APADOR-CH prezinta un caz de erori judiciare in lant, pornind de la o arestare dispusa de fostul procuror Cristian Panait

Daniela Tarau, condamnata la 3 ani si 3 luni de inchisoare cu executare in urma unui rechizitoriu realizat de procurorul Cristian Panait, a castigat procesul cu statul roman la CEDO si a fost declarata nevinovata in martie 2015, dupa rejudecarea cazului sau. APADOR-CH, care a sprijinit-o pentru procesul la CEDO, a publicat marti un interviu cu Daniela Tarau, acum in varsta de 43 de ani, doctorand in sistemul penitenciar la Academia de Politie.

In vara anului 2000, Daniela Tarau, originara din Buzau, s-a angajat la o firma care promitea ca gaseste de munca la romani in strainatate. Dalil Exim M&M Dim SRL copiase numele de la o alta firma si era, dupa cum scrie APADOR-CH, „o teapa”.

A fost angajata de proba, ca secretara. In februarie 2001, Daniela Tarau a fost acuzata de inselaciune si arestata preventiv. A stat in arest 1 an si 9 luni, timp in care a fost condamnata la 3 ani si 3 luni cu executare (in procesul de fond), apoi la 3 ani si 3 luni cu suspendare, in recurs. A fost eliberata in noiembrie 2002, ca urmare a acceptarii unui recurs facut la masura arestarii preventive.

Ulterior, cu ajutorul APADOR-CH, a depus plangere la CEDO pentru durata excesiva a arestarii si pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil. A castigat in 2009 iar in 2010 a inceput rejudecarea cazului ei.

Dupa patru ani, in martie 2015 Daniela Tarau a fost declarata nevinovata.

Acum, aceasta a acordat un interviu pentru APADOR-CH in care povesteste intalnirea cu procurorul Panait, prin ce a trecut in sistemul penitenciar si ce planuri de viitor are.

„A doua zi am avut intalnirea cu procurorul Panait. Niste ore bune m-am straduit sa dau o declaratie. In prima faza imi solicita sa scriu ceva anume. I-am zis ca nu pot sa scriu ce nu stiu. Imi cerea sa scriu ca ala a facut si a dres, ca stiam ca firma e fantoma, ca stiam ca e o inselatorie … nu stiam, de unde sa stiu?! Si ca daca scriu asta maine sunt acasa. Declaratia o scria Panait. Se enerva, rupea foaia de cate ori nu voiam sa zic ce voia el. Se tot ridica de pe scaun. Perceptia mea despre un reprezentant al statului era ca trebuie sa fie un om linistit, care sa stea pe scaun si sa ma asculte. Dar el nu era asa”.

„Poate era o tactica?”, este intrebata Daniela Tarau, care raspunde:

„Si cand imi spui ca ma arunci pe geam tot tactica era? Atunci avocatul meu (angajasem intre timp unul) a pus piciorul in prag si a spus ca nu mergem mai departe daca continua asa. Ce, traim pe vremea lui Stalin?

Panait a cedat, a scris declaratia in maniera in care trebuia, din punctul meu de vedere, nemultumit, si a plecat la procurorul sef de sectie (era Chiujdea pe vremea aia), cu declaratia mea. Inainte de a pleca din birou s-a intors de doua ori din usa, precum Colombo, asa, parca nehotarat, si m-a intrebat: ma tu esti sigura ca lucrurile stau cum ai zis?

A plecat si a durat o vesnicie pana s-a intors cu mandatul de arestare. Mi-a spus: ti-am dat doar 5 zile, adica un mandat scurt, si-ti dau posibilitatea sa te gandesti la ce ti-am spus. Si mi-a urat la multi ani, ca era chiar ziua mea. Nu uit tonul ala, pentru ca suna cumva …”

„Eram la Rahova cand am aflat de sinuciderea procurorului Panait. Mi-a fost mila de el. Ca a fost fraier. L-am vazut de doua ori in viata, dar m-a marcat comportamentul si atitudinea lui. Ce mi-a facut el mie … bine, nu a fost singurul vinovat. Nu pana la capat. Au fost atatea instante care au verificat si puteau sa repare greseala lui initiala, dar nu a facut-o nimeni. L-am iertat demult. Dar nu pot sa uit”.

Citeste restul interviului aici.