Anul 2024. Am intrat în regim de mobilizare generală!

Oracolele care preziceau anticipate și o canibalizare a PSD și PNL înainte de momentul „rocadei”, ca bază a înțelegerii ce fusese parafată în toamna anului 2021, trebuie să-și revadă analizele și să le re-ancoreze în realitățile dâmbovițene, pentru că alternanța s-a produs: PNL a cedat de bună voie poziția de premier către PSD și liderul său formal a preluat poziția de șef al Senatului – instituțional al doilea om în stat; dacă, eventual KWJ ar decide să părăsească înainte de vreme Cotroceniul, Nicolae Ciucă va prelua ca interimar Președinția.

Cum se face că oracolele s-au înșelat? Probabil pentru că analiștii politici în cauză au rămas ancorați într-o realitate pe care oamenii politici au abandonat-o între timp (pe de-o parte din pricina perioadei de pandemie, pe de alta în fața semnelor care arătau probabilă o invazie rusă în Ucraina) și au continuat să gândească scena politică în termeni conflictuali, deși PSD și PNL aveau antecedentul USL, care a rezistat timp de trei ani. O explicație mai puțin convențională a „reușitei” PSD și PNL ne este oferită de politologul Stelian Tănase:

De ce este acest non-combat politic în România de vreo doi ani între PNL și PSD? Pentru că aceste partide au îmbătrânit, este un schimb de generații care nu s-a efectuat la timp. Ideea liderilor celor două partide este să nu se mai bată între ei, ci să-și împartă plăcinta. Și, atunci, merg împreună în alegeri, primii 100 de oameni din fiecare partid se aleg – ceea ce este esențial, restul nu contează. Vor fi oricum la guvernare, vor fi în poziții cheie în Parlament. „De ce să ne batem și să riscăm o catastrofă?” Asta e în capul lor: să meargă împreună în alegeri ca să nu existe pierderi. E win-win situation. Nu au chef să se caftească.

Avem această generație obosită care ar vrea să împartă plăcinta și să evite un război în 2024. Deci s-ar putea să avem o participare la grămadă a PSD cu PNL. Ei sunt înclinați să meargă de mână, ceea ce este o nenorocire pentru democrație. Democrația înseamnă putere și opoziție, împărțirea clară a rolurilor. Dacă nu ai această bătălie, ce țară democratică e asta? E un risc enorm această monstruoasă coaliție. Riscă să distrugă și firicelul acesta de democrație pe care noi îl dezvoltăm de 30 de ani.[3]

Din mai multe motive, explicația lui Stelian Tănase nu mă mulțumește, nu pare completă și rămâne tributară unui trecut pe care, cumva, cei care sunt astăzi la cârma PSD și PNL l-au depășit, arătând că au învățat din eșecul USL. Dar sunt de acord că liderii PSD și PNL vor să omoare competiția politică și să mimeze democrația liberală sub pretextul menținerii stabilității țării în condițiile complicate de criză economică post-pandemie și pe fondul războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei.

De observat că o parte din cei care au făcut USL și care acum au bătut palma pentru actuala coaliție – să nu uităm, o „coaliție pentru 7 ani” – nu sunt generația din umbra echipei Iliescu sau Câmpeanu, ci lupii tineri ai acestor două partide; faptul că alternanța a funcționat, cimentând și mai mult înțelegerea parafată în toamna anului 2021, li se datorează și reprezintă diferența față de 2014, când Crin Antonescu a rostit prohodul USL.

Liderii actuali ai PSD și PNL – spre care acum privesc cu jind și mare nemulțumire și cei ai UDMR, pentru că au fost dați la o parte cu un pragmatism politic perfecționat de tandemul austriac Nehammer – Karner – au pus de fapt la baza înțelegerii pentru alternanța care-i menține la putere împreună un tip de iliberalism cu trăsături specific dâmbovițene, cu accent pe pragmatism și colorat conservator național-creștin doar din nevoia de a controla apele din bazinul în care se scaldă AUR.

