Anna Walentynowicz: In Memoriam

Intre cei care au pierit in catastrofa aeriana de langa Smolensk se afla si Anna Walentynowicz, veterana a sindicatului liber si autoguvernat Solidaritatea. Concedierea abuziva a acestei muncitoare de la santierele navale din Gdansk a dus la marea greva in urma careia s-a ajuns la negocierile cu guvernul si la recunoasterea oficiala, in august 1980, a miscarii sociale care avea sa distruga sistemul comunist din Polonia. A fost scanteia care a aprins focul, catalizatorul care a provocat actiunea decisiva. Dupa acordurile de la Gdansk, nu doar regimul comunist polonez, ci intreg Blocul Sovietic au intrat intr-un ireversibil declin.

Fenomenul Gorbaciov, scria candva Adam Michnik, si nu gresea, a fost de fapt un raspuns la avansul miscarilor sociale independente care subminau iremediabil dictaturile de tip bolsevic. Ceea ce s-a petrecut atunci, iar Anna Walentinowicz si alti militanti precum Lech Walesa, Zbygniew Bujak, Bogdan Borusewicz, precum si consilerii Michnik, Jacek Kuron, Bronislaw Geremek, Lech si Jaroslaw Kaczynski, spre a-i numi doar pe cativa, au jucat un rol esential, a fost reinventarea politicului dupa ani de falsificare si desfigurare a vietii sociale. Renastea o democratie politica veritabila pe baza recunoasterii drepturilor civice negate de statul politienesc ideocratic. Conceptul strategic al societatii civile devenea o realitate sociala palpabila.

Se poate spune ca revolutiile din 1989 au inceput de fapt atunci, la Gdansk. Asemeni unor Constantin Dobre, liderul revoltei minerilor din Valea Jiului si lui Vasile Paraschiv, critic deschis al dictaturii si luptator pentru drepturile omului, asemeni celor care au fondat SLOMR in martie 1977 (Ionel Cana, Gheorghe Brasoveanu, sustinuti de Carl Gibson la Timisoara), asemeni lui Mircea Sevaciuc si altor conducatori ai miscarii de la Brasov din noiembrie 1987, Anna Walentynowicz a inteles ca regimul totalitar comunist, care se pretindea exponentul clasei muncitoare, era de fapt unul al samavolniciei, al coruptiei, al minciunii si al imposturii.

Departe de a fi fost, cum pretindea propaganda oficiala, „clasa conducatoare”, clasa muncitoare suferea consecintelor politicilor aberante ale unei birocratii arogante si uzurpatoare. Regimul ce-si zicea socialist nu era dictatura proletariatului, ci dictatura profitocratiei asupra clasei muncitoare, asupra intregii natiuni. Ar merita ca TVR sa programeze in aceste zile filmele lui Andrzej Wajda „Omul de fier”, „Omul de marmura” si „Katyn”. Despre Anna Walentynowicz s-a spus, pe buna dreptate, ca a fost „Femeia de fier” (aluzie la titlul filmului in care si-a jucat propriul rol). A fost numita „the godmother of Solidarity”. O viata exemplara prin curaj, cinste si demnitate.