ANUL ELECTORAL 2024. „Tinerii nu știu lucruri elementare, că nu găseai nimic în magazine…”. Nostalgia pentru ceaușism a unor tineri de azi explicată de Marian Preda, rectorul Universității București

Dincolo de preocupările sociale, pe care le consideră imediate și juste, cele legate de prețuri, siguranță și salarii, profesorul de sociologie Marian Preda, rector al Universității din București, semnalează un punct critic în alegerile lui 2024. Preda vorbește despre încleștarea dintre mai multe feluri de a vedea societatea: lupta între o concepție democratică și o convingere autoritară.

• Tinerii nu au experiența momentului în care România nu era liberă și de aceea ei nu cred că libertatea se poate pierde, spune Preda. ”Nu-și dau seama că pot să ajungă peste noapte să se trezească cu Armata Roșie în România. Se pot trezi cu o dictatură internă și cu suveranism și pe urmă autoritarism. Nu realizează asta”.
• „Vedem suveranism promovat peste tot și vedem în statistici că lumea e nostalgică și îl regretă pe Ceaușescu”.
• Interviul face parte dintr-un ciclu pe care Hotnews îl lansează astăzi. Vom discuta temele alegerilor din 2024 cu personalități nonpartizane din domenii diverse. Interviurile sunt realizate de Clarice Dinu, redactor-șef Hotnews, și de jurnalistul Eugen Istodor, contributor al publicației.

HotNews.ro: Aveți TikTok?

Marian Preda: Nu, nu am. Dar să știți că am studiat fenomenul, chiar dacă nu am cont personal, pentru că studenții noștri, cei din generația nouă, se informează de pe TikTok și de pe Instagram. În Universitatea București sunt deja facultăți care se promovează și pe TikTok.

Mergem acolo la „cumpărătorii tăi”, la cei care trebuie să vină la facultate și ne-am adaptat și am văzut că sunt foarte mulți care au urmăritori și câteodată mai primesc și mici contribuții. Le oferă beneficiarilor, tinerilor noștri, de ce nu, un zâmbet.

„Când ai opțiuni nelimitate, îți permiți să fii superficial”

De unde vă informați atunci?

Păi de pe site-uri, dimineața, la cafea. Site-uri serioase. Dacă văd mai multe informații false în timp pe un site, îl șterg din lista mentală, în primul rând, și pe urmă și din lista de căutări. Încerc de fiecare dată să am cel puțin două surse pentru aceeași informație.

Cred că cel mai bine este să găsești site-uri specializate, de încredere și să cauți să mergi la sursă. Dacă văd un link către o informație de bază, merg acolo. Și, de asemenea, mă mai informez de pe paginile personale, conturi de facebook ale unor persoane pe care le știu competente pe un domeniu sau altul.

Asta este lumea dvs. Dar lumea studenților dumneavoastră este aceeași?

Cu siguranță nu. Evoluția generațiilor este destul de tributară schimbărilor de context. Generațiile sunt diferite, pentru că au avut experiențe diferite de ale noastre la nivel social general. Și, da, au avut mult mai multă libertate. Și când ai foarte multă libertate, când ai opțiuni nelimitate, îți permiți să fii superficial.

„Cred că celor din noua generație le lipsesc repere de bază”

Libertatea strică?

Nu. Doar că libertatea și responsabilitatea trebuie să meargă mână în mână. Trebuie să știi ce să faci cu libertatea. Ca să valorizezi cu adevărat accesul la informații atunci când îl ai. În plus, cred că celor din noua generație le lipsesc și repere de bază. Ei trebuie să aibă și conținuturi, structuri în care să plaseze informația.

Dacă tu nu ai repere istorice, dacă tu nu ai repere geografice, repere culturale care țin de literatură, de filosofie, nu știi cum să clasifici și cum să interpretezi informația. Este ca și cum nu ai știi cuvintele cheie dintr-o limbă, verbe esențiale, substantive, adjective. Diverse alte cuvinte de legătură le pui în context, dar îți lipsește esențialul pentru a comunica și înțelege ansamblul.

„Dacă faci prea mult pe prostul există riscul să rămâi așa”

Cum va arăta viitorul acestor studenți?

