Atenționarea pediatrului: „Înecul secundar este un eveniment rar, dar dramatic. Mortalitatea depinde de rapiditatea cu care părinții observă semnele”

Înecul secundar, cunoscut și sub denumirea „înec pe uscat”, apare la supraviețuitorii unui episod de înec real în timpul căruia apa a fost inspirată în plămâni, nu doar înghițită. Dr. Raluca Bidiga, medic pediatru, atrage atenția părinților asupra faptului că înecul secundar cu apă sărată (de mare) este mult mai grav decât cel cu apă dulce (lacuri/piscine), deoarece apa sărată distruge surfactantul din plămâni, o substanță esențială care menține căile aeriene deschise și ajută la respirație. Ce urmărim la copilul care a aspirat apă în plămâni și de ce este necesar un control medical de urgență după un astfel de incident. 

Un înec secundar poate apărea în cele mai neașteptate situații. Imaginați-vă, spre exemplu, un copil mic care stă în fund pe malul mării și este răsturnat de un val ușor. În doar câteva secunde, poate inhala apă sărată, iar impactul asupra plămânilor poate fi însemnat chiar fără ca părinții să observe pe moment. Conform pediatrului, este suficientă o cantitate mică de apă pentru a declanșa un edem pulmonar, iar simptomele pot apărea oriunde între 4 și 48 de ore după incident. „Chiar dacă, pe moment, par să fie bine – poate chiar se ridică și merge spre părinți – simptomele provocate de inflamația din plămâni pot apărea ulterior, în primele două ore, șase ore sau chiar până la 48 de ore după incidentul inițial”, spune pediatrul. 

Ce simptome trebuie urmărite

Simptomele înecului secundar sunt crucial de urmărit la supraviețuitorii unui episod de înec real, chiar dacă inițial aceștia par să fie bine. Aceste simptome pot apărea la 1-2 ore, 6 ore sau chiar până la 48 de ore după evenimentul inițial. Cele mai multe simptome apar în primele șase ore, spune pediatrul Raluca Bidiga, dar monitorizarea copilului timp de minimum 24-48 de ore este esențială.

Simptomele înecului secundar sunt:

• Respiră greu sau accelerat – adică îi este greu să respire (copiii mai mari pot să spună că au o senzație de lipsă de aer);
• Tușește foarte des;
• Este extrem de obosit sau somnolent – acest lucru se întâmplă pentru că practic el nu se oxigenează și depune un efort mare pentru a respira;
• Pot apărea vărsături repetate;
• Poate avea un comportament neobișnuit – poate fi iritabil sau confuz, cum ar spune unii părinți „nu mă înțeleg cu el”;
• Poate deveni apatic.

Dr. Bidiga ne atrage atenția asupra faptului că monitorizarea prelungită este esențială:

„Recomand observarea atentă timp de cel puțin 6-8 ore, chiar dacă inițial copilul pare bine”.

Când simptomele ne trimit la spital și ce proceduri se aplică 

Este important de reținut – subliniază pediatrul – că și în cazul unor simptome ușoare, cum ar fi tusea sau oboseala, este mai bine să consultăm un medic decât să așteptăm acasă. Dacă, însă, copilul devine apatic sau vomită, este absolut necesar să mergem la spital. „Înecul secundar este un eveniment rar și dramatic, mortalitatea depinzând de rapiditatea cu care părinții observă semnele”.

Odată ajunși la medic, starea generală și semnele vitale ale copilului vor fi monitorizate. Medicul va asculta plămânii copilului cu stetoscopul și va monitoriza saturația oxigenului. Dacă există simptome ale înecului secundar, ar putea fi necesară internarea și monitorizarea în spital timp de 48 de ore.

