Antena 1 sau jurnalismul ca vidanja

Imaginile filmate cu premierul Emil Boc dezbrăcat în vestiarul unui club de fitness difuzate de Antena 1 pe 13 februarie au suscitat interes și vii dezbateri. Editorialiști, politicieni, comentatori și bloggeri s-au aruncat asupra subiectului. Cazul a avut efectul hârtiei de turnesol: a relevat confuzia morală în care se bălăcește mass-media împreună cu actorii politici relativizând morala în societate, au pus în evidență lipsa de autoritate a comunității jurnalistice în reglementarea profesiei, cu alte cuvinte eșecul autoreglementării și au arătat că un CNA politizat și de aceea indecis sau lent în decizii, produce efecte minore în practica audio-vizualului actual. Ce surprinde în dezbaterea publică a cazului:

Lejeritatea etică, confuzia morală și juridică predominante în dezbaterea publică. Capatos a justificat difuzarea filmării, în mod ipocrit și fals cu îngrijorarea privind ”siguranța” demnitarului Emil Boc și lipsa de vigilență a SPP. Acoperirea cu ”interesul public” al difuzării imaginilor surprinse de ”un băiat mai special”, cum l-a numit moderatorul scabroasei emisiuni, cade din primul moment: este vădită intenția de a-l înjosi pe premier prezentându-l într-o ipostază intimă care i-ar diminua autoritatea la care funcția îl îndreptățește. Așa numiții jurnaliști din garda Antenelor, chemați cu goarna să susțină versiunea lui Capatos (Dan Constantin, Ciutacu, Firea, Liliana Levința) au avut rolul să amplifice umilirea și s-au distrat copios laolaltă cu Crin Antonescu și Vadim Tudor. Aflat în vecinătatea omoloagelor Mădălina și Cruduța, Crin Antonescu a executat un streaptease politic, arătându-și integral goliciunea morală. Parlamentari cu vechime, așadar legiutori, cei doi frați politici au trecut cu ușurință și ignoranță juridică peste mostra de deontologie jurnalistică la care asistau cu plăcere nedisimulată. Nicio clipă liderul liberal n-a contestat difuzarea filmării ca act jurnalistic de rea-credință și ilegal și nici n-a calificat-o drept inacceptabilă (cum fals a încercat să acrediteze pe B1 TV mai târziu). Nici alți politicieni n-au fost mai indignați sau informați: pe cât de intransigenți altădată, Bejinariu sau Mariana Câmpeanu au fost indulgenți și cu Capatos și cu Antonescu, Prigoană a făcut bășcălie de tot, Ecaterina Andronescu a dat vina ba pe anonimul care a filmat, ba pe publicul avid de senzație, Gorghiu, deși juristă, a fost vagă în judecăți și a insinuat că Boc nu a fost vigilent. A lipsit din dezbaterea publică a acestor zile – cu mici excepții, totuși (emisiunea Sub semnul întrebării de la B1TV ar fi una dintre ele) – severitatea judecății morale bazate pe principii ferme și clare.

Selecția celor solicitați să își dea cu părerea. Și atunci când nuexecută neapărat o campanie de propagandă sau de defăimare, cum fac permanent Antenele, televiziunile au opțiuni conformiste în selecția comentatorilor. Cazul difuzării imaginilor cu premierul nud nu poate fi discutat fără a supune analizei condiția mass-media, restricțiile pe care le impune etica jurnalistică și respectul drepturilor fundamentale prevăzute de art. 8 al Convenței Europene a Drepturilor Omului. Despre accidentele din mass-media sunt întrebați de fiecare dată Cristian Tudor Popescu și Ion Cristoiu. Chiar dacă opiniile lor sunt adesea fondate (în acest caz Cristoiu a observat bătălia politică a lui Voiculescu transferată într-o emisiune de divertisment, iar CTP a subliniat cu justețe că dacă erau îngrijorați de siguranța premierului Boc, anteniștii ar fi trebui să îi trimită imaginile), nu poate fi uitat rolul celor doi veterani în degradarea jurnalismului: Cristoiu ca întemeietor al presei tabloide la noi, iar CTP prin subiectivismul scrâșnit și inelegant pe care l-a răspândit în jurnalismul de opinie. A-i cita alături de reprezentanți ai organizațiilor de media ca Ioana Avădanei-Centrul pentru Jurnalism Independent sau Mircea Toma- ActiveWatch, care au semnalat permanent derapajele presei românești cum au făcut-o și acum, pe Chireac, un campion al abandonului deontologiei prin trecerea în ”altă ligă”, pe Badea care folosește din plin ocazia pentru a spurca din nou blogosfera și pe Corina Drăgotescu, promotoare a stilului de harță în televiziune, înseamnă lipsă de discernământ. Printre puținele opinii avizate a fost cea a Andreei Marin. Trecută prin situații asemănătoare, a combătut în procese, unele deja câștigate, încălcarea intimității și a dreptului ei la viață privată și la imagine. Editorialele au fost fie sceptice (Mircea Marian-EvZ, Gabi Lupu-România liberă), fie spumegate (Florin Negruțiu-Gândul, Grigore Cartianu-Adevărul), sau de-a dreptul penibile (Ion M.Ioniță-Adevărul susține că întâmplarea îi dă lui Emil Boc ocazia unei ”retrageri onorabile”).