GENERALII ARMATEI MOARTE

Nicolae Ciucă, fost șef de stat major general, a trecut în rezervă în toamna anului 2019 și după trei ani și jumătate a preluat disciplinat o nouă misiune, pe care i-a încredințat-o comandantul său de altă dată – președintele Klaus Iohannis, adică șefia PNL, cu toate obligațiile politice ce le implică.

În noua calitate de civil, Nicolae Ciucă a ocupat pentru doi ani funcția de ministru al apărării și, pentru scurt timp, după ce Ludovic Orban a demisionat (între 7 și 23 decembrie 2020), a girat ca interimar funcția de prim-ministru. A făcut parte din echipa care a negociat cu Marcel Ciolacu în toamna anului 2021 schema de preluare a puterii împreună cu PSD și a devenit primul premier al rotativei, instalat în noiembrie, același an.

De câteva zile este premier Marcel Ciolacu, care la prima ședință de guvern a arătat că, deși este civil (doar dacă nu este ostaș sub acoperire, aspect în legătură cu care nu știm să fi ieșit la lumină vreun zvon până astăzi) poate să se comporte ca un general, așa că a „decretat” mobilizarea generală[4]:

Am anunțat că intrăm într-un regim de mobilizare generală. Statul român nu mai poate plăti ca funcționarii să vină la birou. Mandatul acestui Guvern este despre reforme și economie. Primul rezultat al unei guvernări bune este ca inflația să scadă. Vrem să acționăm încă de săptămâna viitoare.

Sunt conștient că așteptările tuturor de la Guvernul României sunt mari. Sunt aici împreună cu colegii mei să garantez că la Guvernul României vor urma niște luni grele de muncă, efort, tensiune, dar și soluții în fața unor provocări complicate.

La asta ne obligă programul de guvernare asumat astăzi în fața Parlamentului și în fața românilor. Avem însă un plan bine articulat, avem o viziune pentru națiune, este un program cu obiective ce trebuie realizate rapid. De aceea, este esențial să muncim în echipă.

Vreau să fiu foarte clar încă de la început – acesta este Guvernul României, nu al PSD, nu al PNL. Suntem cu toții colegi. Nu avem altă șansă decât să ne ajutăm unii pe alții, pentru că vom împărți atât reușitele, dar mai ales eventualele eșecuri.

Un discurs mobilizator, cu un logos nu foarte elaborat, cu accentul pe ethos și, mai ales, pe pathos, tipic unui general care-și aruncă trupele în luptă, iată cum și-a început Marcel Ciolacu „misiunea” de la Palatul Victoria. Și ca să fie încă mai dramatic, le-a cerut miniștrilor din Cabinetul pe care îl conduce să facă sacrificiul să nu-și expună public podoabele de valoare și nici să fie văzuți în vacanțe exotice.

Dacă Nicolae Ciucă, un general veritabil și Marcel Ciolacu, un general „ad libitum” pot (sau nu) să pară replici „in abstarcto” ale personajelor lui Ismail Kadare – am avea distribuție pentru rolurile generalul italian și german, dar nu mai avem pe cine distribui în rolul preotului italian fără udemeriști – rămâne să mai discutăm, deși lucrurile se clarifică puțin dacă din perspectiva sugerată de Stelian Tănase.

Cum arată „armata moartă” și cum i-au schimbat între ei cei doi generali pe soldații de care aveau nevoie? Marian Neacșu, om de încredere al șefului PSD, a devenit vicepremier, la fel ca și ex-ministru al justiției, Cătălin Predoiu de la PNL. Alfred Simonis nu a primit un fotoliu de ministru, ci misiunea de a ține situația sub control la Parlament, din poziția de președinte (interimar, deocamdată) al Camerei Deputaților.

Sorin Grindeanu rămâne să facă mult lăudata „treabă excelentă” de care a dat dovadă la transporturi, la fel ca performantul Alexandru Rafila la sănătate, eficientul Marius Budăi la muncă și Gabriela Firea la familie, dumneaei primind ca bonus pentru „jobul bine făcut” de până acum și sportul. Dincolo, la peneliști, a rămas pe loc doar ministrul livrat de Cotroceni, adică Ligia Deca, ceilalți fiind noi sau rotiți pe alte poziții.