Criteriile de externare rapidă (care arată o stare bună) includ:

• respirație spontană și normală (ritm respirator normal, dependent de vârstă și nu are nevoie de oxigen suplimentar sau de alt suport respirator);
• saturație a oxigenului peste 94%;
• un copil conștient (răspunde la voce, la durere sau este complet alert pe scala AVPU – Alert/conștient, răspunde la stimul verbal/Voce; răspunde la durere/Pain (durere); Unresponsive/Nu răspunde);
• fără zgomote anormale la ascultarea cu stetoscopul.

Radiografia nu este necesară decât dacă apar simptome respiratorii sau alte complicații. „În general, este mai bine să mergeți la medic decât să așteptați acasă, mai ales având în vedere că înecul secundar este o situație rară, dar gravă”, adaugă medicul pediatru.

De ce este vitală vizita la medic

Părinții care evită consultul medical pot subestima gravitatea situației. Dr. Bidiga explică:

• Inflamația alveolară poate fi asimptomatică – copilul nu tușește sau nu are febră, dar apar edem și modificări pulmonare.
• În unele cazuri, simptomele pot apărea abia după 24-48 de ore, când tratamentul devine mai dificil și complicațiile cresc, putând să se ajungă la deces.
• Monitorizarea timpurie (auscultație, SpO₂, radiografie, testare) oferă o evaluarea corectă, iar intervenția în fază incipientă reduce mortalitatea.

Medicul avertizează: „Există copii salvați inițial, dar care dezvoltă simptome chiar după câteva zile.”  Victimele înecului, chiar și cele care nu par afectate inițial, pot dezvolta bronhospasm, o reacție asemănătoare unui atac de astm. 

Un articol medical detaliază faptul că „bronhospasmul este adesea observat la victimele înecului non-fatal și tratamentul este similar cu cel aplicat în crizele acute de astm”. Astmaticii au deja căile respiratorii hipersensibile, iar prezența apei provoacă îngustarea bruscă a bronhiilor, făcând respirația mult mai dificilă și riscând agravarea rapidă. Un tratament amânat poate duce la acumulare de lichid în alveole și la afectarea oxigenării (hipoxie), ceea ce este o componentă centrală a edemului pulmonar. De aceea, nu se justifică auto-evaluarea. Un control medical atent poate confirma că situația este cu adevărat sigură.

Sfaturi pentru părinți

Ori de câte ori mergem cu copiii la scăldat – fie apă dulce, fie sărată – nu vă desprindeți niciun moment de el. Supravegherea înotătorilor, în special a copiilor, este esențială, deoarece înecurile pot fi tăcute și pot trece neobservate. O persoană care se îneacă poate fi incapabilă să facă cu mâna, să strige sau să vorbească. Cele mai mari rate de înec la nivel global sunt în rândul copiilor sub cinci ani, arată datele furnizate de Organizația Mondială a Sănătății.

Nu vă bazați nici pe faptul că poartă colac! Copiii pot înghiți sau inhala apă fără ca părinții să observe! Colacul creează o iluzie de siguranță, dar nu împiedică complet accidentele. 

Asigurați-vă că aveți echipamentul potrivit: optați pentru veste omologate de siguranță, înscrieți-l pe cel mic la cursuri de înot cu instructor certificat și evitați pe cât posibil colacii nesiguri, fabricați din materiale nepotrivite sau fără mecanism de siguranță.

Fiți conștienți că un telefon sau o clipă de neatenție pot face diferența între o vacanță fără probleme și un accident pe care îl veți regreta mai târziu. În special, copiii mici lăsați nesupravegheați pe malul mării sunt expuși unui risc major: chiar și câțiva centimetri de apă pot fi periculoși, mai ales dacă un val îi răstoarnă. Dincolo de sperietură, înecul secundar poate surveni în doar câteva secunde, iar simptomele lui pot apărea chiar și la 48 de ore de la incident. Părinții trebuie să fie conștienți că cei mici au nevoie de atenția lor continuă, fizic și vizual, fără scuze sau distrageri. Un moment de neatenție poate dura doar 30–60 de secunde, dar consecințele pot fi devastatoare.