Analiză Starea României în UE din punct de vedere economic, social și al educației / Punctele tari, punctele slabe

Conturarea reperelor unui model economic românesc la orizontul anului 2040, trebuie să pornească de la o analiză diagnostic a modelului economic actual, care să permită reliefarea atuurilor, dar și a vulnerabilităților acestuia, elemente absolut necesare pentru o abordare strategică a problematicii dezvoltării durabile a României. Demersul realizat se bazează pe identificarea a 120 de indicatori cantitativi și calitativi, simpli, medii și compoziți, în valori nominale și reale, care se constituie în tot atâția senzori privind componentele esențiale ale modelului economic și social românesc, reuniți într-un Tablou de bord.

Indicatorii identificați pot fi completați sau înlocuiți cu alții mai relevanți din variate perspective, dar importantă este ideea transmisă prin elaborarea acestei prime variante a unui Tablou de bord, răspunzând nevoii unei monitorizări permanente și intercorelate a evoluțiilor economice și sociale, a progreselor realizate de România comparativ cu celelalte state membre și față de media UE.

Pornind de la analizele și informațiile de context, cu ajutorul acestor indicatori au fost identificate punctele forte/avantajele și punctele slabe ale României din punct de vedere economic, social și al educației, rezultatele concretizate în analize privind rangul României în ierarhia statelor membre UE27, fiind sintetizate în final, într-un Infografic, ce redă sugestiv elemente pentru fundamentarea răspunsului la întrebarea: Unde se află România?

Puncte tari: Ce avantaje are România?

1. Locația, poziția geostrategică – poartă de intrare în Uniunea Europeană, acces la Marea Neagră (port Constanța) și poziționarea pe malul stâng al Dunării (al doilea fluviu ca lungime din Europa, 2.860 km), pe o lungime de 1.050 km.

2. Apartenența la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – NATO, din anul 2004 și la Uniunea Europeană (începând cu 1 ianuarie 2007) și implicit, membră a pieței unice europene.

3. România ocupă poziții importante în ecuația Uniunii Europene 27 din punct de vedere al resurselor de teren și resurselor umane: locul 8 în ierarhia statelor membre din punct de vedere al suprafeței totale (238.391 kmp) și locul 6 din punct de vedere al populației (1 ianuarie 2019 – 19.4 milioane locuitori) .

4. Disponibilitatea unor importante resurse naturale, materiale și energetice. Conform celor mai recente date disponibile privind avuția națională , din punct de vedere al acestui indicator România se situa pe locul 16 din cele 26 state membre ale UE pentru care sunt furnizate date, pe locul 6 din punct de vedere al capitalului natural și pe locurile 15 și respectiv 18 din punct de vedere al capitalului produs, capitalului uman și activelor străine nete. Din punct de vedere al capitalului natural mediu pe locuitor România ocupa locul 6 în ierarhia statelor membre UE. În ultimii ani, economia românească a înregistrat printre cele mai ridicate rate de creștere a PIB din UE: 4,8% în anul 2016, locul 3 în ierarhia statelor membre UE (comparativ cu 2,1% media UE 27); 7,1% în anul 2017, locul 2 în ierarhia statelor membre UE (comparativ cu 2,7% media UE 27) și 4,4% în anul 2018, locul 7 în ierarhia statelor membre UE (comparativ cu 2,1% media UE 27).

5. S-a înregistrat un progres semnificativ al convergenței cu celelalte state membre , de la momentul aderării la UE, decalajul față de PIB pe locuitor la nivelul UE 27 reducându-se cu 21,6 puncte procentuale. Dacă în anul 2007, PIB mediu pe locuitor (exprimat la PCS-puterea de cumpărare standard) din România reprezenta 44,0% din media UE 27, în anul 2018 acesta reprezenta 65,6%.

6. În anul 2018, România a elaborat un „Raport de fundamentare a aderării României la zona euro” și un „Plan de acțiuni pentru aderarea României la zona euro”, care constituie repere esențiale pentru strategiile și politicile economice viitoare.

7. Apartenența la Mecanismul European de Stabilizare Financiară și la Compactul Fiscal European.

8. Stabilitatea sistemului financiar-bancar, existența unor rezerve valutare importante și stabilitatea relativă a cursului de schimb valutar.

9. După trei ani de monitorizare, în septembrie 2019, furnizorul global de indici FTSE Russell a promovat România (Bursa de Valori București), de la statutul de piață de frontieră la cel de piață emergentă.

10. Conform datelor furnizate de Banca Națională a României , la finele anului 2018, stocul de investiții străine directe era de 81,124 mld. euro (41,1% dintre acestea fiind localizate în industrie). În multe cazuri, acestea au adus noi generații de tehnologii, au contribuit la dezvoltarea unor ramuri de vârf și la creșterea exporturilor. România are o tradiție industrială importantă, beneficiind de forță de muncă calificată și cu un cost atractiv pentru investitorii străini. Aceasta a contribuit la dezvoltarea unor sectoare industriale dinamice, în particular în domeniul producției de autovehicule, dar și a unor activități din sfera serviciilor IT și de transport.

11. Oportunitatea atragerii de surse suplimentare de finanțare din fonduri nerambursabile și ameliorarea, în ultimii ani, a capacității de absorbție a acestora. Conform datelor furnizare de Ministerul Finanțelor Publice în decembrie 2019, în perioada 1 ianuarie 2007-30 noiembrie 2019, România a primit 54,43 mld. euro de la UE și a contribuit la bugetul UE cu 18,91 mld. euro (sold pozitiv pentru România de 35,52 mld. euro). În decembrie 2019, rata de absorbție a fondurilor europene în România era de aproximativ 34%, față de media UE de 37%.

12. România dispune de un potențial agricol important: locul 5 din punct de vedere al suprafeței agricole utilizate în rândul statelor membre ale UE 27 (respectiv 13,413 mil. ha) , 33,3% din exploatațiile agricole din Uniunea Europeană, terenuri fertile, oportunități pentru agricultură organică, produse tradiționale, inclusiv produse montane.

13. România are un potențial semnificativ în domeniul energiilor regenerabile. Aproximativ 40% din mix-ul de energie electrică este compus din energie din surse regenerabile, respectiv 58% energie fără emisii de gaze cu efect de seră (GES) și 72% cu emisii relativ scăzute de CO2. Gradul de dependență de importul de energie primară al României este de numai 18–20% (comparativ cu 53% pe ansamblul UE), iar creșterea economică s-a decuplat parțial de creșterea consumului de energie, consemnându-se o scădere a intensității energetice a economiei, cuantificată prin energia primară utilizată pe unitatea de produs intern brut.

14. România dispune de resurse umane importante. Conform datelor Eurostat, se situează pe locul 7 în rândul statelor membre ale UE 27 din punct de vedere al populației active (8,8 mil. persoane, 2019) și ocupate (8,4 mil., 2019). În ultimii ani, rata șomajului se situează la un nivel scăzut: 3,9% în anul 2019 (locul 4 în rândul statelor membre UE27). Productivitatea fizică a muncii este competitivă la nivel internațional, în cazul anumitor domenii și specializări. Calificarea înaltă a resurselor umane se bucură de recunoaștere internațională în numeroase domenii: sănătate, IT, etc. Românii care au lucrat în străinătate și se întorc în țară contribuie la dezvoltarea de noi competențe, specializări. Creșterea veniturilor și facilitățile fiscale acordate în ultimii ani pentru anumite categorii de personal, cumulate cu alte măsuri necesar a fi întreprinse, pot conduce la reducerea amplorii emigrației și la creșterea repatrierilor.

15. Procesele de elaborare a Strategiilor de cercetare-dezvoltare-inovare și de luare a deciziilor au devenit mai prezente. Se constată progrese importante din punct de vedere al rezultatelor și a vizibilității internaționale a rezultatelor cercetării științifice fundamentale și avansate (publicații ISI, BDI, etc.)

Punctele slabe: cele 24 de vulnerabilități

1. Deși a înregistrat ritmuri ridicate de creștere, nivelul de 11.530 euro al PIB pe locuitor din România din anul 2019, o situează pe penultimul loc în ierarhia statelor membre ale UE 27.

2.Fragilitatea modelului de creștere economică din ultimii ani, bazat pe consum, reflectată inclusiv de reacția indicatorilor macroeconomici la măsurile promovate, în anii 2018 și 2019, în sfera creșterii veniturilor populației (creșterea salariilor din sectorul public și a pensiilor).

3. Mecanismele de redistribuire actuale nu asigură transpunerea creșterii economice în bunăstare pentru toate categoriile de locuitori. Cu ocazia lansării de către Comisia Europeană a Raportului de țară 2016 pentru România, Stefan Olsson, directorul Direcției Generale pentru Ocuparea Forței de Muncă a Comisiei Europene afirma: „România are una dintre cele mai mari creșteri economice, dar pe de altă parte există și o altă fațetă. Vedem că această creștere nu este distribuită către toată lumea”. În același context, șeful Reprezentanței CE în România, Angela Filote afirma: ”România este în topul sărăciei în Uniunea Europeană. Asta mie îmi spune că modelul de creștere actual nu lucrează în interesul cetățeanului, pentru că deși țara crește, cetățeanul rămâne tot mai sărac. Ori acesta nu este un model pe care noi să îl încurajăm”.

4. Instabilitate politică, lipsa de predictibilitate a cadrului macroeconomic și fiscal-bugetar, legislativ, instituțional și administrativ. Deteriorarea guvernanței economice și a serviciilor publice fundamentale.

5. În iunie 2019, România era singura țară din UE care nu îndeplinea nici unul din cele 4 criterii Maastricht (convergență nominală), care condiționează aderarea la Zona euro .

6. Deși în anul 2019, România a consemnat cel mai ridicat indice al competitivității, respectiv 63,36 puncte (din 100), cu 17,78 puncte mai mare decât în anul 2007, aceasta se situează încă pe o poziție slabă, respectiv pe locul 51 în clasamentul celor 140 țări analizate de WEF.

7. Tendință de creștere a gradului de îndatorare, majorarea dependenței de finanțarea externă. În anul 2018, datoria externă brută (total TS și TML) a ajuns să reprezinte circa 48% din PIB, în primele 11 luni din anul 2019 continuând tendința de creștere.

8. Deficitele de cont curent și comercial în creștere. În anul 2019, deficitul balanței comerciale a României a fost de 17,6 mld. euro, din care peste 11,0 mld. euro cu statele membre UE27. Grad ridicat de concentrare geografică a exporturilor și exporturilor, cu risc de vulnerabilitate: trei state membre UE concentrează 50-60% din totalul fluxurilor comerciale, reflectând un grad ridicat de expunere și o sensibilitate ridicată a exporturilor României la fluctuațiile ce pot apărea pe aceste piețe.

9. Ponderea scăzută a capitalului autohton în sistemul bancar, dominat de instituțiile de credit cu capital majoritar străin, în proporție de 83% în anul 2018. Diferențialul dobânzii credite/depozite mult superior comparativ cu alte state membre. Expunere mare a băncilor la sectorul public (titluri de stat), precum și la activele imobiliare.

Structura economiei naționale: ponderea încă ridicată a agriculturii în PIB (4,8% în anul 2018, comparativ cu 1,8% media UE 27); ponderea scăzută a serviciilor comparativ cu celelalte state membre (63,9% în anul 2018, comparativ cu 72,7% media UE27) și ponderea ridicată a industriei și construcțiilor (31,3%, comparativ cu 25,5% media UE 27). În cadrul serviciilor, cele pentru companii dețin încă o pondere scăzută.

10. Structura companiilor, caracterizată prin pondere foarte mare a întreprinderilor mici și mijlocii și ponderea foarte scăzută a întreprinderilor de talie intermediară. În anul 2018, din totalul de 525.660 întreprinderi active, 89,5% aveau sub 9 salariați, 8,7% aveau 10-49 salariați, 1,5% aveau 50-249 salariați și 0,3% peste 250 salariați. În contextul multiplicării numărului de companii asistăm și la un proces de concentrare a întreprinderilor industriale, pus în evidență prin creșterea proporțiilor primelor 5 și a primelor 20 de companii în totalul cifrei de afaceri și respectiv în numărul de salariați.

11. Ponderea ridicată a companiilor cu capital străin în total cifră de afaceri, exporturi și importuri. În anul 2016, capitalul străin deținea ponderi importante în multe din ramurile industriale. Ponderea capitalului străin în cifra de afaceri a ramurilor industriale oscila între 39% la 100%. Cele mai mari proporții în cifra de afaceri pentru capitalul străin se consemnează în industria tutunului (100%), extracția petrolului și gazelor (98%), prelucrarea țițeiului și fabricarea automobilelor (97%), fabricarea echipamentelor electrice și producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă (84%) etc . Poziționarea modestă a companiilor românești pe lanțurile internaționale ale valorii adăugate.

12. Fragmentarea terenurilor agricole: conform datelor Eurostat, în România, în anul 2019, existau 3.422.030 exploatații agricole (33,3% din numărul total de exploatații din Uniunea Europeană), cu o dimensiune medie de 3,7 ha/exploatație, comparativ cu 15,2 ha/exploatație media la nivelul UE 27, cu impact din perspectiva valorificării eficiente a suprafeței agricole.

13. Deși a înregistrat creșteri importante, productivitatea muncii din România pe persoană ocupată și pe oră lucrată se situa în anul 2018 la nivelul de 68,2% din media UE 27 (comparativ cu 36,7% în anul 2007).

14. În clasamentul „Indicele progresului social 2019” , indicator care măsoară calitatea vieții și bunăstarea socială a locuitorilor din 146 țări, pe baza a trei dimensiuni, respectiv nevoile de bază ale omului, fundamentele bunăstării și oportunitățile oferite, România se situa pe ultimul loc în rândul statelor membre ale UE 27, înregistrând cel mai slab punctaj din categoria altor 15 state care înregistrează un PIB pe locuitor similar.

15. Infrastructura fizică și socială (educație, sănătate, asistență socială etc.) slab dezvoltată și distribuită inegal în profil teritorial se constituie într-o frână pentru dezvoltare.

16. Tendințele demografice și ale indicatorilor demo-economici nefavorabile. Din perspectiva capitalului uman, România se află în al 30-lea an de spor demografic negativ. Conform estimărilor profesorului Vasile Ghețău, în perioada 1990-2018 declinul natural al populației a depășit 1 mil. de locuitori. Soldul net al migrației în aceeași perioadă este estimat de statisticile oficiale la 2,6 mil. persoane. În cazul României, potrivit proiecțiilor Comisiei Europene, indicatorii demografici și ai ocupării urmează să înregistreze o deteriorare severă în următoarele decenii, cu un impact negativ asupra pieței muncii. În condițiile în care se va resimți semnificativ impactul migrației nete până în anul 2050, populația ocupată va scădea de la 8,4 mil. persoane în anul 2016 la 8,2 mil. persoane în anul 2020, la 7,3 mil. persoane în anul 2030 și respectiv la 5,3 mil. persoane în anul 2070. Conform proiecțiilor, rata de dependență a sistemului public de pensii, exprimată ca raport procentual între numărul de pensionari și numărul de persoane ocupate, se înscrie pe o traiectorie nefavorabilă, dificil de susținut, majorându-se de la 61,3% în anul 2016 la 63% în anul 2020, la circa 71% în anul 2030 și respectiv la aproape 100% în anul 2060, în ultimul deceniu al perioadei de referință urmând să înregistreze o ușoară scădere.

17. Derogările solicitate de la țintele Strategiei Europa 2020 pentru indicatori privind ocuparea, educația, abandon școlar, intensitatea CDI .

18. Piața muncii este una tensionată, în care deficitele cantitative (estimate la peste 550 mii persoane în anul 2019) și calitative de forță de muncă (determinate de importante discrepanțe între oferta sistemului de educația și nevoile pieței muncii), coexistă cu contingente importante de resurse umane neutilizate. Estimările noastre, realizate pe baza datelor Eurostat au condus la concluzia că, în România, pentru formarea celor aproximativ 1 milion NEETs, statul a cheltuit circa 11,1 mld. euro, iar familiile aproximativ 13,6 mld. euro, rezultând un total de 24,7 mld. euro valoarea capitalului uman nevalorificat.

19. Structura socio-profesională a populației ocupate din România diferă substanțial de cea din celelalte state membre. Ponderea relativ redusă a salariaților și ponderea ridicată a lucrătorilor în agricultura de subzistență induc un risc de răspuns diferit la politici de ajustare specifice pieței muncii din celelalte state membre, caracterizate printr-o pondere ridicată a salariaților în ocupare. Conform datelor Eurostat, în anul 2019, din totalul persoanelor ocupate în România aproximativ 77,9% erau persoane salariate, 15,2% lucrători pe cont propriu și 6,9% lucrători familiali neremunerați. Dintre lucrătorii pe cont propriu, aproximativ 92,4% nu aveau salariați.

20. Nivelul veniturilor populației din România dintre cele mai reduse din Uniunea Europeană. În ianuarie 2020, nivelul salariului minim (466 euro) situa România pe locul 20 din cele 21 de state membre care au salariu minim prevăzut prin lege.

21. Rata înaltă a abandonului școlar (15,5% în România, în anul 2019, comparativ cu 10,2% media UE27), în special în mediul rural și rata redusă de integrare a absolvenților pe piața muncii (76,1% în România, pentru nivelele ISCED 3-8, cu vârsta de 20-34 ani și care au absolvit sistemul de învățământ cu 1-3 ani înainte de anul de referință, în anul 2019, comparativ cu 80,1% în UE27) reprezintă factori importanți ai expunerii la riscul de sărăcie și excluziune socială.

22. Deși înregistrează o tendință generală de scădere, numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială se menține la un nivel ridicat. În anul 2018, conform datelor Eurostat, în România, 6,4 mil. persoane se regăseau în această situație (comparativ cu 8,8 mil. persoane în anul 2009), reprezentând 32,5% din totalul populației (comparativ cu 43,0% în anul 2009). Din această perspectivă se constată disparități teritoriale importante. Ocuparea unui loc de muncă nu reprezintă întotdeauna o garanție pentru un trai decent. Conform datelor Eurostat rata sărăciei în muncă era în anul 2018, în România de 15,3%, comparativ cu 9,4% media la nivelul UE 27. Dacă în cazul salariaților, rata sărăciei în muncă era de numai 4,2%, în cazul celorlalte categorii (respectiv lucrători pe cont propriu și lucrători familiali neremunerați), rata sărăciei în muncă era de 53,8% (comparativ cu 21,0% media la nivel UE 27).

23. Lipsa unui dialog real instituționalizat. Reforma legislativă realizată prin Legea privind dialogul social (Lege nr. 62/2011) a avut un impact negativ asupra parteneriatului social la toate nivelurile, negocierilor colective și calității condițiilor de angajare și de muncă. Efectul cumulat al desființării contractului colectiv de muncă la nivel național, suplimentării condițiilor de reprezentativitate la nivel sectorial și introducerii criteriului majorității absolute pentru obținerea reprezentativității în vederea negocierii colective la nivelul companiei a fost acela că peste 1,2 milioane de lucrători, în particular cei angajați în întreprinderi cu mai puțin de 20 de angajați, au fost excluși de la negocierea colectivă, fapt ce induce un impact negativ asupra nivelului de salarizare și calității condițiilor de muncă în general.

24. Subfinanțarea cronică a învățământului, ponderea în PIB a cheltuielilor pentru educație reprezentând 3,2%.

Slaba relație între cercetare-industrie-piață. Subfinanțarea cronică a cercetării-dezvoltării-inovării cu impact negativ, inclusiv prin reducerea substanțială a numărului de cercetători. Slaba absorbție a fondurilor europene alocate pentru cercetare-dezvoltare-inovare.

Citește aici analiza integrală a dr. Luminita Chivu

N.Red: Luminița Chivu are o experiență de 30 de ani în activitatea de cercetare științifică economică, atât în domeniul cercetării fundamentale și avansate din institutele Academiei Române, cât și provenind din departamente de cercetare – sinteză din instituții publice (Consiliul Concurenței) sau mediul privat (bancă comercială), pe parcursul căreia a contribuit la elaborarea de strategii, la realizarea de analize vizând diferite politici economice și instrumentele aferente, inclusiv propuneri de ameliorare a acestora în cazul României, puncte de vedere în legătură cu acte normative specifice domeniului.

Principalele contribuții științifice se concentrează pe următoarele domenii de cercetare: piața muncii și restructurarea economică; dezindustrializarea și reindustrializarea; condiții de muncă; servicii sociale, sărăcie și sărăcie în muncă; agricultură și dezvoltare rurală.

Activitatea publicistică: 10 cărţi în edituri din străinătate, 41 cărţi și capitole în cărţi publicate în edituri din țară, 23 de articole în Web of Science (WOS), aproximativ 200 articole/studii în baze de date internaţionale (120 sub egida Eurofound).

Vizibilitatea publicațiilor: H-index WOS 7, H-index SCOPUS 6, H-index Google Scholar 12, I10 –index Google Scholar 15.

Director General al Institutului Național de Cercetări Economice ”Costin C. Kirițescu” al Academiei Române (din anul 2011) și membră în: Colegiul Consultativ pentru Cercetare Dezvoltare, Inovare (CCCDI) (2021 – în prezent); Structura partenerială a Programului Operațional Tranziție Justă 2021-2027 (2020 – în prezent); Consiliul Statistic Naţional (2014-2016); Comitetul de Monitorizare a Programului Operaţional Capacitate Administrativă (2014-2015) ș.a.Textul face parte din volumul „Să gândim dincolo de azi. Modelul economic românesc în Uniunea Europeană – Orizont 2040”, publicat de ASPES.