AGUA DULCE, AGUA SALADA

Cel mai recent sondaj de opinie dat publicității, executat de The Center for International Research & Analyses[5] la comanda USR[6], arată că doar 12% dintre cei intervievați de operatori au fost favorabili „rotativei”, 48% au declarat că nu sunt nici pro, nici contra, în timp ce 35% au fost de acord cu ideea că „rotativa” este un lucru rău. Coerent cu poziționarea față de schimbarea premierilor și menținerea la putere a coaliției PSD – PNL, 13% dintre respondenți văd o evoluție pozitivă în viitor, 34% dimpotrivă, iar 49% sunt siguri că nu se va schimba nimic.

Sondajul plasează în continuare PSD în fruntea preferințelor electoratului, cu o cotă de 28% (în scădere, se pare), urmat de AUR cu 22% (evoluție pozitivă), PNL cu 18% (mai degrabă stagnare), USR cu 13% (tot stagnare) și UDMR cu 6% (undeva la limita maximă). Nu ar trece pragul electoral PMP (3%), nici Forța Dreptei și Pro România (2%).

La prima citire, PSD și PNL par să nu fi riscat nimic cu „rotativa”, chiar dacă PSD a coborât sub 30% și AUR a crescut la 22%. De ce? Pentru că cel mai bine plasat lider de partid din opoziție, Cătălin Drulă, are următorul profil: electorat favorabil – 10%, electorat neutru – 27%, electorat ostil – 57%, electorat care nu-l poate identifica – 3%. Comparativ, George Simion are următorul profil: electorat favorabil – 7%, electorat neutru – 22%, electorat ostil – 69%, electorat care nu-l poate identifica – 1%.

Niciunul din cei doi lideri ai opoziției care contează nu pare să fie un motor pentru partidul pe care îl conduce. Nici la PSD și PNL treaba nu stă mai bine, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă având un profil care-i situează sub notorietatea partidului pe care-l conduc. Doar UDMR-ul poate sta liniștit în noua conjunctură, un subiect care implică o discuție aparte.

În toamna anului 2021, Marcel Ciolacu vorbea de un acord pentru 7 ani cu PNL, ceea ce implică un plan pentru cucerirea și menținerea puterii până în orizontul anilor 2028. Ca să fie posibil acest plan, era musai să se realizeze „rotativa”, lucru care s-a întâmplat. Ca să apară diviziuni în coaliție, ar trebui să se înregistreze divergențe de opinie în privința candidatului pentru Cotroceni.

Chiar și aici, PSD și PNL au soluții și nu m-ar mira să opteze pentru puțin dramatism, pentru o „tensionare electorală mobilizatoare”, ceva care să ne aducă aminte de alegerile pentru președinte din anul 2000.

PSD și PNL pot opta pentru un candidat unic, susținut cu toată forța de cele două partide, care poate ieși din primul tur, sau pentru un campion și un iepure care să încadreze candidatul opoziției (fie el al AUR sau al coaliției de dreapta), urmând ca în turul doi ambele partide să susțină candidatul cel mai bine plasat.

Laboratoarele din Kiseleff și Modrogan mai au încă un an la dispoziție să-și adapteze planurile și să vină cu „scenariul câștigător” pentru a se menține în limitele obiectivului de „7 ani”. Și nu mă îndoiesc că, dacă nu intervin „lebede negre”[7], o vor face, chiar dacă ne-ar place să credem că această coaliție nu este decât o armată moartă (à la Stelian Tănase) condusă de doi „generali de carton”.

Replica partidelor de opoziție nu este clară. Președintele AUR, George Simion, afirma la începutul anului că este conștient de „jocul PSD”, care se raportează la partidul său așa cum o făcea odinioară cu PRM și că va proceda la fel cu candidatul AUR pentru Cotroceni: Suntem extremiști doar în mintea unor adversari politici care vor să ne pună undeva la colț și să ne ducă în turul doi de scrutin și să ne folosească. Este jocul pe care PSD și-l dorește, să joace același scenariu ca și cu Vadim, suntem conștienți, dar sperăm ca România să nu îl aleagă în continuare pe Iliescu.[8] Ca strategie, AUR așteaptă rezultatele alegerilor europarlamentare din 2024 pentru a-și calibra tacticile de abordare a localelor, parlamentarelor și prezidențialelor.