Amplificarea indecenței prin preluarea tonului vulgar al emisiunii. Obscenitatea e contagioasă: multe comentarii defavorabile Show-ul păcătos au folosit titluri și sitagme senzaționaliste și au redifuzat filmarea incriminată: ziarul Evenimentul zilei a postat filmul, în vreme ce editorialiștii săi calificau ca inadmisibil gestul Antenei 1, Gândul, Cotidianul, DCNews etc. s-au întrecut în titluri grosolane, iar burtierele unor emisiuni de pe B1TV, Antena 3, Realitatea TV etc. au creat complicități voluntare sau involuntare cu mârlăniile lui Capatos.

Ignoranța în materie de drepturi fundamentale ca dreptul la intimitate, demnitate, imagine, viață privată, dreptul de liberă exprimare este smilar la jurnaliști, cât și la politicieni. Simptomatic pentru decăderea jurnalismului, cazul are leac. Sunt cel puțin trei tipuri de reglementări care pot sancționa astfel de conduite, dacă ar exista determinare și consecvență:

Reglementările ”soft” sunt cele conținute în Codul Deontologic Unic adoptat de Convenția Organizațiilor de Media și de Clubul Român de Presă. Încălcarea articolului 9 privind obligația jurnalistului de a respecta viața privată și demnitatea persoanelor atrage sancțiuni de ordin moral din partea breslei și a publicului. Greu de crezut că îl doare pe Capatos, legat ombilical de banii și comenzile voiculesciene, oprobriul public.

Reglementările constrângătoare sunt cele scrise în legi, cu sancțiuni pecuniare și măsuri administrative. Legea Audiovizualului și Codul Audiovizual interzic la art. 33-37 ”difuzareade știri, dezbateri, anchete sau de reportaje audiovizuale care constituie imixtiuni în viața privată sau de familie fără acordul acesteia” și prevăd ca “Înregistrările audio şi/sau video destinate programelor de divertisment, inclusiv cele cu camera ascunsă, nu pot fi difuzate decât cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) persoanele care au făcut obiectul filmării/înregistrării să îşi dea acordul scris pentru difuzare; b) să nu provoace iritare sau suferinţă ori să nu pună persoana în situaţii înjositoare sau de risc”. Aici intervine CNA cu sancțiuni, care pot merge de la avertismente, la amenzi, până la suspendarea temporară a emisiei.

Codul Civil adoptat anul trecut a dezvoltat capitolul ”Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane”, adăugând restrângeri ale libertății presei în favoarea respectării dreptului la viață privată, la demnitate, la propria imagine, la memorie. Articolele 71-76 definesc aceste drepturi ce decurg din art.8 al CEDO, precizând că sunt considerate atingeri aduse vieții private: ”c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia; d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană.

Simpla citire a articolelor indică încălcări flagrante ale drepturilor amintite prin difuzarea imaginilor cu premierul Boc la Antena 1, în alte scopuri decât cele specifice jurnalismului. Jurisprudența europeană admite că libertatea de exprimare nu se poate extinde până la încălcarea altor drepturi fundamentale, iar protecţia oferită jurnaliştilor de art. 10 din Convenţie este subordonată condiţiei exercitării dreptului cu bună-credinţă, prin respectarea deontologiei jurnalistice, precum și prin rigoare şi atenţie deosebită dată verificării informaţiilor (vezi cazul Tănăsoaica vs România). Codul italian și cel spaniol pedepsesc astfel de încălcări cu închisoare, fiindcă jurnalistul are în orice împrejurare posibilitatea să aleagă dacă difuzează sau nu imagini sau documente. Cât de tare s-au dus la vale anteniștii din dorința de a-și servi patronul, se vede din comparația cu tabloidul tabloidelor, Cancan, care a refuzat să difuzeze imaginile și după ce le-a primit gratis. Interesul public nu joacă niciun rol în cazul Antena 1 vs Emil Boc, invocarea siguranței naționale și a statutului de demnitar al persoanei filmate pe ascuns este o șmecherie care nu ține, povestea cu libertatea presei rămâne valabilă dar nu e aplicabilă în cazul acesta, iar Capatos și gașca ar fi buni de plată dacă cel lezat s-ar adresa justiției.

Citeste tot articolul si comenteaza pe

Contributors.ro