Marea diferență în viitor o vor face cei care știu să interpreteze corect informația, informația care într-adevăr e din abundență acum în spațiul virtual. Cât despre TikTok, sincer, e mult prea superficială pentru mine. Lumea aceasta este așa un fel de o chestiune de shopping around, o încercare de-a cumpăra, așa, acadele sucuri. Știți, când ceva nu are o mare valoare, decizia de a achiziționa acel bun este din categoria superficială, emoțională.

Nimeni nu o să cumpere emoțional o mașină, o casă și alte lucruri esențiale. Și atunci pe TikTok găsim, știți, alune, gustărele din astea de 10 secunde, 50 secunde, chestiuni cu care să ne amuzăm.

Zicea cineva că dacă faci prea mult pe prostul există riscul să rămâi așa. Adică, dacă faci prea mult pe superficialul în informare, există riscul să rămâi în logica tiktok și să vezi lumea asta în secvențe scurte și eventual amuzante. Tinerii sunt nostalgici după comunism ”pentru că nu au o informare corectă”.

Spuneți că avem studenți care folosesc TikTok, sunt la vârsta de 19-20 de ani și au nevoie de repere. Cum arată învățământul acesta românesc?

Trebuie să fim sinceri cu noi înșine. Sunt și părți bune. A început să se mai schimbe. Dar uitați un lucru, un ceva care este esențial și la care nu ne-am gândit. A venit toată nebunia asta cu Rusia, cu autoritarismul. Vedem suveranism promovat peste tot și vedem în statistici că lumea e nostalgică și îl regretă pe Ceaușescu. Am văzut asta într-o cercetare sociologică.

Vedem studenți de-ai noștri, care nu numai că n-au trăit ei ceaușismul. Chiar și părinții lor erau suficient de mici încât să nu-și mai amintească totul. Studenții ce repere au? Se informează de la bunici.

Și sunt și tineri nostalgici, pentru că nu au o informare corectă. Și să nu uităm, în manualele noastre lipsesc informații consistente despre perioada comunistă.

Câteva lucruri despre calitatea scăzută a corpului profesoral

N-avem în București, n-avem un muzeu al totalitarismelor.

Eu nu spun să fie doar al comunismului. Da, europenii merg în lagărele de concentrare, au diverse muzee în Berlin, vezi un muzeu al Holocaustului și vezi informații despre ororile nazismului. În Washington vezi un muzeu al Holocaustului.

Noi nu avem mai nimic, deși am trecut printr-un regim comunist foarte dur. Și atunci iată și această problemă care se adaugă celor “în amonte”. În învățământul nostru sunt probleme și cu profesorii, cu calitatea lor, pentru că evoluția corpului acestuia profesoral a fost proastă.

Contribuția politicului la decăderea învățământului românesc

Universitățile private în anii ‘90 au produs în masă absolvenți de slabă calitate, care în bună măsură au mers în învățământ. Și acum știu că erau ceva statistici și în ministere.

În administrația publică, politicul s-a altoit la chestiunea asta, a adus o doză de incompetență și mai mare la cei selectați. Politicul s-a amestecat printre inspectori, printre primari.

Salarizarea pentru mult timp a fost jos, și-a mai revenit de un timp, dar cei buni nu erau stimulați să meargă acolo. Mediul privat, care în România a evoluat bine și care a fost principalul factor de creștere economică a nivelului de trai mediu privat, i-a atras pe cei buni în zona privată.

În plus, accesul la joburi în străinătate și libertate de circulație i-a atras pe alții buni acolo. Și atunci în învățământ au rămas cei foarte puțini buni și cu vocație. Același lucru s-a întâmplat printre medici.

„Vârfurile actualei generații, poate mai bune decât vârfurile noastre”

Generațiile actuale de studenți și de elevi sunt mai superficiale, naive, fără cultură generală solidă în medie. Sunt vârfuri de generații OK și sunt poate mai OK decât cei din generațiile noastre. Tocmai pentru că au acces la educație și pentru că familiile lor compensează în bună măsură deficitul de calitate pe care o oferă educația reală din școala românească de astăzi.

Deci, la ce trebuie să ne mai uităm? Vă aduc în discuție o proporție. În generația mea erau 10% dintr-o generație care aveau loc la facultate.