USR a oferit, la recentul său congres, un mandat liderilor săi pentru formarea unui „pol de dreapta”.[9] Nu sunt foarte multe variante, candidații posibili sunt PMP, Forța Dreptei și UDMR, dacă este să enumerăm partidele invitate la congres, cărora li se mai poate adăuga REPER-ul lui Dacian Cioloș, dacă orgoliile ar mai putea permite o înțelegere.

UDMR-ul nu va fi un partener comod, însă și doar dorința de revanșă îi poate determina pe liderii săi să participe la o coaliție care să încurce socotelile coaliției PSD – PNL și să împiedice AUR să obțină o influență mai mare atât în plan local, cât și în Parlament.

Altminteri, un UDMR „eliberat” de constrângerile guvernării va intra și mai strâns în îmbrățișarea FIDESZ, așa cum Budapesta s-a grăbit deja să anunțe, prin vocea Gergely Gulyás, șeful cancelariei premierului Viktor Orban:

Indiferent care parte a națiunii o examinăm, putem identifica cele mai mari dificultăți cu care se confruntă maghiarii de peste hotare. În România a încetat situația avantajoasă pentru maghiari, cea a participării UDMR la guvernare și va urma o perioadă mai dificilă pentru naționalitatea maghiară din această țară… de aceea trebuie să considerăm cauza tuturor părților națiunii care trăiesc în afara granițelor țării ca fiind a noastră.[10]

MOBILIZATORUL PROGRAM ECONOMIC PATRIOTIC

Marcel Ciolacu, mesaj postat pe contul său dintr-o rețea socială, despre intențiile mandatului la Palatul Victoria, care vor aduce „un efect triplu de multiplicare în economie și peste 4 mii de noi locuri de muncă”[11]:

Viziunea PSD privind guvernarea se referă la dezvoltare prin patriotism economic, adică prin investiții și producție aici, în România! 19 proiecte de investiții în valoare de 6,4 miliarde de lei, din care 2,2 miliarde ajutor de stat, au fost aprobate săptămâna aceasta prin schema de ajutor de stat pentru stimularea investițiilor cu impact major în economie derulată de Ministerul Finanțelor.

Vom contribui, astfel, la dezvoltarea unor industrii competitive în România: industria auto, industria materialelor de construcții, industria alimentară, industria IT, industria farmaceutică, activități de asistență spitalicească și fabricarea produselor din cauciuc.

Am promis că vom trece de la economia bazată pe consum de bunuri din import la economia bazată pe producție aici, în România. În 2023 și 2024 vom întoarce în economie și pentru populație 8-10% din PIB, de 5 ori mai mult decât în timpul guvernărilor anterioare.

Obiectivul de trecere de la „economia de import” la „economia de producție”, ca fiind cel mai important în viziunea premierului, ar trebui să fie îndeplinit de același guvern PSD – PNL, pentru că doar câteva numiri noi la economie, energie, dezvoltare sau agricultură și o rocadă între titularii de la finanțe și investiții din fonduri europene nu înseamnă că sunt îndeplinite condițiile pentru a se produce și revoluția în guvernarea economiei enunțată de Marcel Ciolacu.

Până la urmă, ceea ce moștenește astăzi guvernul PSD – PNL Ciolacu este rezultatul guvernării PSD – PNL – UDMR Ciucă și nimic altceva: economia a avut tot titular pesede, ca și agricultura, energia tot titular penele, la dezvoltare este puțin probabil ca un ministru penele să fie structural diferit și mult mai eficient decât cel udemere, așa cum nu văd deosebirile fundamentale dintre domnii Câciu și Boloș. Dar îmi doresc mult să constat peste un an că m-am înșelat privilegiind pesimismul în dauna optimismului.

