Apartamentele de tip Airbnb au depășit pensiunile agroturistice în România. Alte tendințe în turism

Datele Institutului Național de Statistică arată că apartamentele de închiriat dețin 14% din capacitatea de cazare a țării, dar captează mai puțin decât ar sugera dimensiunea lor. Între timp, turiștii străini descoperă România și preferă hotelurile.

În 2025, România a înregistrat o capacitate totală de cazare de 99,7 milioane locuri-zile. 

Hotelurile domină covârșitor, cu 51,1 milioane (51,2%), dar surpriza vine imediat după: apartamentele și camerele de închiriat, echivalentul autohton al platformelor de tip Airbnb,  se plasează pe locul al doilea cu 14,4 milioane locuri-zile (14,4%), depășind pensiunile agroturistice (13,7%) și pensiunile turistice (8,4%).

Această pondere substanțială spune o poveste despre transformarea profundă a ofertei de cazare românești în ultimul deceniu. Proprietarii individuali care își închiriază apartamentele prin platforme digitale reprezintă acum o forță de piață de ordinul a 14 milioane de nopți potențiale pe an.

Ce este un «loc-zi» și de ce contează

Înainte de a citi orice statistică de turism, merită să înțelegem unitatea în care se măsoară capacitatea de cazare: locul-zi. 

Dacă un hotel are 100 de camere disponibile timp de 365 de zile pe an, capacitatea sa anuala este de 36.500 locuri-zile. Gandiți-vă la el ca la un potențial de cazare: numărul maxim teoretic de nopți pe care le poate vinde un operator dacă toate paturile ar fi ocupate in permanenta.

Această unitate rezolvă o problemă statistică importantă: cum compari un hotel deschis doar vara cu un hotel de business activ tot anul? Prin locuri-zile, fiecare structură este cântărită nu doar după numărul de paturi, ci și după durata în care acestea sunt disponibile. Un camping cu 50 de locuri, deschis doar 90 de zile pe vară, are o capacitate de 4.500 locuri-zile, adică mai puțin decât o pensiune modestă funcțională tot anul.

Concentrare geografică: litoralul, munții și Capitala

Distribuția geografică a apartamentelor de închiriat este revelatoare. Județul Constanța domină cu 2,25 milioane locuri-zile. E zona unde proprietarii din Mamaia și Eforie și-au făcut din locuințele de vacanță drept unități de cazare. Pe locul al doilea se situează Brașov (1,95 milioane), urmat de Municipiul București (1,13 milioane) și Cluj (1,06 milioane).

Această geografie urmează logica cererii: litoralul de vară, stațiunile montane și centrele universitare/corporatiste. 

Ceea ce lipsește este prezența semnificativă în Delta Dunării — un paradox, dat fiind potențialul ecoturistic al zonei — și în Moldova, unde pensiunile agroturistice domină în locul apartamentelor.

Turiștii care aleg apartamentele: un portret

Cele 14,4 milioane de locuri-zile disponibile au generat 1,59 milioane de sosiri și 3,39 milioane de înnoptări, ceea ce implică o durată medie de sejur de aproximativ 2,1 nopți — mai scurt decât media generală, dar consistent cu utilizarea specifică: city breaks, vacanțe de weekend, deplasări de afaceri informale.

Structura clienților este dominată covârșitor de turiștii români (85,3%), o proporție mai mare decât în cazul hotelurilor, unde prezența internațională este mai echilibrată. Turiștii străini care vizitează România par să prefere în continuare hotelurile tradiționale, poate din motive de predictibilitate și standarde clare.

Problema utilizării: capacitate mare, eficiență redusă

Cea mai importantă cifră din raport este poate cea mai discretă: indicele de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune a fost, în 2025, de 29,8% pentru totalul structurilor. Tradus în termeni de locuri-zile: din fiecare 100 de nopți teoretic disponibile, doar 30 au fost efectiv vândute.

Hotelurile performează semnificativ mai bine, cu un indice de 39,6%, în timp ce hostelurile abia ating 18,8%. Nu există date dezagregate pentru apartamentele de tip Airbnb, dar estimările implicite, raportând înnoptările la capacitate, sugerează un nivel similar sau chiar mai scăzut decât media, tocmai din cauza concentrării sezoniere pe litoral și munte.

Această rată scăzută nu este neapărat o problemă pentru proprietarii individuali, ai căror costuri fixe sunt mai mici decât ale unui hotel. Dar pentru o economie turistică națională, ea indică o supracapacitate structurală, prea multe paturi pentru prea puțini turiști, distribuiți inegal în timp și spațiu.

2025 față de 2024: un an al contrastelor

Comparativ cu 2024, tabloul este unul al contrastelor: capacitatea totală a crescut cu 2,1%, semn că investițiile în cazare continuă, indiferent de dinamica cererii. 

Dar tocmai aceasta din urmă a dezamăgit: numărul total de sosiri a scăzut cu 2,4%, cu un declin și mai pronunțat al turiștilor români (−4,6%). 

Singura veste bună vine din exterior: turiștii străini au crescut cu +8,5%, un semnal că România câștigă treptat vizibilitate internațională.