Până prin 2000, cei care au intrat la facultate aveau puține locuri. Ca dovadă, Universitatea din București avea în 89, vreo 7800 de studenți și a ajuns acum la 33-40.000 în ultimii 15 ani. Și au apărut multe alte universități care nici măcar nu existau înainte de ‘89.

Drept urmare numai vin doar vârfurile, cei 10, 15-20% cei mai buni dintr-o generație la facultate. Acum vine toată lumea care are bacalaureatul, care este la un nivel mult mai jos de educație.

„Eram egali, dar egali în sărăcie și lipsă de libertate”

E înspăimântător?

Este și nu este. E înspăimântător să vezi că lucrezi și cu mediocrii câteodată. Cu studenți care nu au cunoștințe generale suficiente pentru a înțelege informațiile noastre. Eu și mulți alți colegi de-ai mei trebuie să coborâm nivelul, să explicăm noțiuni de bază, să dăm multe exemple pentru a umple golurile pe care le au ei la nivel general. Le vorbim studenților la Politici Sociale despre comunism, la management despre autoritate și lipsă de competență. Da, Ceaușescu nu avea niciun fel de competență în economie și nici în politici sociale. Avea cursuri primare, învățătură de cizmar.

Și atunci le dau exemple despre perioada comunistă și nu știu lucruri elementare, de exemplu, că a fost o perioadă lungă în care nivelul de trai era egal, dar egal în sărăcie și nu găseai nimic în magazine și nu aveai avea acces la un job. Libertatea de circulație nu exista și era cartelă pentru bunurile de bază.

Studenții nu știu lucrurile acestea care țin de istoria recentă și dacă ajungi la cultura generală majoră, să fi citit un scriitor clasic sau în filozof, atunci se restrânge și mai mult numărul celor care știu lucrurile.

„Dacă vrei ca medicul să fie bun, de ce n-ai vrea să fie bun și politicianul?”

Studenții trăiesc doar în prezent, modele sunt pe TikTok. Nu văd viitorul participând la vot. Totul este pe interes văzând o clasă politică pusă pe interes. Iată modelele.

Da, aveți dreptate. Vreau să spun totuși că sunt vârfuri în generația actuală care au și cunoștințele necesare și abilitățile tehnice ale tehnologiei și au și experiențele practice. Lucrul acesta e foarte avantajos. Problema mare este că vârfurile acestea nu ajung să conducă și să ia decizii în colectivități, la nivel de comunitate, la nivel național. Aceste vârfuri sunt respinse, contradicția aceasta nu e sesizată de populație.

Totuși, tinerii, în general, realizează că n-ar vrea să vadă pe scenă un muzician, un virtuos care de fapt e medic, care nu știe să cânte. N-ar da bani pentru asta. Nimeni nu vrea să fie operat de un chirurg care e făcut pe puncte și e trimis de partid acolo.

Nimeni nu vrea să fie apărat în instanță de un avocat care nu este dintre cei mai buni. Problema este că oamenii politici iau decizii pentru noi toți, care sunt fundamentale pentru viața noastră, sunt acceptați așa ca fiind necalificați, mediocri, superficiali.

Nu ne interesează cine ia deciziile și aceste decizii, cele mai multe, nu se văd. Și de ce nu-i interesează pe cei tineri? Pentru că, pe de o parte, noi nu le-am atras atenția. Și mai e ceva. Ei nu știu, nu realizează că se poate ajunge rău prin aceste decizii politice, prin dezinteresul pentru politică.

Viața tinerilor e confortabilă, ei trăiesc la umbră. Cum zicea cineva de la țară, „“cine domnule? Copiii de astăzi trăiesc la umbră. Adică ei sunt protejați, n-au stat în soare, n-au muncit, nu sunt ca Moromete să o ia de dimineață la muncă”. N-au trăit niciun fel de drame și nu-și dau seama că pot să ajungă peste noapte să se trezească cu Armata Roșie în România. Se pot trezi cu o dictatură internă și cu suveranism și pe urmă autoritarism. Nu realizează asta”.

Dar noi, părinții și profesorii lor purtăm adevărata responsabilitate, crede Marian Preda.

Continuarea interviului, pe HotNews.ro, în zilele următoare.