Atenție la neatenție! Se pe(trece) o nouă ”reformă” electorală

Nu știu dacă ați observat sau dacă vă mai pasă dar ceva important se întâmplă zilele acestea în Parlament. S-a format o Comisie de Cod Electoral care e pusă pe lucruri mari: reforma electorală din România, versiunea 3.0, cu dată așteptată de lansare vara 2015, astfel încât de la anul să avem legi electorale noi.

Comisia are un nume ciudat pentru misiunea pe care și-a asumat-o. Se cheamă ea ”de cod electoral” dar nu se rezumă doar la discutarea unui cod electoral ci și-a propus să revadă toate legile electorale indiferent dacă vorbim de locale sau de generale. Din câte știu vor să trateze chiar și prezidențialele și europarlamentarele. Ceea ce nu e în sine rău, e bine să avem un pachet întreg, coerent. De asemenea, tot Comisia acesta ar trebui să stabilească cum facem cu mult-cerutul vot prin corespondență. Deci miza lucrărilor ei este mare.

Dar să mă reîntorc la numele comisiei. Dacă ar fi vorba doar de codul electoral – acel set de norme administrativ-juridice care țin de modalități de organizare și desfășurare a scrutinelor – lucrurile ar fi relativ simple. Ar trebui doar să adope o versiune ușor îmbunătățită propusă Parlamentului acum vreo cinci ani de către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și cu asta basta. Să-și asume toți că nu mai umblă la acest cod cel puțin trei cicluri electorale pentru a-și crea avantaje de moment și pentru decupa colegii electorale după cum le cade mai bine.

Dar nu, Comisia vrea mai mult, așa cum arătam mai sus. Vrea să îndrepte dezastrul ultimei reforme electorale care a dus vreo 600 de iluștri mediocri în Parlament (mă refer la aceia care nu sunt corupți sau pur și simplu derbedei). Sunt și câteva excepții, dar cu totul excepții printre ei. Ei bine, ultima ”reformă” electorală nu a dus la reformarea clasei politice cum vroia fostul președinte, nu a dus la o mai bună relație între aleși și alegători, nu a dus la formarea unor majorități competente ci a dus la ceea ce știm că avem: o masă amorfă și anonimă de inși și inse. Iar partea proastă a fost că s-a întîmplat și cu concursul unora dintre noi, mă refer la oengiști animați de idealuri democratice înalte.

Bun, acum jocul se reia. Dar lucrurile nu sunt la fel de vizibile ca data trecută. Dacă n-aș fi urmărit lucrările Comisiei (de cod electoral!) aș fi zis că poate e mai bine așa, că astfel de lucruri e bine să se discute calm, cu atenție pentru tehnicalități, mai departe de presiunea presei și a tuturor. Să avem încredere în ei. Mai ales că sunt urmăriți îndeaproape și de colegii de la inițiativa “Politica fără Bariere” care au expertiză vastă de la legislație electorală și până la educație contraceptivă și sexuală… Poate așa ar trebui să ne simțim mai protejați.

Dar, lucrurile nu stau chiar așa de bine. Comisia e dominată de Zgonea de la PSD și de Voicu de la PNL și populată de zombi de la partide satelit precum UNPR, PC, Partidul Tăriceanu etc. Ceea ce se înțeleg între ei Zgonea cu Voicu aia trece. Punct. Și oare ce vor ei? Vor același lucru pentru că reprezintă două partide-mamut care n-au nevoie de concurență politică ci să se schimbe unii pe alții ca într-un sistem majoritar de tip saxon. Asta vor pentru ca asta este în interesul lor comun.

De exemplu ieri, noi fiind ocupați cu scărpinatul nasului de către domana Udrea și cu paltonul aruncat nervos de dl Iohannis pe capota mașinii, Comisia a voatat că:

1) primarii urmează a fi aleși prin vot direct, într-un singur tur de scrutin (ca și până acum) și

2) mentinerea pragului de 5% la alegerile locale (cum altfel?)

Amândouă chestiunile sunt nasoale și afectează la modul serios principiul proporționalității. Ce să mai explic, că un nene poate deveni primar cu 23% din voturi în timp ce competitorul său ar avea 22%, iar în turul al doilea, care nu va mai fi existat, cel de-al doilea ar fi putut câștiga alegerile cu o majoritate zdravănă și o legitimitatea mult mai bună? Sau că dacă aplicam aceiași regulă la prezidențiale de anul trecut, acum dl. Ponta își vărasa nervii pe protocolul de la Cotroceni în locul dl-lui Iohannis?

În cea de-a doua chestiune pragul electoral este prea mare, iar faptul că l-au pus la locale ne arată că intenționează să-l pună și la restul alegerilor. Astea în contextul în care colegii mei oengiști s-au agitat toată campania electorală trecută, hărțuind candidații pentru a le smulge promisiunea că vor promova principiile politcii fără bariere. Și toate acestea în contextul în care, cu o zi înainte președintele acesta iubit de toată lumea (inclusiv de premier) declara în același Parlament că își dorește ”modificarea legislației privind finanțarea partidelor și a campaniilor electorale, precum și o nouă lege a partidelor politice trebuie să conducă la o creștere a transparenței, integrității și participării”.

Partea proastă este că e mult diletantism în acest proces de toate părțile. Și mă refer aici la toată lumea și la partide și la noi la oengiști (mai puțin Zgonea și Voicu care știu ei foarte bine ce fac). În loc ca fiecare să-și prezinte în general viziunea și opțiunile pentru diferitele elemente ale sistemului electoral, cu argumente, avantaje și dezavantaje ale fiecărei opțiuni, justificări teoretice care să explice de ce anume o opțiune este viabilă sistemului și culturii noastre politice, ei s-au apucat ca-n târg să zică ca unul vrea una și dă la schimb ailaltă. De ce? Cu ce efect? Nu e clar decât, poate, în mintea lor.

Din păcate nici noi oengiștii nu am căzut de acord sau măcar nu ne-am consultat între noi cu privire la sistemul electoral ca atare, cam care ar fi viziunea noastră, ci doar pe anumite principii generale și pe chestiuni care depășesc legile electorale. Sau cel puțin eu, un tip care m-am ocupat de astfel de lucruri în trecut, nu am auzit de o asftel de discuție. Bine, acum n-am pretenția să fiu și eu ca Alina Mungiu în tot și-n toate, la originiea tuturor lucrurilor, dar, dat fiind că am fost implicat în trecut în astfel de discuții și că-i cunosc (cred) pe cei care au inițiat campania Politică fără bariere (și pe care am susținut-o permanent), aș fi știut dacă noi le putem propune partidelor un sistem electoral în mod argumentat. Să zicem că timp încă mai este.

Pericolul este că prin Comisie să treacă tot felul de prostii, adevărate bariere în politică, iar la sfârșit să ni se servească argumentul suprem: dar ați știut de lucrările Comisiei, de ce n-ați intervenit? Uite, acum plenul votează propunerile Comisiei de cod electoral, iar Comisia s-a consultat cu societatea civilă.

Citeste intreg articolul ci comenteaza pe Contributors.ro