Angela Merkel și un pluton de oameni de afaceri, în țara lui „China first“

Vizitele în China au devenit, pentru cancelarul Germaniei, un ritual anual. Ritual politic, dar mai ales economic, un puternic grup de oameni de afaceri germani însoțind-o pe Angela Merkel săptămâna trecută, în vizită la prietenii și rivalii chinezi. Relația germano-chineză e un balans între colaborare și competiție. Iar în noul context internațional, în care președintele Donald Trump profereaza „America first“ și este pe cale să dea lumea, așa cum o știm, peste cap, chinezii nu se lasă impresionați de trumpisme, își reafirmă poziția de vârf și sprijină Europa în menținerea unui echilibru bun pentru business.

Iar premierul chinez, Li Keqiang, a dobândit, între timp, abilitatea de a-și prezenta țara drept aliat de încredere. Joi dimineață, Li a stat alături de cancelarul federal, criticând retragerea unilaterală a SUA, din acordul nuclear cu Iranul. „Aceasta are consecințe pentru întreaga lume”, a spus el, asigurând că țara lui menține acordul, indiferent de opțiunea și „reacțiunea” SUA. Iar Merkel l-a ascultat cu plăcere, în acea zi primăvăratecă, de 24 mai.

Plăcerea consensului a fost, cu siguranță, augmentată de onorurile cu care a fost întâmpinată, la cea de-a unsprezecea sa vizită în China. Un record absolut al unui premier european, în 12 ani de mandat. Merkel a fost primită cu fast, onoruri militare și salve de tun, în centrul Beijing-ului.

În timpul acestora, precis că premierul german s-a gândit și la proaspăta veste, că Trump cochetează tot mai puternic cu ideea de a introduce taxe vamale pe autovehicule și piese de mașini, o lovitură sub centură pentru exportatorii germani.

Prin urmare, a menține frenezia chineză la importuri s-a constituit într-un target al vizitei, dacă nu chiar într-o politică de stat. Germania exportă în China mărfuri (mai ales mașini și tehnologie) în valoare de 80 de miliarde Euro, pe an.

Liber la finanțe

În ciuda primirii pompoase, discuțiile concrete au fost complicate. Însă Merkel și-a luat cu ea „arsenalul greu”, de oameni de afaceri versați. Între aceștia, șeful Siemens, Joe Kaeser, noul șef al VW, Herbert Diess, și cel al Allianz, Oliver Bäte. Mai cu seama branșa financiară face presiuni pentru deschiderea pieței de profil chineze. Băncile germane solicită în China condiții echivalente celor acordate, în Germania, institutelor financiare chinezești.

În acest sens, cancelarul s-a fixat pe un cuvânt, repetat mereu în timpul vizitei sale la Beijing: „reciprocitate”. Cât efect a avut acesta, vom mai vedea în viitor. Cert este însă că, după discuțiile dintre cei doi premieri, Merkel a spus că „există intenția deschiderii sectorului financiar”. Din nou, cât de concret și cât de rapid se va concretiza această intenție, stă scris în „stelele chinezești”.

Neopritul shopping chinezesc

E lucru știut că aprobarea și zâmbetul caracteristice Orientului Extrem nu sunt, întotdeauna, ceea ce par a fi. De aceea, cancelarul Merkel se uită cu speranță, dar și cu scepticism, înspre China. Această țară a investit puternic în Germania, lucru la care m-am referit în mod repetat, în articolele mele. Ultima dată în luna februarie, când scriam despre faptul că „Daimler intră pe mâna chinezilor…”, în urmă achiziționării de către miliardarul chinez Li Shufu, șef al producătorului auto Geely, a 10% din acțiunile Daimler.

Cu acest procent, Shufu și-a asigurat un cuvânt de spus, în cadrul acționariatului concernului auto german. Tot în articolul menționat, enumeram o serie de firme relevante din Germania, care se află în întregime sau au participații majoritare, în proprietate chineză.

În timpul vizitei sale din 24-25 mai, Merkel s-a declarat total de acord, când China obține participații la firmele germane. „Acest lucru e în regulă”, a spus ea. Concomitent însă, Uniunea Europeană ar intenționa să supravegheze mai atent investitorii chinezi, care sunt, în UE, „parteneri de afaceri și totodată rivali”.

Nu doar cu premierul, ci și cu președintele Chinei, Xi Jinping, s-a întâlnit cancelarul german. Predecesorul lui Xi era mai temperat și citea de pe foi. Xi însă s-a dovedit mai combativ în discuții, iar Merkel nu a avut încotro, decât să dovedească maleabilitate, căci fără susținerea Chinei nu mai funcționează nici acordul climatic, nici cel nuclear cu Iranul, nici chiar tratativele cu Coreea de Nord.

Shenzhen, un Silicon Valley chinezesc

Un punct deosebit de interesant al vizitei premierului german și a delegației sale a fost Shenzhen, o zona economică specială și deosebit de prosperă, din sudul Chinei. Un fel de Silicon Valley chinezesc. Orașul a crescut razant, populația sa la fel, ajungând la aproape 12.500.000 de locuitori, iar cifra această este de câțiva ani.

Centru comercial, financiar, dar și al high-tech, Shenzhen impresionează nu doar prin potențial și rapiditatea cu care s-a dezvoltat, de la fondarea sa, acum patruzeci de ani, ci și prin sistemul sau perfect de supraveghere. O supraveghere prin camere de luat vederi instalate absolut peste tot și care a făcut ca rata criminalității să scadă drastic.

O supraveghere care pare că nu deranjează pe nimeni, însă care totuși este, oarecum, „de speriat”. Un punct, în care chinezii par să nu aibă aceleași probleme ca și europenii, pare a fi protejarea sferei private și a dreptului la intimitate.

În acest oraș, cancelarul german a avut ocazia să măsoare cu ochii proprii, consecințele progresului digital. Referitor la ritmul în care se lucrează, ea a spus, în timpul unei scurte pauze, citată de presa germană: „Tempo-ul e fenomenal. Trebuie, pur și simplu, să vezi, pentru a-ți da seama ce se întâmplă acolo“.

Pe agenda vizitei sale la Shenzhen a stat nu doar centrul Siemens pentru tehnică medicală, ci și un start-up cu numeleiCarbonX, fondat în 2015 și care a ajuns la o cifra de afaceri de cateva miliarde. Compania se ocupă de cercetări în domeniul inteligenței artificale, corelându-le cu datele a milioane de oameni, pentru a contribui la menținerea sănătății și prevenția în domeniul medical, după cum își face însăși reclamă.

Plagiate și cenzură

Ca în orice vizită în China, s-a discutat despre protecționism și despre dreptul asupra proprietății intelectuale, capitol la care chinezii stau bine, teoretic „copiind tot ce pot“. Poate că această percepție, între timp, s-a mai modificat, însă tema nu dispare în discuțiile la nivel înalt.

Cum nu dispare nici cea a libertății opiniei și presei, îndeobște cenzurate, într-un stat comunist. Drept dovadă stă reacția premierului chinez la întrebarea unui jurnalist, adresată după conferința de presă comună a lui Merkel și Li. Jurnalistul a întrebat cu privire la arestul la domiciliu al lui Liu Xia, văduva lui Liu Xiaobo, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, și a primit un răspuns foarte vag.

Deși „umanitarismul“ reprezintă în China „o problemă de mare interes“, Li nu s-a referit concret la caz, nici n-a pronunțat numele dizidentei Liu Xia, iar la televiziunea chineză Phönix (după cum s-a relatat în presă germană), întrebarea jurnalistului ar fi fost pur și simplu omisă din reportaj.