură de narative ar putea fi explicată și prin faptul că în România sunt cel puțin două echipe conectate nu doar la serviciile secrete de pe Dâmbovița ci și la partidele politice din Moldova, ceea ce le oferă acces la resurse, în primul rând la bani. Numai că una dintre echipele de la București, odată cu scoaterea PL de la guvernare și îndepărtarea lui Dorin Chirtoacă de la Primăria Chișinăului a pierdut dividendele de care se bucuraseră până atunci. Ceea ce a creat o nervozitate care transpiră în toate articolele membrilor acesteia. Cealaltă echipă, conectată direct la PDM, mult mai puternică în prezent, care vrea exclusivate pe accesul la resursele din Moldova, e transpartinică, PSD-ALDE și inter-instituțională, de la Administrația Prezidențială, serviciile secrete și până la MAE și Primăria Bucureștiului. Parte a acestor structuri definesc interesul național al României, care spre stupoarea unor cancelarii străine a devenit susținerea cu orice preț a regimului politic al domnului Plahotniuc.
Nu întâmplător, publicații sponsorizate de guvernul României promovează acum narativul “justiției independente” din Moldova, pe care însă nu-l cumpără nimeni în Vest. Și nu din cauza faptului că dl Plahotniuc este un fost lider al lumii criminale în Moldova post-sovietică – iar un occidental nu vrea să-și îngroape cariera politică afișându-se alături de acesta. Prea puțini au auzit de Moldova, nu asta contează. Problema e că dl Plahotniuc se prezintă public la toate întâlnirile drept omul care controlează Moldova, care o apară de tancurile rusești. De altfel, pericolul rusesc este folosit intens pentru a legitima uzurparea puterii de către Vlad Plahotniuc. Iar acum, acesta vine și spune Occidentului că el nu controlează nimic, după ce a dat asigurări că o face.
Însă, atât rapoartele Departamentului de Stat cât și cele ale Comisiei Europene surprind constant ingerințele puterii în funcționarea justiției moldovenești, care este mereu criticată. Chiar și un fost ministru de Justiție și fost președinte al Curții Constituționale recunoștea acum câteva luni că reforma justiției a eșuat. Încă nu s-a așternut uitarea asupra unor dosare sensibile cum sunt atacurile raider făcute prin intermediul tribunalelor, spălarea a peste 20 de miliarde dolari SUA pentru mafia rusească după Olimpiada de la Soci, tot prin intermediul justiției, scoterea din cursa electorală a unor partide, în ultimul moment, tot prin intermediul justiției, blocarea anchetării de către procuratură a furtului miliardului din trei bănci moldovenești și încă multe alte dosare. Pe lângă acestea, sunt nenumărate mărturii din sistemul de justiție al Republicii Moldova care certifică faptul că procurorii și judecătorii sunt controlați politic, sunt corupți [13], că sunt terorizați, și toată lumea arată cu degetul spre dl Plahotniuc.
Astfel că, ar fi ridicol ca cineva să-și închipuie că decizia de anulare a alegerilor din Chișinău a fost luată de niște judecători independenți care au interpretat creativ, sigur, total întâmplător, niște paragrafe, care în alte multe contexte, au fost interpretate exact invers de către colegii lor. Totuși, ridicolul n-a omorât încă pe nimeni. Deci, vor fi destui cei care se vor preface că iau în serios această poveste.
Cu toate acestea, noul narativ promovat într-un interviu dintr-o publicație sponsorizată de guvernul României are puține șanse să treacă.
Asta știau și cei care l-au lansat. Atunci, de ce au făcut-o?
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro