Analiza: Trei sferturi dintre comunele din tara sunt incapabile sa se sustina financiar. Ce ar fi insemnat legea descentralizarii pentru spatiul rural din Romania
Mai bine de trei sferturi din comunele din tara nu se pot sustine financiar si traiesc din banii primiti de la centru, potrivit unei dezbateri sustinute vineri de Expert Forum la Facultatea de Administratie si Management Public din cadrul Academiei de Studii economice din Bucuresti. „Legea descentralizarii presupunea intarirea judetelor. Asa ca, data fiind structura actuala de putere a partidelor, bazata pe filialele judetene si pe cei care le conduc, descentralizarea aceasta nu poate decat sa intareasca decat mecanismele care deja exista (..) nu faci decat sa-ti clientelizezi spatiul rural”, este de parere Sorin Ionita, expert in politici publice in cadrul Expert Forum (EFOR).
Legea descentralizarii si clientelizarea spatiului rural
„Legea descentralizarii presupunea intarirea judetelor. Eu nu vad un mare avantaj in ea. Pot doar sa deduc ca e o intarire a judetelor. Asa ca, data fiind structura actuala de putere a partidelor, bazata pe filialele judetene si pe cei care le conduc, descentralizarea aceasta nu poate decat sa intareasca decat mecanismele care deja exista, care functioneaza deja in alegeri … Adica, la gradul actual de indatorare a comunelor, de neaplicare a regulilor automate de finantare si de impartire a fondurile discretionar, nu faci decat sa-ti clientelizezi spatiul rural”, a precizat Sorin Ionita, expert in politici publice in cadrul Expert Forum (EFOR).
„Intarind si mai mult judetele, intarsesti si mai mult sistemul. Nu vad alta schimbare in aceasta descentralizare, in momentul de fata, pentru nivelul de comune si municipalitati”, a mai spus Ionita.
„Noi, din punct de vedere politic, suntem descentralizati. Problema este costul aferent”, este de parere profesorul universitar, dr. Marius Profiroiu, decanul Facultatii de Administratie si Management public din cadrul ASE.
„Este un cost de dependenta. Din punct de vedere politic este ok sa descentralizezi. Problema este a eficientei economice si a nivelului de trai. Nu putem sa acuzam ca se vrea descentralizarea, ci sa o faca in interesul celor de acolo, pentru dezvoltare economica locala. Marele risc este pana unde mergem. Nu poti s-o faci fara parghii de control. Exista riscul la un moment dat sa avem cnezate”, mai spune profesorul Profiroiu.
„Acum se merge mai mult pe tendinta zone metropolitane, orase, poli de crestere. Noi am ramas undeva in secolul 20”, considera decanul FAMP.
Reforma administrativa? Statele europene si-au redus comunele, Romania le-a inmultit
Discutiile in Romania privind regionalizarea sau reforma administrativa nu vin ca urmare a unei cerinte exprese din partea Uniunii Europene de a transforma unitatile administrative de tip NUTS II in unitati cu organe politice alese, s-a aratat in cadrul dezbaterii de vineri. Ideea regionalizarii a prins contur, mai degraba, in stransa legatura cu posibilitatea mai facila de acces la fondurile europene de coeziune.
Cresterea numarului de UAT-uri in Romania
Foto: Hotnews
Totusi, Ionita mai arata ca la nivelul statelor europene, tendinta de dupa anii 2000 si din timpul crizei a fost de consolidare la nivelul de baza, in special cel rural, astfel incat „din multe si mici sa se ajunga la mai putine si mai mari”. Un exemplu prezentat a fost cel al Danemarcei care din 270 de comune a ajuns la 98 de comune mai mari.
In dezbaterea de vineri s-a mai pomenit si faptul ca niciun stat UE n-a permis infiintarea de UAT-uri (Unitati Administrativ Teritoriale) noi la nivel de baza, ci mai degraba s-a incurajat cooperarea intermunicipala si zonele metropolitane.
Contrar tendintei europene, in Romania trendul a fost unul de inmultire a UAT-urilor si ridicarea unora la rang de oras sau municipiu fara o buna justificare.
In plus, s-a acceptat infiintarea de comune noi in judete deja aflate sub medie sau in judete sarace si in plin proces de depopulare rurala (OT, IL, TR, CV, MH), iar ca atare, dependenta financiara a comunelor rurale de nivelele superioare a crescut.
Doar un sfert din comune sunt independente financiar. 17 comune cheltuie de 4 ori mai multi decat produc
Astfel, doar un sfert din comunele romanesti (650) reusesc sa-si acopere cheltuielile de personal din veniturile proprii si cota din impozitul pe venitul global (IVG), in timp ce 24% din comune (685) au cheltuieli salariale mai mult decat duble fata de baza de resurse proprii. Mai grav, in cazul a 17 comune din tara cheltuielile depasesc cu peste 4 ori veniturile.
Astfel, din graficile EFOR prezentate vineri reiese ca mai bine de 3/4 din comunele romanesti se afla sub linia rosie in ceea ce priveste raportul cheltuieli/venituri si, practic, doar 650 se pot autosustine financiar.
In cazul Romaniei, judetele actuale „nu sunt neaparat mici”, dar pe actuala structura (41) nu se pot face Programe Operationale Sectoriale regionale (precum in Franta, Italia, Polonia).
Mai mult, comunele au o fragmentare medie, sub dimensiunea recomandabila de 5.000 de locuitori. In plus, 88 de comune din tara noastra au sub 1.000 de locuitori, iar alte 750 (adica 26%) au sub 2.000 de locuitori. Singurul judet din tara care se apropie de acea medie de 5.000 de locuitori pe comuna este judetul Suceava.
Buna practica a aratat ca toate costurile cresc la o populatie de sub 5.000 de locuitori si devin chiar prohibitive in cauzl unei populatii de sub 1.000 de locuitori, s-a mai precizat in cadrul dezbaterii.
Ce scenarii de reforma ar putea exista?
Ca scenarii de reforma, Sorin Ionita a prezentat doua abordari. Cea „Hard” presupune fie o consolidare terioriala radicala prin care sa se creeze de municipalitati mari, fie o consolidare teritoriala prin fuziuni de comune mici, in special in zone in depopulare.
Scenariul „Soft” ar putea presupune infiintarea de intrumente financiare pentru a incuraja fuziuni graduale de comune sau ar putea fi reprezentat de o clarificare si intarire a legislatiei de cooperare inter-municipala, cu elemente de obligativitate pe zone si tipuri de UAT-uri. La fel, s-ar putea opta si pentru o clarificare si intarire a legislatiei pentru zonele metropolitane cu elemente de obligativitate cum ar fi, spre exemplu, in domeniul transportului local, al amenajarii teritoriului etc.