Moștenirea guvernului PSD – PNL – UDMR Ciucă este consecința firească a filozofiei de a face numai acele reforme fără de care Bucureștiul nu poate formula cereri de fonduri europene la Comisie, și chiar și în cazul celor asumate ca obligatorii (mai ales prin PNRR), acțiunile au bătut pasul pe loc. Altfel spus, generalul în rezervă Nicolae Ciucă, știind că nu se poate baza pe ostașii motivați și pricepuți la Palatul Victoria, a preferat să sape tranșee și să apere câteva poziții esențiale pentru mandatul său, fără să riște șarje ofensive complicate.

În urma mandatului său au rămas: o inflație în ușoară scădere undeva în jurul a 11,2%, dar cu probabilă inversare de tendință, după majorările salariale deja acceptate (interne, educație) și altele ce urmează a fi acceptate (transporturi feroviare, sănătate); un grad de îndatorare ce depășește 50% din PIB, un deficit bugetar la primul trimestru de 22,75 miliarde de lei (1,42% din PIB[12]), un deficit de cont curent de 5,46 miliarde de euro (în scădere față de aceeași perioadă din 2022) și investiții străine directe de 2,9 miliarde de euro (în scădere)[13]. Guvernul Ciucă nu a reușit nici să obțină de la Bruxelles aprobarea pentru finanțarea din tranșa a doua pentru proiectele aprobate prin PNRR.

Poate schimba trendul guvernul Ciolacu? În calitatea sa de general la Palatul Victoria a decretat trecerea de la postura defensivă la cea ofensivă, doar că tactica pe care o descrie pare să fie una fantomă: în loc să atace reformele restante din PNRR, este decis să pornească la luptă cu morile de vânt ale patriotismului economic. Dacă formula șugubeață îmi aparține ca formă, pe fond critica provine de la Mircea Coșea, care atenționează că[14]:

Este un program electoral și populist. Nu se văd soluțiile, acestea fiind doar niște deziderate, niște dorințe care se izbesc de trei lucruri care nu se găsesc în acest program:

1. Intrăm într-o situație dificilă în foarte scurt timp, dacă nu chiar într-o lună de zile, pentru că Europa a intrat într-o recesiune tehnică – lucrurile merg foarte prost din punct de vedere al sistemului bancar american – care începe să fie vizibilă și în Europa. Dacă mai adăugăm și războiul din Ucraina, lucrurile nu sunt deloc pozitive pentru cadrul internațional și nu văd cum România ar putea să fie o excepție, o insulă de fericire într-un ocean aflat în furtună. E complicat

2. Sursele de finanțare. Toate lucrurile arătate în program cer o finanțare importantă. Finanțarea poate să fie din două părți, dacă vrem una corectă și sănătoasă: (i) PNRR, care este în întârziere – PNRR-ul este foarte întârziat. Chiar dacă am lua banii, efectul lor în economie este mai mult de un an sau un an și jumătate. Deci în acest mandat nu are niciun efect; (ii) Mediul economic, dar dinamica mediului economic a fost constrânsă de taxe și impozite – Din acest punct de vedere, finanțarea sănătoasă din interior nu o văd. Ce facem? Ne împrumutăm iar? Ridicăm iar cota de îndatorare? Nu mi se pare corect.

3. Programele nu sunt explicate concret: Spre exemplu: vom reduce prețurile la alimente. În ce fel? Care e metoda? Ce putem să facem? Această sintagmă nu mai are niciun fel de aplicabilitate în Europa: patriotism economic. Începem să cerem mărfuri românești la raft? Să reducem importurile? Asta înseamnă timp pentru că reconstrucția industriei prelucrătoare din industrie procesatoare în agricultură cere timp. Nu se poate face într-un an.

De fapt guvernul Marcel Ciolacu va fi un guvern Ciucă 2.0, cu diferența că noul premier este mult mai dispus la show-uri mediatice și declarații sforăitoare, din care va construi pseudo-realități numai bune să pregătească anul electoral 2024. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contribuotrs.ro