„Arma secretă” a unor britanici care au reușit să urce pe Everest în câteva zile, deși în general durează câteva săptămâni: „Este acesta viitorul alpinismului?”

Să urci pe vârful Everest durează în general câteva săptămâni, iar majoritatea timpului este petrecut la poalele muntelui pentru a te acomoda cu aerul rarefiat, însă patru britanici, foști membri ai forțelor speciale, au scurtat dramatic acest interval, călătorind de la Londra până în vârf și înapoi în mai puțin de o săptămână, potrivit organizatorului expediției, relatează The New York Times.

Au sărit peste perioada de adaptare, în parte, inhalând „o armă secretă”: xenon. Povestea lor a zguduit lumea alpinismului și a dus la o anchetă a guvernului nepalez, deoarece utilizarea acestui gaz este dezbătută intens. Unele cercetări au arătat că xenonul îi poate aclimatiza rapid pe oameni la altitudini mari, chiar dacă unii experți spun că beneficiile, dacă există, sunt neglijabile, iar efectele secundare ale utilizării sale rămân neclare.

Organizatorii spun că gazul a fost esențial pentru viteza ascensiunii, dar abordarea aleasă de ei a iscat o dezbatere mai amplă în lumea alpinismului: Ar trebui escaladarea Everest, una dintre cele mai mari realizări din lumea sportului, să fie mai ușoară – accesibilă mai multor persoane în timpul unei vacanțe scurte – cu ajutorul unui produs de îmbunătățire a performanței?

Reportajul publicației americane nu îl menționează pe alpinistul ucrainean Andrew Ușakov, despre care Reuters a relatat marți că a urcat pe vârful de 8.849 de metri în patru zile, față de cele cinci zile ale britanicilor, și care susține că nu a folosit xenon.

Excursii pe Everest cu ajutorul xenonului

Lukas Furtenbach, cel care a organizat expediția britanicilor, a declarat că începând cu 2026 intenționează să ofere excursii dus-întors de două săptămâni pe Everest folosind xenon și reducând astfel timpul necesar pentru escaladare cu câteva săptămâni.

„Acesta poate fi viitorul alpinismului comercial ghidat pe Muntele Everest”, a spus el.

Pentru cei care locuiesc la altitudini mai mici și au călătorit pe munte, disconfortul răului de altitudine este evident. Pot apărea simptome ca greața, dureri de cap și tulburări ale somnului, iar în unele cazuri se poate ajunge inclusiv la edem cerebral sau la moarte.

Pe măsură ce urci, în fluxul sanguin este absorbit mai puțin oxigen cu fiecare respirație. Acesta este motivul pentru care atât de mulți oameni care escaladează Everestul folosesc oxigen suplimentar.

Ce spun experții

Xenonul, un gaz inodor, este cunoscut de ani de zile pentru activarea unei molecule numite factorul inductibil de hipoxie, care este, de asemenea, activat atunci când oamenii se aclimatizează la un nivel scăzut de oxigen, a explicat Hugh Montgomery, profesor de medicină de terapie intensivă la University College London și alpinist care a condus o expediție pe Everest pentru a studia modul în care reacționează oamenii la un nivel scăzut de oxigen.

„Așadar, ceea ce pretind acești oameni că au făcut”, a spus el, „este practic găsirea unei modalități de a activa adaptarea la niveluri scăzute de oxigen”.

Deși unii medici au folosit gazul în trecut pentru a „precondiționa” pacienții la niveluri scăzute de oxigen – de exemplu, înainte de operații cardiace majore – practica nu a devenit o rutină, deoarece „nu a fost atât de protectoare pe cât s-ar spera”, a adăugat Montgomery.

Mike Shattock, profesor de cardiologie celulară la King’s College London, a declarat că „xenonul probabil face foarte puțin și nu există practic nicio dovadă științifică credibilă că ar face vreo diferență”.

Experții au avertizat, de asemenea, că automedicația cu xenon, care are efecte anestezice, poate duce la supradoză sau deces și că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege cum funcționează gazul și utilizarea sa în alpinism.

Sursa foto: Dmitrii Pichugin | Dreamstime.com